1 Iunie

Duminica a VII a Paștilor. A Sfinților Părinți de la Niceea.
Dupăprăznuirea Înălțării Domnului.
Sfinții martiri Iustin Filosoful și cei împreună cu el

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, părinte.

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Apoi:

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.
Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete-lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi-dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 6
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.

Troparul Învierii, glas 6
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. Întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă, Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie! (de două ori)

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Troparul Sfinților Părinți de la Niceea, glas 8
Preamărit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cel pe Părinţii noştri luminători pe pământ i-ai așezat, şi printr-înşii pe noi toţi la adevărata credinţă ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, mărire Ţie!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Troparul Înălțării, glas 4
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale Învierii glasului 6
Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii cei ascunşi: Ieşiţi, lucrătorii viei, propovăduiţi vestea învierii! Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Doamne, înaintea mormântului Tău stătea Maria Magdalena şi plângea; şi, crezându-Te pe Tine grădinar, zicea: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul heruvimilor? Că cei ce-L străjuiau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine grăiţi: Cel ce ai fost între morţi şi pe morţi i-ai înviat, mărire Ţie!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Cel ce pe Maica Ta ai numit-o binecuvântată, venit-ai la patimă prin sfatul cel de bunăvoie; strălucit-ai pe cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută! Cel ce toate le-ai rânduit cu înţelepciune, mărire Ţie!

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale Învierii glasului 6
Viaţa în mormânt zăcea şi pecetea peste piatră era pusă. Ca pe un împărat adormit străjuiau ostaşii pe Hristos; şi pe vrăjmaşii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul!

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Prin moartea Ta cea de bunăvoie am aflat viaţa cea fară de moarte, Atotputernice şi Unule Mântuitor al tuturor; că Tu cu cinstită învierea Ta pe toţi i-ai chemat, Cel ce ai stricat biruinţa iadului şi boldul morţii!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cel ce a fost pironit de voie pe Cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 6
Cu moartea Ta cea de voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă Raiul cel de demult şi, înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

Antifoanele glasului 6

Antifonul I
La cer ochii mei ridic, către Tine, Cuvântule: Milostiveşte-Te spre mine, ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, defăimaţii, făcându-ne vase alese Ţie, Cuvântule.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Spiritul Sfânt este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază.

Antifonul II
De n-ar fi fost Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut sta împotriva vrăjmaşului; că cei care biruiesc, de aici se înalţă.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule. Vai mie! Cum mă voi mântui de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind?

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul III
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, pentru vrăjmaşi sunt înfricoşători şi tuturor minunaţi, că sus privesc.

Întru fărădelegi mâinile sale nu-şi tinde ceata drepţilor, ajutător avându-Te pe Tine, Mântuitorule.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este stăpânia peste toate, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 6
Doamne, deșteaptă puterea Ta şi vino, ca să ne mântuieşti pe noi. (Ps. 79, 3)

Stih: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte. (Ps. 79, 1)

Doamne, deșteaptă puterea Ta şi vino, ca să ne mântuieşti pe noi. (Ps. 79, 3)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 6
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist, Ioan citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a X-a a Învierii. Evanghelia după Ioan (21, 1-14)

În vremea aceea, după ce a înviat din morţi, Isus S-a arătat iarăşi discipolilor, la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileei, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din discipolii Lui. A zis către ei Simon-Petru: Mă duc să pescuiesc. Ceilalţi i-au răspuns: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar când s-a făcut dimineaţă, Isus a stat la ţărm; dar discipolii nu ştiau că este Isus. Deci le-a zis Isus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu avem. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci, au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Atunci, discipolul acela, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a luat haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Iar ceilalţi discipoli au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar întins şi peşte pus deasupra şi pâine. Isus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei; şi, atâţia fiind, totuşi mreaja nu s-a rupt. Isus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Deci, a venit Isus şi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară când Isus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce a înviat din morţi.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.

Stihiră, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale Sfinților Părinți de la Niceea și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
CANONUL

Canonul Învierii, glas 6
Canonul I al Înălțării, glas 5
Canonul Sfinților Părinți de la Niceea, glas 6
Catavasiile din Penticostar, glas 4

Canonul Învierii
Cântarea I, glas 6
Irmos:
Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Pe Cruce întinzându-Ţi palmele, Bunule Isuse, pe toate le-ai umplut de bunăvoinţa Tatălui; pentru aceasta, toţi îţi cântăm cântare de biruinţă.

Cu frică, întocmai ca o roabă căruia i se porunceşte, s-a apropiat moartea de Tine, Stăpânul vieţii, prin care ne-ai dat nouă viaţă fără sfârşit şi învierea.

Primind pe Ziditorul tău, precum însuşi a voit, Care S-a întrupat, fără sămânţă, din pântecele tău, mai presus de cuget, Curată, te-ai arătat cu adevărat Stăpâna făpturilor.

Canonul Înălțării
Cântarea I, glas 5
Irmos:
Lui Hristos, Celui ce S-a înălţat întru mărire pe umerii Heruvimilor, şi pe noi ne-a pus să şedem cu El de-a dreapta Tatălui, toate popoarele să-I cântăm cântare de biruinţă, că S-a preamărit.

Lui Dumnezeu Celui ce S-a arătat în Muntele Sinai şi lui Moise, văzătorul de Dumnezeu, i-a dat Legea. Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia cu toţii să-I cântăm, că S-a preamărit.

Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngerilor văzându-L cu trupul între cele de sus, se mirau şi cu un glas îi cântau cântare de biruinţă.

Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea I, glas 6
Irmos:
Pe preasfânta adunare a Sfinţilor Părinţi lăudând-o, strigând mă rog Ţie, Hristoase, să se păzească în mine preasfânta învăţătură a hotărârilor ei.

Purtătorii de Dumnezeu Părinţi, ca nişte fulgere, adunându-se astăzi, Te-au mărturisit lămurit pe Tine, Hristoase, Fiu Unul-Născut, împreună fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Preamăriții împodobitori ai miresei Tale, Biserica, Hristoase, înfăţişând limpede hotărârea cea de aur a credinţei, au împodobit-o pe ea cu aceasta, ca şi cu o podoabă strălucită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împodobită cu dumnezeiasca mărire, Cinstita împărăteasă stă înaintea Fiului său şi Dumnezeu, cerând nouă mântuire sufletească.

Cântarea I a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul, a cuvântat despre Legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochii minţii, vede pe Cel ce este şi se luminează în cunoaşterea Spiritului, lăudând cu dumnezeieşti cântări.

Canonul Învierii
Cântarea III, glas 6
Irmos:
Nu este Sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule; şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Văzând zidirea pe Dumnezeu răstignit cu trupul, se cutremura de frică; dar cu mâna cea atotţiitoare, a Celui ce a fost răstignit pentru noi, era ţinută cu putere.

Moartea fiind zdrobită prin moarte, zace amărâtă fără suflare; căci nerăbdând năvala dumnezeiască a Vieţii, cea mai înainte puternică este omorâtă, şi tuturor se dăruieşte învierea.

Minunea dumnezeieştii tale naşteri, Curată, covârşeşte toată rânduiala firii. Că ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, mai presus de fire, şi, născându-L, ai rămas pururea fecioară.

Canonul Înălțării
Cântarea III, glas 5
Irmos:
Suitu-Te-ai la Tatăl, Dătătorule de viaţă, Hristoase, şi ne-ai înălţat pe noi, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.

Cetele îngerilor, văzând firea omenească suindu-se împreună cu Tine, Mântuitorule, mirându-se, neîncetat Te lăudau pe Tine.

Se înspăimântau cetele îngereşti văzându-Te pe Tine, Hristoase, cu trup înălţându-Te, şi lăudau Sfântă înălţarea Ta.

Roagă neîncetat, Curată, pe Cel ce a ieşit din coapsele tale, ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului pe cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea III, glas 6
Irmos:
Arie cel nebun adăugând păgâneşte, nelegiuitul, naşterii celei dumnezeieşti curgere, pătimire şi despărţire, este tăiat de la, trupul Bisericii, cu sabia cea tăioasă a Părinţilor.

Ca odinioară dumnezeiescul Avraam, luptându-se toţi cinstiţii grăitori de Dumnezeu, vitejeşte au zdrobit pe vrăjmaşii Tăi cei nebuni, cu puterea Ta, Bunule.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Adunându-se sinodul cel întâi al ierarhilor Tăi, Mântuitorule, Te-a propovăduit pe Tine cu dreaptă credinţă, că Te-ai născut de o fiinţă cu Tatăl, Cel fară de început şi Făcător a toate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu poate cuvântul omenesc şi nici limba, a te lăuda după vrednicie pe tine, Fecioară; că din tine, Preacurată, a binevoit a Se întrupa fără de sămânţă, Hristos, Dătătorul de viaţă.

Cântarea a 3 a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp, şi ocara cea greu de răbdat a celei bineroditoare, numai rugăciunea profetesei Ana de demult, a celei purtătoare de spirit umilit, către cel Atotputernic şi Dumnezeul cunoştinţelor.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Înălțării, glas 6
Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru mărire, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat şi zicând celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Icosul Înălțării
Cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi cele din ţărână, ţărânei dându-le, veniţi să ne trezim şi să ne ridicăm ochii şi gândurile la înălţime; să ne înălţăm privirile împreună şi simţirile spre porţile cereşti; să ne socotim a fi în Muntele Măslinilor şi să privim la Mântuitorul purtat pe nor; că de acolo Domnul la ceruri S-a suit; şi acolo Iubitorul de dăruire a împărţit daruri Apostolilor Săi, mângâindu-i şi întărindu-i pe dânşii, ca un Părinte, îndreptându-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Sedealna Sfinților Părinți de la Niceea, glas 4
Luminători preastrăluciţi ai adevărului lui Hristos v-aţi arătat lumii pe pământ, după adevăr, Fericiţilor Părinţi, nimicind eresurile limbuţilor celor cu rău nume, şi stingând tulburările cele învăpăiate ale hulitorilor. Pentru aceasta, ca nişte ierarhi ai lui Hristos, rugaţi-vă să ne mântuim.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Altă Sedealnă a Sfinților Părinți de la Niceea, glas 4
Astăzi strălucita cetate a niceenilor a chemat la sine de peste tot pământul trei sute optsprezece arhierei, împotriva lui Arie, celui ce grăia blasfemii şi micşora pe Unul din Treime, Care este Fiu şi Cuvânt al lui Dumnezeu. Şi, pe acest Arie surpându-l, credinţa au întărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Înălțării, glas 4
Cel ce Te-ai înălțat la ceruri cu mărire şi ai şezut pe acelaşi scaun, de-a dreapta Tatălui, de Care nicicum nu Te-ai despărţit, Iubitorule de oameni Hristoase, şi ai făgăduit a trimite pe Spiritul Sfânt înţelepţilor Tăi Ucenici, luminând şi gândurile noastre, dă-ne pricepere ca neîncetat să Te lăudăm, Stăpâne.

Canonul Învierii
Cântarea IV, glas 6
Irmos:
Cinstita Biserică, în Domnul prăznuind, cu dumnezeiască cuviinţă cântă, grăind din inimă curată: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul.

Înflorit-a pomul vieţii celei adevărate, Hristoase, că Crucea s-a înfipt şi, adăpată fiind cu sânge şi cu apă, din coasta Ta cea prea curată, ne-a odrăslit nouă viaţă.

De acum şarpele nu-mi va mai pune înainte în chip mincinos îndumnezeirea, că Hristos, îndumnezeitorul firii omeneşti, mi-a deschis acum, fără de piedică, a vieţii cărare.

Cu adevărat de negrăit şi de neînţeles sunt pentru cei de pe pământ şi din cer, tainele naşterii tale celei dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară.

Canonul Înălțării
Cântarea IV, glas 5
Irmos:
Înălţatu-Te-ai întru mărire, împărate al îngerilor, ca să ne trimiţi nouă pe Mângâietorul de la Tatăl. Pentru aceasta grăim: Mărire înălţării Tale, Hristoase!

Când S-a înălțat Mântuitorul, cu trupul, la Tatăl, s-au mirat de Dânsul oştile îngerilor şi au grăit: Mărire înălţării Tale, Hristoase!

Puterile îngerilor grăiau către cele mai de sus: Ridicaţi porţile, lui Hristos, împăratului nostru; pe Care îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Spiritul.

Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este, şi fecioară a rămas; pe care lăudând-o, grăim: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea IV, glas 6
Irmos:
Arie, care a stricat dreapta credinţă, cu mintea sa cea nepricepută, este alungat, ca un mădular putred, din Biserică, prin hotărârile Părinţilor.

Luptându-Se ceata Părinţilor pentru Tine, Stăpâne, a înfrânt pe vrăjmaşii Tăi, şi Te-au preamărit pe Tine, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Mijlocitor ai fost între Dumnezeu şi oameni, fiind Dumnezeu şi Om, Hristoase. Pentru aceasta, cugetătorii de Dumnezeu, cunoscându-Te pe Tine, un Fiu în două firi Te-au propovăduit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mort m-a vădit pe mine gustarea din pom; iar Pomul vieţii din tine, Preacurată, arătându-Se, m-a înviat, şi moştenitor desfătării raiului m-a făcut!

Cântarea a 4-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Împărate al împăraţilor, Unule dintru Unul singur, Cuvinte, Cel ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Spiritul Tău cel adevărat, Cel întocmai puternic, Făcător de bine, L-ai trimis Apostolilor celor ce cântau: Mărire puterii Tale, Doamne!

Canonul Învierii
Cântarea V, glas 6
Irmos:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, mă rog Ţie, Bunule, luminează sufletele celor ce aleargă dis-de-dimineaţă la Tine cu dragoste, ca să Te vadă pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti Dumnezeu adevărat, Care din negura greşelilor le chemi.

Datu-mi-au acum Ioc Heruvimii şi sabia cea de foc a fugit de la mine, Stăpâne, văzându-Te pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti Dumnezeu adevărat, deschizând tâlharului cale în Rai.

De acum nu mă mai tem de întoarcerea în pământ, Stăpâne Hristoase; că Tu, din marea milostivire, m-ai ridicat pe mine, cel uitat, din pământ la înălţimea nestricăciunii, prin Învierea Ta.

Pe cei ce te mărturisesc, din suflet, pe tine Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-i, stăpâna cea bună a lumii; că pe tine te-am câştigat apărătoare nebiruită, ceea ce eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Canonul Înălțării
Cântarea V, glas 5
Irmos:
Umplând toate de veselie, Milostive, la Puterile cele de sus cu trupul Te-ai întors.

Puterile îngerilor, văzându-Te pe Tine înălţându-Te, strigau: Ridicaţi porţile Împăratului nostru!

Apostolii, văzând pe Mântuitorul înălţându-Se, cu cutremur strigau: Mărire Ţie, Împăratului nostru!

Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut lumii, cu trup, pe Dumnezeu-Cuvântul.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea V, glas 6
Irmos:
Frumoase sunt, cu adevărat, picioarele celor ce Te propovăduiesc pe Tine, Cel ce eşti Pacea care covârşeşte toată mintea, a tuturor îngerilor şi a oamenilor, Hristoase, şi împacă lumea cu mulţimea păcii.

Dumnezeieştii Dascăli, cei împodobiţi după cuviinţă cu puterea preasfintei preoţii, adunându-se, Te-au propovăduit pe Tine, Hristoase, înţelepciune, Putere şi Cuvânt ipostatic al Tatălui.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Cei ce aţi adăpat Biserica cu undele curate ale apelor învăţăturilor lui Hristos, vă desfătaţi acum la apele odihnei, bucurându-vă în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Făclie luminoasă, cunoscându-te pe tine, Preacurată, care oglindeşti tuturor pe Hristos, Soarele dreptăţii, ceea ce singură eşti Născătoare de Dumnezeu curată, cerem ocrotirea ta.

Cântarea a 5-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
O, fii cu chipuri luminate ai Bisericii! Primiţi curăţire mântuitoare de păcate, roua Spiritului cea de foc insuflată. Că acum din Sion a ieşit Legea, harul Spiritului, Cel în chip de limbi de foc.

Canonul Învierii
Cântarea VI, glas 6
Irmos:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive!

Când ai fost răstignit, Stăpâne, ai şters, cu piroanele Tale, blestemul cel ce era asupra noastră; iar cu suliţa împuns fiind în coastă, rupând zapisul lui Adam, ai eliberat lumea.

Adam, prin înşelăciune poticnindu-se, s-a prăbuşit în prăpastia iadului; iar Tu, Cel ce eşti din fire Dumnezeu şi milostiv, Te-ai coborât în căutarea lui şi, pe umeri purtându-l, împreună cu Tine l-ai înviat.

Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul, Ocârmuitorul, potoleşte tulburarea patimilor mele cea nepotolită şi cumplită, şi dăruieşte linişte inimii mele.

Canonul Înălțării
Cântarea VI, glas 5
Irmos:
Săltat-au Apostolii prin nădejdea Spiritului, văzând astăzi pe Făcătorul ridicându-Se în înălţime şi cu frică au strigat: Mărire înălţării Tale!

Au stat înainte îngerii, Hristoase, strigând Ucenicilor Tăi: Aşa cum aţi văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, tot aşa va să vină iarăşi, ca Judecător drept al tuturor.

Când Te-au văzut pe Tine Puterile cereşti, Mântuitorul nostru, ridicându-Te în înălţime cu trupul, strigau, zicând: Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni!

Rug nears şi munte, scară însufleţită şi poartă cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie preamărită, lauda dreptcredincioşilor.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea VI, glas 6
Irmos:
Semănătorul de neghină, Arie, cel numit cu numele nebuniei, nu s-a putut ascunde de Pronia cea de negrăit; că râvnind lui Iuda, a crăpat vicleanul ca şi acela.

Dumnezeiasca şi cinstita adunare a Părinţilor, Te propovăduieşte pe Tine, Stăpâne, Cel ce eşti raza cea singură născută, strălucind din Fiinţa părintească, şi Fiu născut mai înainte de toţi vecii.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Pântecele din care a ţâşnit şuvoiul cel tulbure şi de nebăut al eresurilor celor nelegiuite a fost spart, precum se spune, cu plugul rugăciunii dumnezeieştilor preoţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Moise, cel mare între profeți, te-a profețit în scris chivot şi masă, sfeşnic şi năstrapă, însemnând în chip tainic întruparea din tine a Celui Preaînalt, Maică Fecioară.

Cântarea a 6-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Curăţire şi mântuire, Hristoase, Stăpâne, ne-ai strălucit nouă din Fecioara; că precum pe profetul Iona, din pântecele fiarei celei din mare întreg l-ai scos, aşa să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut, cu tot neamul.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfinților Părinți de la Niceea, glas 8
Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă; care purtând haina adevărului, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept învaţă şi preamărește taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.

Icos
Să ascultăm Biserica lui Dumnezeu, care strigă cu înaltă glăsuire: Cel însetat să vină la Mine şi să bea; paharul pe care-l ţin Eu, este pahar al înţelepciunii; băutura lui am dres-o cu cuvântul adevărului, turnând nu din apa grăirii împotrivă, ci dintr-a mărturisirii; din care bând Israel cel de acum vede pe Dumnezeu, grăind: Vedeţi, că Eu însumi sunt şi nu Mă schimb; Eu sunt Dumnezeu întâi, Eu şi după acestea şi afară de Mine nu este altul nicidecum. Cei ce se împărtăşesc din Acesta se vor sătura şi vor lăuda taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.

Sinaxar
În această zi, Duminica a șaptea a Paștilor, sărbătorim întâiul Sinod Ecumenic din Niceea, a celor 318 Părinți, purtători de Dumnezeu.
Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin.

Canonul Învierii
Cântarea VII, glas 6
Irmos:
Îngerul a făcut cuptorul umezit de roua curioşilor tineri; iar pe haldei porunca lui Dumnezeu arzându-i, a înduplecat pe tiran a grăi: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Îndurerat de Pătimirea Ta, soarele în negură s-a îmbrăcat, şi în plină zi lumina s-a întunecat peste tot pământul, Stăpâne, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

La coborârea Ta, Hristoase, îmbrăcatu-s-au în lumină cele mai de jos; iar strămoşul, arătându-se plin de bucurie, dănţuind sălta, grăind: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Prin tine, Maică Fecioară, lumină strălucitoare a răsărit la toată lumea; că ai născut pe Dumnezeu, Făcătorul a toate, pe Care roagă-L, Preacurată, să trimită credincioşilor mare milă.

Canonul Înălțării
Cântarea VII, glas 5
Irmos
Cel ce Te-ai înălţat pe nor de lumină şi ai mântuit lumea, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălţându-Te, ai adus-o la Dumnezeu şi Tatăl.

Cel ce Te-ai înălțat cu trupul la Părintele cel fără de trup, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cel ce Te-ai născut din Fecioara, pe care ai făcut-o Născătoare de Dumnezeu, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea VII, glas 6
Irmos:
Biruit-aţi pe Arie cel cu numele nebuniei, care cumplit a înnebunit şi grăia cuvinte nedrepte împotriva lui Dumnezeu Celui din înălţime; că n-a voit a zice Fiului: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Fiului tunetului asemănându-vă, Minunaţilor, cu gurile voastre cele în chipul focului, pe toţi îi învăţaţi să strige Cuvântului, Celui împreună fără de început cu Tatăl şi împreună şezător pe scaun: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Ca nişte întraripaţi aţi venit în ajutorul Cuvântului, de Dumnezeu fericiţilor; că de la marginile lumii, Spiritul Sfânt v-a adunat pe voi să grăiţi: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe cei trei tineri cuptorul nu i-a ars, cu aceasta mai-nainte Închipuind naşterea ta; că dumnezeiescul foc s-a sălăşluit în tine, nearzându-te, şi pe toţi i-a luminat să zică: Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 7-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Cu un glas a răsunat cântarea organelor, spre a cinsti pe idolul cel făcut din aur şi neînsufleţit. Iar harul cel purtător de lumină al Mângâietorului ne îndeamnă să strigăm cu evlavie: Treime una, deopotrivă puternică şi fără de început, binecuvântată eşti.

Canonul Învierii
Cântarea VIII, glas 6
Irmos:
Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă, iar jertfa dreptului ai ars-o cu apă; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Pe poporul iudeilor, cel mai înainte ucigaş de profeți, zavistia l-a făcut acum ucigător de Dumnezeu, răstignindu-Te pe Tine pe cruce, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Care Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cămările cereşti nu le-ai părăsit, Hristoase, şi în iad coborându-Te, ai sculat împreună cu Tine, pe tot omul care zăcea în stricăciune. Pentru aceasta Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Din lumină ai zămislit pe Dătătorul de lumină, Cuvântul, şi născându-L pe El negrăit, te-ai preamărit; că Spiritul cel dumnezeiesc în tine, Fecioară, S-a sălăşluit. Pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.

Canonul Înălțării
Cântarea VIII, glas 5
Irmos:
Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat cu amândouă firile la ceruri, întru mărire, şi este împreună cu Tatăl şezător, preoţilor lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Pe Tine, Cel ce ai mântuit făptura din robia idolilor, şi ai înfăţişat-o liberă înaintea Părintelui Tău, Te lăudăm Mântuitorule, şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Pe Cel ce cu coborârea Sa a zdrobit pe potrivnicul şi cu suirea Sa a înălţat pe om, preoţilor lăudaţi-L, popoarelor preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Mai presus decât Heruvimii te-ai arătat, Curată Născătoare de Dumnezeu, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe ei; pe Care noi oamenii, împreună cu cei fără de trupuri, îl preamărim întru toţi vecii.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea VIII, glas 6
Irmos:
Luminându-se cu razele Dumnezeirii Tale, păstorii Tăi cei buni pe Tine Te-au mărturisit Făcător al tuturor şi Domn; pe Care Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Adunarea cea prealăudată a Păstorilor adunându-se acum, cu dumnezeiască însuflare teologhisind Treimea cea nezidită, învaţă pe toţi să cânte: Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu.

Ierarhii, păstorii cei vrednici de laudă, luminează Biserica lui Hristos, unii într-un loc, alţii într-altul, cu frumuseţe împodobind-o şi preaînălţând pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În chip tainic Te-au văzut mai-nainte toţi profeții, prin semne minunate, că vei naşte pe Cuvântul; că trup luând din tine, a ieşit din tine Dumnezeu şi om; pe Care îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 8-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L întru toţi vecii.

Chipul cel cu trei străluciri al dumnezeieştii Stăpâniri dezleagă legăturile şi răcoreşte văpaia. Tinerii cântă şi toată făptură cea zidită binecuvintează pe Unul Mântuitorul şi a toate Ziditorul, ca pe un Făcător de bine.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul său, că și-a adus aminte de îndurare precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Canonul Învierii
Cântarea IX, glas 6
Irmos:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Neîmpărtăşit patimilor ai rămas, Cuvinte al lui Dumnezeu, împreunându-Te în trup cu patimile; dar pe om l-ai dezlegat din patimi, pătimitor făcându-Te, Mântuitorul nostru; că Singur eşti fară de patimă şi Atotputernic.

Stricăciunea morţii primind, neatins de stricăciune ai păzit trupul Tău; iar sufletul Tău, cel de viaţă făcător şi dumnezeiesc, Stăpâne, nu a rămas în iad; ci ca din somn sculându-Te, împreună ne-ai ridicat pe noi.

Pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Fiul, Cel împreună fără de început, toţi oamenii cu buze curate Îi mărim şi puterea cea negrăită şi preamărită a Preasfântului Spirit o cinstim; că Una este Treimea atotputernică şi nedespărţită.

Canonul Înălțării
Cântarea IX, glas 5
Irmos:
Pe Tine, Mântuitorul lumii, Hristoase Dumnezeule, văzându-Te, Apostolii Înălţându-Te dumnezeieşte, cu frică săltând, Te preamăreau.

Trupul Tău cel Îndumnezeit văzându-L îngerii în înălţime, Hristoase, îşi făceau semn unii altora, zicând: Cu adevărat, Acesta este Dumnezeul nostru.

Văzându-Te pe Tine, Hristoase Dumnezeule, cetele celor fără de trupuri suindu-Te pe nori, strigau: Ridicaţi porţile Împăratului măririi!

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu; că văzând astăzi pe cel ce L-ai născut, înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii îl preamăreai.

Canonul Sfinților Părinți de la Niceea
Cântarea IX, glas 6
Irmos:
Cuvântul, Cel mai înainte de veci, Cel împreună cu Tatăl fără de început şi împreună pe scaun şezător, aflându-vă pe voi ajutoare, v-a adunat, întrarmându-vă cu puterea cea tare a Spiritului; pe Care acum, Preasfinţiţilor, împreună cu oştile cereşti, pururea Îl preamăriți.

Păşunea ereziei celei cumplite a lui Arie aţi îngrădit-o ca nişte doctori ai sufletelor şi ai trupurilor, punând înaintea tuturor Simbolul credinţei; pe care acum noi avându-l, pururea preamărim pomenirea voastră, lucrătorilor de cele sfinte.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Hristoase, Cel ce eşti lumină preacurată, mântuiește sufletul meu de negura patimilor, cu rugăciunile slujitorilor Tăi, Stăpâne, care acum Te-au propovăduit pe Tine fără de început, nezidit, Făcător a toate şi Dumnezeu, împreună fără de început cu Tatăl.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum s-a dăruit morţilor înviere, prin naşterea ta cea neînţeleasă şi de negrăit, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; că Viaţa, îmbrăcând trup din tine, a strălucit tuturor şi tristeţea morţii în chip vădit a risipit.

Cântarea a 9-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Bucură-te, Împărăteasă Maică, lauda fecioarelor, că toată gura cea limpede bine-grăitoare, vorbind, nu te poate lăuda după cuviinţă; şi orice minte e neputincioasă să priceapă naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a 10 a. A Învierii
Marea Tiberiadei, odinioară, cu feciorii lui Zevedeu, pe Natanail, cu Petru şi cu alţi doi, şi pe Toma, i-a avut la pescuit; care, după porunca lui Hristos de-a dreapta aruncând, au prins mulţime de peşti; pe care Petru cunoscându-l, către El a înotat; cărora a treia oară s-a arătat, și pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Luminătoarea Sfinților Părinți de la Niceea
Pomenirea dumnezeieştilor Părinţi prăznuind astăzi, cu mijlocirile lor ne rugăm Ţie, Preaîndurate: Mântuiește pe poporul Tău, Doamne, de toată vătămarea eresurilor şi ne învredniceşte pe toţi să preamărim pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Spiritul Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Luminătoarea Înălțării
Privind Ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii, înainte alergând, strigau: Ridicaţi porţile, ridicaţi! Că împăratul S-a înălţat la mărirea cea începătoare de lumină.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii, glas 6

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; şi în dânsa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Îngroparea Ta, Stăpâne, Raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cu Tatăl şi cu Spiritul, pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să grăim: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi mărește neamul omenesc şi laudă învierea Ta.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Stihirile laudelor Sfinților Părinți de la Niceea, glas 6
Adunând toată ştiinţa sufletului, şi împreună cu dumnezeiescul Spirit cercetând, Sfinţii Părinţi au aşternut în scris, cu litere dumnezeieşti, sfântul Simbol, în care, preamăriții, preafericiţii şi cu adevărat de Dumnezeu cugetătorii Părinţi, urmând vădit învăţăturile Apostolilor, ne învaţă foarte lămurit că Cuvântul este deopotrivă fară de început cu Tatăl şi cu totul adevărat de aceeaşi fiinţă.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Adunând toată ştiinţa sufletului, şi împreună cu dumnezeiescul Spirit cercetând, Sfinţii Părinţi au aşternut în scris, cu litere dumnezeieşti, sfântul Simbol, în care, preamăriții, preafericiţii şi cu adevărat de Dumnezeu cugetătorii Părinţi, urmând vădit învăţăturile Apostolilor, ne învaţă foarte lămurit că Cuvântul este deopotrivă fară de început cu Tatăl şi cu totul adevărat de aceeaşi fiinţă.

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. (Cântarea celor trei tineri 1, 2)

Fericiţii înainte-stătători ai evanghelicelor dogme şi ai învăţăturii celei mai presus de fire, primind toată luminarea Sfântului Spirit, au rostit din dumnezeiască insuflare, în cuvinte puţine, dar cu mult înţeles, adevărul cel mai presus de fire, ca nişte propovăduitori ai lui Hristos, luând de sus, în chip vădit, descoperirea lor, şi, luminaţi fiind, au aşternut în scris hotărârea cea de la Dumnezeu învăţată.

Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe. (Ps. 49, 6)

Dumnezeieştii Păstori, ca nişte slujitori cu totul credincioşi ai lui Hristos şi cunoscători preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri, strângându-şi toată iscusinţa lor păstorească şi mânaţi fiind acum de o preaîndreptăţită mânie, au alungat cu praştia Spiritului pe lupii cei primejdioşi şi molipsitori, izgonind din staulul Bisericii pe cei ce căzuseră spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

A Sfinților Părinți de la Niceea, glas 8
Ceata Sfinţilor Părinţi, adunându-se de la marginile lumii, a pus în dogmă o fiinţă şi o fire a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi învăţătura despre Dumnezeu au predat-o lămurit Bisericii; pe care, lăudându-i cu credinţă, să-i fericim, zicând: O! Dumnezeiască tabără, ostaşi grăitori de Dumnezeu ai oştii Domnului; luceferi mult luminători ai cerului; turnurile cele de nesurpat ale Sionului celui tainic; florile Raiului cele cu mireasma Mirului; gurile cele cu totul de aur ale Cuvântului; lauda Niceei, podoaba lumii, rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi

Troparul Învierii, glas 8
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, i-ai la propovăduire; şi prin ei pacea Ta ai dăruit lumii, unule mult-Milostive.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea a căror pomenire facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind și de oameni iubitor.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.