Duminica a VIII-a după Cincizecime. A înmulțirii pâinilor și a peștilor. Dupăprăznuirea Adormirii Maicii Domnului. Sfinții martiri Flor și Laur.

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petre-cem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zidind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 7
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 7
Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea purtătoarelor de mir ai schimbat-o, şi apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

A Sfinților, glas 4
Pe împodobita şi de Dumnezeu înţelepţita doime cea prealuminoasă, pe fericitul Flor şi pe preacinstitul Laur, după vrednicie să-i lăudăm credincioşii, care cu osârdie au propovăduit întru arătarea tuturor, pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă, şi se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Troparul Praznicului, glas 1
Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la Viaţă, ceea ce ești Maica Vieţii; şi cu rugăciunile tale, mântuiești din moarte sufletele noastre.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne, glas 7
Viața în mormânt a zăcut și pecetea pe piatră s-a pus, ca pe un împărat adormit ostașii au păzit pe Hristos și îngerii L-au mărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, și femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Cel ce cu îngroparea Ta cea de trei zile ai prădat moartea, şi pe omul cel stricat cu scularea Ta cea purtătoare de viață l-ai înviat Hristoase Dumnezeule ca un iubitor de oameni, mărire Ție.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi și a înviat Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii, neîncetat roagă-L de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne, glas 7

Pecetluit fiind mormântul, viață din groapă ai răsărit Hristoase Dumnezeule, și uşile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai stat, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

La mormânt au alergat femeile cu lacrimi, mir purtând şi ostaşii străjuindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, au grăit între ele: Cine va prăvăli nouă piatra? Înviat-a Îngerul sfatului celui mare călcând moartea, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te ceea ce eşti plină de daruri de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul și folosirea neamului omenesc, că din tine S-a întrupat Mântuitorul lumii; că una ești Maică și Fecioară pururea binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.
Inchinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 7
Cel ce ai luat chipul nostru şi ai răbdat Crucea trupeşte, mântuiește-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Antifoanele glasului 7

Antifonul I
Robia Sionului dintru înşelăciune ai întors-o, şi pe mine Mântuitorule mă viază, scoţându-mă din robia patimii.

Cel ce seamănă în austru rele pătimiri, posturi cu lacrimi, Acesta va secera mănunchi de bucurie ale hranei vieții celei deapururea.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt, izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica, Aceluia lauda, mărirea, cinstea şi puterea.

Antifonul II
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în deşert ne-am osteni, că fără de Acela nici lucrarea nici cuvântul nu se săvârşeşte.

Pentru rodul pântecelui sfinţii, prin mişcarea Spiritului, odrăslesc dogme părinteşti ale moştenirii fieşti.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt împreună toate sunt, că mai-nainte de toate este Dumnezeu, Domnia tuturor, lumină neapropiată, viață a tuturor.

Antifonul III

Cei ce se tem de Domnul căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici, cu mărire nestricată.

Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te și te veseleşte, aducându-i pe aceştia lui Hristos, începătorule al turmei.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi, ca întocmai mărit cu Tatăl și cu Fiul este, şi cinstit.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 7
Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu, uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Stih: Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu, uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 7
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Ioan, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia Învierii a VIII-a. Evanghelia după Ioan (20, 11-18)

În vremea aceea Maria stătea afară, lângă mormânt, plângând. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, şezând unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Isus. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând, dar nu ştia că este Isus. Zis-a ei Isus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Iar ea gândind că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Isus i-a zis: Marie! Iar ea, întorcându-se, I-a zis evreieşte: Rabbuni (adică învăţătorule)! Isus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena şi a vestit discipolilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Inviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale sfinților martiri Flor și Laur și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 7, din Octoih.
Canonul Crucii și Învierii, din Octoih.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih.
Canonul I al Praznicului, glas 1, din Minei.
Canonul Sfinților martiri, glas 8.
din Minei.
Catavasiile Adormirii Maicii Domnului, glas 1.

Canonul Învierii
Cântarea I, glas 7
Irmos:
Cu voia Ta, Doamne întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai-nainte lesne vărsătoare, pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruinţă.

Osânditu-s-a tirania morţii prin lemn cu moartea Ta cea nedreaptă, fiind Tu osândit Doamne, pentru aceasta domnul întunericului pe Tine nebiruindu-Te, după dreptate s-a izgonit.

Iadul de Tine apropiindu-se, și cu dinţii neputând să sfărâme trupul Tău, la fălci s-a zdrobit. Pentru aceasta Mântuitorule, dezlegând durerile morţii, ai înviat a treia zi.

A Născătoarei:

Dezlegatu-s-au durerile strămoaşei Eva, că scăpând de dureri, fără ispită bărbătească ai născut. Pentru aceasta arătat Născătoare de Dumnezeu ştiindu-te preacurată, toţi te mărim.

Canonul Crucii și Învierii

Două izvoare purtătoare de viață ne-a izvorât nouă pe Cruce Mântuitorul din coasta Sa cea împunsă; să-i cântăm Lui, că S-a preamărit.

În mormânt sălăşluindu-Se Hristos și înviind a treia zi, a dat celor morţi nădejdea nestricăciunii, să-i cântăm Lui că S-a preamărit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Fecioară, care ai născut Adâncul milostivirii, luminează sufletul meu cu strălucirea ta cea purtătoare de lumină, ca după vrednicie să laud adâncul minunilor tale.

Cuvântul, văzându-ne răniţi cu săgeata păcatului, ca un făcător de bine spre noi S-a milostivit. Drept aceasta Cel mai presus de Dumnezeire negrăit S-a împreunat cu trupul cel din tine Preacurată.

Făcutu-s-a, după ce s-a cuprins de moarte, firea stricăcioasă şi muritoare a oamenilor, Preacurată; iar tu zămislind Viaţa, pe aceasta din stricăciune la viață o ai întors.

Canonul I al Praznicului
Cea împodobită cu dumnezeiasca mărire, sfinţită şi lăudată pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat, începând Mariam, cu timpane şi cu hore, şi ei cântă Unuia-Născut al tău, căci cu mărire S-a preamărit.

Ceata călătoare prin cer a celor fără trup a înconjurat în Sion dumnezeiescul tău trup, iar mulţimea Apostolilor, fără de veste adunându-se de la margini, a stat îndată înaintea ta, Născătoare de Dumnezeu. Cu aceştia, Preacurată Fecioară, şi noi prăznuim cinstită pomenirea ta.

Răsplătiri de biruinţă asupra firii ai luat, Curată, pe Dumnezeu născând. Însă, urmând Făcătorului şi Fiului tău, mai presus de fire te supui legilor firii. Pentru aceasta, murind, te-ai sculat, cu Fiul tău în veci vieţuind.

Canonul sfinților martiri
Strălucindu-vă sfinţilor, cu fulgerele cele cu raze luminoase ale Spiritului, risipiţi norii cei întunecaţi ai sufletului meu ca bucurându-mă să laud de lumină purtătoarea şi cinstită pomenirea voastră, prea-vitejilor Martiri ai lui Hristos.

Pe voi fericiţilor, zidindu-vă pe piatra credinţei celei fără prihană, prin dumnezeieştile bunătăţi, prea împodobite şi preafrumoase case v-aţi arătat, întru care S-a sălăşluit Părintele, Fiul şi Spiritul Cel Preasfânt.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Cu cuvântul cel tăietor al credinţei celei dumnezeieşti, cei cu nume mare, tăind din rădăcină spinul înşelăciunii, au lucrat inimile cele înţelenite întru înşelăciune şi le-au arătat aducătoare de roadă, odrăslitoare de credinţa cea fără prihană.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti rădăcină neadăpată, ai odrăslit din pântecele cel fecioresc, pe Săditorul tuturor Cel ce S-a făcut om, şi a suferit patimă, de care dumnezeieştii Martiri dorind, au pătimit cu credinţă Fecioară Preacurată şi prea cântată.

Catavasie, glas 1
Cea împodobită cu dumnezeiasca mărire, sfinţită şi lăudată pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat, începând Mariam, cu timpane şi cu hore, şi ei cântă Unuia-Născut al tău, căci cu mărire S-a preamărit.

Canonul Învierii
Cântarea III, glas 7
Irmos:
Cela ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic Doamne Mântuitorule, şi cu Spiritul cel atotlucrător şi dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte.

Tu suindu-Te pe lemn pentru noi, durere ai răbdat de voie îndurate Mântuitorule, şi ai suferit rană de pace pricinuitoare și de mântuire credincioşilor, prin care Milostive toţi ne-am împăcat cu Părintele Tău.

Tu Hristoase m-ai curăţit de rană pe mine cel rănit la suflet de muşcarea balaurului, și mi-ai arătat lumină mie celui ce zăceam dedemult întru întuneric şi în stricăciune, că prin Cruce în iad pogorându-Te, împreună m-ai înviat.

A Născătoarei:
Pentru rugăciunile Maicii Tale celei neispitite de bărbat dă pace lumii Mântuitorule, şi poporului dăruieşte-i biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi măririi Tale celei nespuse învrednicește pe cei ce Te măresc pe Tine.

Canonul Crucii și al Învierii
Cel ce ai răbdat pe Cruce patimi şi tâlharului raiul i-ai deschis, ca un Făcător de bine și Dumnezeu întăreşte mintea mea spre voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni.

Cel ce ai înviat a treia zi din mormânt şi viață lumii ai răsărit ca un dătător de viață și Dumnezeu, întăreşte mintea mea întru voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Balaurul târându-se, din Eden pe mine cu pofta în Dumnezeirii amăgindu-mă, m-a aruncat în pământ. Iar Cel milostiv şi din fire milostiv îndurându-Se, m-a îndumnezeit, sălăşluindu-Se în pântecele tău Maică Fecioară și asemănându-Se mie.

Binecuvântat este rodul pântecelui tău Fecioară Născătoare de Dumnezeu bucuria tuturor, că ai născut bucurie la toată lumea și veselie cu adevărat, care risipeşte întristarea păcatului, Mireasă a lui Dumnezeu.

Viață veșnică şi lumină Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi pace ne-ai născut nouă, care războiul oamenilor cel de demult către Tatăl și Dumnezeu, l-a potolit cu credinţa şi cu mărturisirea darului.

Canonul I al Praznicului
Cel ce eşti Făcător şi cuprinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, neclintită și nemişcată întăreşte Biserica, Hristoase, că singur eşti sfânt și întru Sfinţi Te odihneşti.

Pe tine, femeie moartă, însă mai presus de fire şi Maică a lui Dumnezeu, văzându-te măriţii Apostoli, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu frică te-au atins cu mâinile pe tine, cea strălucită cu mărire, văzându-te ca pe o sălăşluire în care Dumnezeu a locuit.

Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneț, păzind în mărirea Dumnezeirii cinstea chivotului însufleţit, în care Cuvântul trup S-a făcut.

Canonul Sfinților martiri
Martiri prealăudaţi, ca să împliniţi legea cea dumnezeiască, cu îndestulare aţi dat pâinea săracilor, şi i-aţi povăţuit către dumnezeiasca bunăcredinţă, făcându-vă pricinuitori mântuirii.

Doimea cea purtătoare de lumină a pătimitorilor, strălucind cu razele minunilor, a alungat întunericul înşelăciunii mulţimii dumnezeilor, şi pe cei rătăciţi i-a povăţuit pe toţi, către lumina credinţei celei dumnezeieşti.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Prin învăţăturile cele dumnezeieşti, cu bunăcredinţă Martirilor, aţi povăţuit pe poporul cel cu minte tânără, către cărarea cunoştinţei celei dumnezeieşti, fericiţilor, şi capetele demonilor, cu rugăciunea, în pământ le-aţi zdrumicat.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fecioară neispitită de nuntă, prin care ne-a strălucit nouă Cuvântul cel înţelegător, mai presus de toată începerea, mântuieşte cetatea ta, dăruită de Dumnezeu.

Catavasie, glas 1
Cel ce eşti Făcător şi cuprinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, neclintită și nemişcată întăreşte Biserica, Hristoase, că singur eşti sfânt și întru Sfinţi Te odihneşti.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfinților martiri, glas 8
Pe Martirii cei binecredincioşi, şi cugetători de Dumnezeu, pătimitorii lui Hristos, lumea cu preamărire cinstim astăzi pe Flor şi pe Laur, pentru ca să câştigăm prin rugăciunile lor Dar şi milă, şi să ne mântuim din nevoi, şi din primejdii, și de urgie în ziua judecăţii.

Sedealna Sfinților martiri, glas 8
Pe vitejii biruitori şi pătimitorii cei înţelepţi, pe Flor şi pe înţeleptul Laur, întru cântări toţi credincioşii după datorie să-i lăudăm, căci au propovăduit pe Hristos Dumnezeu mai-nainte de veci, şi prin pătimire au stricat înşelăciunea idolilor. Pentru aceasta prin credinţă ruşinând pe muncitori, au dobândit prin Har, mărirea cea nestricăcioasă; drept aceea să strigăm: Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste, prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Praznicului, glas 4
Strigă Davide, ce praznic este acesta? Pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor, că pe fiica Maica lui Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la lăcaşurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânţă. Şi pentru aceasta se bucură maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos, strigând: Bucură-te ceea ce te-ai mutat la împărăţiile cele de sus.

Canonul Învierii
Cântarea IV, glas 7
Irmos:
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat, şi pe pământ Te-ai coborât şi Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de oameni.

Spatele Său l-a dat spre bătăi, Cel ce S-a întrupat din Fecioară; greşind robul, S-a bătut Stăpânul cel nevinovat, dezlegând păcatele mele.

Stând la judecată înaintea judecătorilor celor fărădelege, ca un osândit Se face vinovat, şi cu mână de ţărână se loveşte peste obraz, Cel ce a zidit pe om ca un Dumnezeu, şi pământul îl judecă cu dreptate.

A Născătoarei:

Ca o Maică cu adevărat a lui Dumnezeu roagă pe Făcătorul şi Fiul tău cu totul fără prihană, să mă îndrepteze la limanul mântuirii al măritei voii Lui.

Canonul Crucii și Învierii
Cel ce nu ştii de păcat, şi pentru aceasta Te-ai făcut Doamne ceea ce n-ai fost, Te-ai închipuit luând pe cel străin, ca să mântuieşti lumea şi să ucizi pe muncitorul înșelându-l.

Pe Cruce Te-ai spânzurat şi păcatul strămoşului Adam l-ai dezlegat, că pentru ca să mântuieşti pe toți unşii Tăi, ai venit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Prealăudată, ceea ce aleasă toată şi bună te-ai arătat lui Dumnezeu, mai-nainte de zidire, cu strălucirea vărsării tale de lumină, pe cei ce te laudă, luminează-i.

Pe Dumnezeu oamenilor L-ai născut Curată, întrupat din curate sângiurile tale, pe Cel ce mântuiește de păcate multe, pe cei ce te laudă cu dragoste şi te cinstesc pe tine Maică Fecioară.

Firea cea cuvântătoare jertfeşte acum cu sfinţenie Celui ce a răsărit din tine Prealăudată, învăţându-se taina cea negrăită a naşterii tale, Preafericită.

Canonul I al Praznicului
Graiurile profeților şi preînchipuirile au profețit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ție adâncul cu veselie: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Vedeţi, popoare, şi vă miraţi, că muntele cel sfânt şi preavădit al lui Dumnezeu, mai presus decât munții cereşti se ridică; cerul cel pământesc pe tărâmul cel ceresc şi nestricăcios se sălăşluiește.

La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată, din cea vremelnică, la cea cu adevărat dumnezeiască şi netrecătoare mutându-te, Preacurată, ca să-L vezi întru veselie pe Fiul şi Domnul tău.

Ridicatu-s-au porţile cereşti, iar Îngerii au lăudat şi Hristos a primit odorul fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie şi Serafimii te preamăresc, bucurându-se.

Canonul sfinților martiri
Vitejeşte împleticindu-se vitejii cu vrăjmaşul, prin arma Crucii l-au surpat la pământ, şi pe cei sfărâmaţi de păcat, i-au săvârşit Biserici însuflețite Domnului, care cu bunăcredinţă cântă: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Împuternicindu-vă sfinţilor de Hristos, Piatra cea tăiată precum este scris, din prunca Fiica lui Dumnezeu, prealăudat aţi săvârşit sfărâmarea idolilor, şi v-aţi ridicat la prea-arătată înălţime a mântuirii şi luminat v-aţi asemănat îngerilor.

Doimea cea cinstită a pătimitorilor Flor şi Laur, către cei fără de Dumnezeu, cu bucurie a propovăduit o rază a Dumnezeirii celei în trei Sori, şi cu osârdie a băut paharul martiriului, cântând lui Hristos: Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Martirii cei dumnezeieşti, luminătorii cei doi, care au luminat marginile lumii, plecându-se legii lui Dumnezeu, au plecat pe cei fărădelege a cinsti numai pe Dânsul, luminând vederile cugetului lor, cu deschiderea ochilor lor.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, ca pe o Curată, te-a ales din neamuri pe tine pururea Fecioară, şi pântecele tău palat neîntinat l-a făcut, Cel unul Împăratul veacurilor, şi din tine Născătoare de Dumnezeu, S-a arătat oamenilor.

Catavasie, glas 1
Graiurile profeților şi preînchipuirile au profețit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ție adâncul cu veselie: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Canonul Învierii
Cântarea V, glas 7
Irmos:
Noapte neluminoasă necredincioşilor ești Hristoase, iar credincioşilor luminare întru desfătarea dumnezeieștilor Tale cuvinte. Pentru aceasta la Tine alerg și laud Dumnezeirea Ta.

Pentru robii Tăi Te-ai vândut Hristoase, şi ai răbdat lovire pricinuitoare de mântuire celor ce-Ți cântă: La Tine alerg și laud Dumnezeirea Ta.

Cu dumnezeiască puterea Ta, Hristoase, prin slăbiciunea trupului pe cel tare l-ai surpat şi pe mine biruitor morţii Mântuitorule, prin înviere m-ai arătat.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu L-ai născut Maică curată, întrupat din tine cu dumnezeiască cuviinţă, Prealăudată, pentru că n-ai cunoscut pat bărbătesc, ci din Spiritul Sfânt ai născut.

Canonul Crucii și Învierii
Când Te-ai socotit între cei fărădelege, şi Te-ai înălţat la locul Căpăţânii, luminătorii s-au ascuns, şi pământul s-a clintit şi podoaba Bisericii s-a rupt, arătând căderea iudeilor.

Pe Tine, Cel ce ai sfărâmat toată puterea tiranului cu tăria Dumnezeirii Tale celei necuprinse, şi pe cei morţi cu învierea Ta i-ai sculat, cu cântări să Te mărim.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Scară văzând Iacob întărită spre înălţime, chipul tău celei neispitite de nuntă, cu taină s-a învăţat, că prin tine Dumnezeu cu oamenii S-a împreunat, Preacurată Stăpână.

Mântuire veșnică prin tine Fecioară acum aflând, cu osârdie strigăm către tine : Bucură-te Mireasă dumnezeiască, și de lumina ta bucurându-ne Prealăudată, cu cântări te lăudăm.

Pe tine una Mirele în mijlocul spinilor crin aflându-te Fecioară, strălucind cu strălucirea curăției și cu lumina fecioriei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Mireasă te-a luat.

Canonul I al Praznicului
Dumnezeiasca şi nespusa frumusețe a virtuţilor Tale, Hristoase, voi spune; că din veşnica mărire, strălucind ca Lumină împreună-veșnică şi Ipostatică, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai răsărit ca un soare.

Ca pe un nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat în Sion de la margini, ca să slujească ţie, norului celui uşor, din care Dumnezeu cel Preaînalt, celor din întuneric şi din umbră, le-a răsărit Soare al dreptăţii.

Limbile cele de Dumnezeu mişcate, ale trâmbiţelor dumnezeieştilor bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu glăsuiau în Spiritul, cântare de îngropare: Bucură-te izvor nestricat al Întrupării lui Dumnezeu celei de viață începătoare şi mântuitoare pentru toţi.

Canonul sfinților martiri
Perechea cea dumnezeiască cea întru însăşi frăţia, nu a pătimit despărţire, căci întru o nădejde crezând Treimii celei nedespărţite şi Sfinte, cu Darul a împreunat pe cei ţinuţi întru despărţirea înşelăciunii celei necuvioase.

Cu îndreptarea adevărului şi cu unealta cunoştinţei celei dumnezeieşti, cu buna-credinţă purtătorilor de chinuri netezând minţile cele pietroase, cu dreaptă credință le-aţi făcut Biserici, Treimii, cu putere dumnezeiască şi cu strălucirea Spiritului.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Măriţilor Martiri, arătatu-v-aţi tăietori de rădăcina a toată răutatea, şi săditori de toată buna-credinţă, prin cuvinte şi fapte, ca unii ce aţi sădit în inimile cele înţelenite pe Cuvântul cel odrăslit, din dumnezeiască rădăcina lui Iessei.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Taina cea mare şi ascunsă, mai-nainte de toţi vecii, care nu a fost cunoscută neamurilor celor trecute, prin Preacurata Fecioară, s-a arătat Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, Care s-a întrupat şi S-a făcut om.

Catavasie, glasul 1
Dumnezeiasca şi nespusă frumusețe a virtuţilor Tale, Hristoase, voi spune; că din veşnica mărire, strălucind ca Lumină împreună-veșnică şi Ipostatică, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai răsărit ca un soare.

Canonul Învierii
Cântarea VI, glas 7
Irmos:
Cel ce înot în valul grijilor lumeşti şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, şi la fiara cea stricătoare de suflet mă arunc, ca Iona Hristoase strig Ție, dintru adâncul cel purtător de moarte scoate-mă.

Adusu-şi-au aminte de Tine sufletele cele încuiate şi lăsate în iad ale drepţilor, și de la Tine mântuire cereau, pe Care prin Cruce Hristoase le-ai dat, la cei dedesubt venind ca un milostiv.

Spre casa ta cea însufleţită şi nefăcută de mâini, care se stricase cu patimile, a privi iarăşi ceata apostolilor s-a deznădăjduit, ci mai presus de nădejde închinându-se, pretutindenea înviat Te-a propovăduit.

A Născătoarei:

Chipul negrăitei naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Fecioară, Mireasă dumnezeiască, care a fost pentru noi, cine din oameni va putea să-l spună? Că Dumnezeu Cuvântul necuprins fiind, împreunându-Se cu tine trup din tine S-a făcut.

Canonul Crucii și Învierii
Pe Cruce înălţându-Te Mântuitorule de voie, ai prădat stăpânia vrăjmaşului, şi pe aceasta Bunule ai pironit zapisul păcatului.

Din morţi înviind Mântuitorule cu stăpânire, împreună ai ridicat neamul omenesc, viață și nestricăciune dăruindu-ne, ca un iubitor de oameni.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Chipurile legii şi profețiile profeților arătat mai-nainte te-au vestit, Curată, că vrei să naşti pe Făcătorul de bine a toată zidirea, pe Cel ce a făcut bine în multe feluri şi în multe chipuri, celor ce te laudă cu credinţă.

Pe Adam cel întâi zidit, carele cu sfatul ucigătorului de oameni s-a înstrăinat dedemult de dumnezeiasca desfătare a raiului, tu cea neispitită de nuntă iarăşi l-ai întors, născând pe Cel ce ne-a mântuit pe noi din călcarea poruncii.

Cel ce cu dumnezeiască voie şi cu puterea cea ziditoare toate le-a alcătuit din ce n-au fost, din pântecele tău, Curată, a ieşit şi pe cei dintru întunericul morţii cu strălucirile cele prea dumnezeiește stăpânitoare i-a luminat.

Canonul I al Praznicului
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia profet Ioná s-a arătat. Că, fiind mântuit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne.

Datu-ţi-a cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că, precum în naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a preamărit în dumnezeiasca mutare, cinste ţie, Maicii, ca un Fiu dăruindu-ţi.

Cu adevărat pe tine, făclie luminoasă a Focului celui fără materie, cădelniţă de aur a Cărbunelui celui dumnezeiesc, năstrapă şi toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu scrisă, chivot sfânt şi masă a Pâinii vieţii, în Sfânta Sfintelor te-a sălăşluit, Fecioară, Cel născut al tău.

Canonul sfinților martiri
Pătimitorii lui Hristos cei legiuiţi, prin răbdare neplecată biruind pe cei nelegiuiţi, au luat sfârşit vrednic de laudă, necufundându-se întru deşertăciunea păgânătății.

Arătându-vă sabie Spiritului Celui puternic, fericiţilor, aţi rănit pe vrăjmaşii cei fără de trup, şi cu bunăcredinţă aţi închipuit patima cea fericită, a Celui rănit în coaste.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Ca doi sâni înfrumuseţaţi pururea măriţilor, v-aţi arătat Bisericii lui Hristos, nu lapte revărsând, ci izvorând Dar îndestulat, şi mântuitor de tămăduiri pururea pomeniţilor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Vindecă sufletul meu cel bolnav de păcat, Preacurată, ca una ce ai născut pe Vindecătorul sufletelor, pe Care dumnezeieştii Martiri mărturisindu-L, s-au arătat doctori patimilor.

Catavasie, glas 1
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia profet Ioná s-a arătat. Că, fiind mântuit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii
Nu va mai putea încă stăpânia morţii cu puterea să ţină pe oameni, că Hristos S-a coborât sfărâmând şi stricând puterile ei. Legat este iadul, profeții cu un glas se bucură, sosit-a Mântuitorul, zicând celor ce erau în credinţă: Ieşiţi credincioşilor la înviere.

Icosul Învierii

Cutremuratu-s-au jos cele de desubt astăzi, iadul şi moartea de Unul din Treime; pământul s-a clintit și portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar zidirea toată cu profeții bucurându-se cântă Ție cântare de biruinţă, Mântuitorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să glăsuim şi să strigăm către Adam şi către cei din Adam: Lemnul pe acesta iarăşi l-a băgat în rai; ieşiţi credincioşilor la înviere.

Sinaxar
În această lună, în ziua a optsprezecea, Duminica a VIII-a după Cincizecime, pomenirea sfinților martiri Flor și Laur.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi și ne mântuiește! Amin.

Canonul Învierii
Cântarea VII, glas 7
Irmos:
Cuptorul, cel ce ardea cu foc de demult, tinerii izvorâtor de rouă l-au arătat, pe unul Dumnezeu lăudându-L și zicând: Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor, şi preamărit.

Prin lemn s-a omorât Adam de voie, neascultare făcând, însă cu ascultarea lui Hristos iarăși s-a înnoit, că pentru mine S-a răstignit Fiul lui Dumnezeu cel preamărit.

Pe Tine, Hristoase, Cel ce ai înviat din mormânt, toată zidirea Te laudă, că Tu celor din iad viață le-ai înflorit, morţilor înviere, celor dintru întuneric lumină, Cela ce eşti preamărit.

A Născătoarei:

Bucură-te fiica lui Adam celui stricat: Bucură-te una Mireasă a lui Dumnezeu: Bucură-te prin care stricăciunea s-a gonit ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pe Carele roagă-L Curată, să ne mântuim noi toţi.

Canonul Crucii și Învierii
Cel ce pe lemnul Crucii boldul păcatului l-ai stricat, şi zapisul călcării de poruncă a lui Adam l-ai rupt cu suliţa coastei Tale, bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Cel ce ai fost împuns în coastă şi cu stropirile dumnezeiescului sânge ai curăţit pământul cel spurcat cu sângiurile turbării spre idoli: Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Pe tine Fecioară ceea ce ţi-ai agonisit podoabă în multe feluri poleită, te-a iubit Ziditorul tău şi Domnul cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit.

Se curăţeşte Fecioară, Isaia cărbunele de demult primindu-l, cu închipuire pe Cel născut din tine văzându-L, pe Dumnezeul părinţilor Cel preaînălţat și preamărit.

Chipurile dedemult ale dumnezeieștii naşterii tale dumnezeieștii profeții văzându-le cu bucurie lăudând strigau: Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor şi preamărit.

Canonul I al Praznicului
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin vioara cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinților, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

Tablele cele de Dumnezeu lucrate și scrise cu dumnezeiescul Spirit, Moise cu mânie le-a sfărâmat; iar Stăpânul aceluia păzind nevătămată pe ceea ce L-a născut, în lăcașurile cereşti acum a aşezat-o. Cu aceasta săltând, strigăm lui Hristos: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

În ziua cea însemnată și vestită a mutării Curatei Fecioare, cu mâini iscusite să cântăm în chimvale și în alăuta inimii și cu buze curate să dăm glas gândului înalt în trâmbiță și să strigăm: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

Poporul cel de Dumnezeu cugetător se adună; că lăcaşul măririi lui Dumnezeu se mută din Sion în ceresc lăcaş, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glas de bucurie negrăită al celor ce strigă lui Hristos cu veselie: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

Canonul sfinților martiri
Flor şi Laur cei cu nume mare, răsturnând dumnezeii cei de lemn şi de pietre ai celor fără de Dumnezeu, s-au ridicat pe ei stâlpi cunoştinţei lui Dumnezeu către cei ce cântă: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Plini fiind de focul Spiritului celui dumnezeiesc martirilor, pe cuvioşii bărbaţi cei ce erau osândiţi a se arunca în cuptor fără de dreptate, cu ploile rugăciunilor voastre celor dumnezeieşti, nevătămaţi i-aţi păzit, măriţilor Martiri.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Flor şi Laur martirii, dau bolnavilor tămăduire, celor năpăstuiţi izbăvire, celor primejduiţi tuturor mântuire, strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ca pe un trandafir din văile vieţii, te-a ales pe tine, Fecioară, şi sălăşluindu-Se întru tine cu trupul, a ieşit bine miresmându-ne, cu miresmele cunoştinţei de Dumnezeu, pe noi cei ce Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine pururea Preacurată.

Catavasie, glas 1
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin vioara cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinților, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

Canonul Învierii
Cântarea VIII, glas 7
Irmos:
Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri râvna lui Dumnezeu cântăreți nebiruiţi de foc i-a arătat. Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preacuratul Miel cel cuvântător junghiindu-Se pentru lume, au încetat prinoasele cele după lege şi ca un Dumnezeu fără de păcat, pe aceasta a curăţit care strigă pururea: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Nefiind fără de stricăciune mai-nainte de patimă, trupul nostru cel luat de Făcătorul după patimă şi după înviere, neapropiat de stricăciune s-a alcătuit, şi pe cei muritori îi înnoieşte, care strigă: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei:

A ta curăţie cea cu totul fără prihană Fecioară spurcăciunea şi uriciunea lumii o a curăţit şi te-ai făcut pricină împăcării noastre către Dumnezeu Preacurată. Pentru aceasta Fecioară toate lucrurile te binecuvântăm, şi te preaînalţăm întru toţi vecii.

Canonul Crucii și Învierii

Pe Cel ce a răbdat patimi de voie şi pe Cruce S-a pironit cu voinţa, şi a stricat puterile iadului, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii.

Pe Cel ce a surpat stăpânia morţii și a înviat din mormânt întru mărire și a mântuit neamul omenesc, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Prin strălucirea naşterii tale cu străină cuviinţă lumea ai luminat, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel cu adevărat Dumnezeu în braţele tale L-ai purtat, pe Cel ce luminează pe credincioşii care strigă pururea: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Lăudăm Curată cu bunăcredinţă pântecele tău, care a încăput negrăit pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce a dat tuturor credincioşilor lumina cunoștinței de Dumnezeu, celor ce strigă pururea: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cu razele luminii tale fă în chipul luminii pe cei ce te laudă pe tine Născătoare de Lumină, Maica lui Dumnezeu Curată, că cort al Luminii te-ai arătat, care luminezi cu lumina pe cei ce strigă pururea: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Canonul I al Praznicului
Îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viață începător, stricare a morţii şi viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiţi, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii!

Cu glăsuiri, a urmat dumnezeiescului chivot al sfințeniei, toată mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion, strigând: Unde te duci acum, cort al Dumnezeului celui viu? Nu înceta privind spre cei ce cântă cu credinţă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiţi, şi să-L preaînălţăm întru toți vecii.

Mâinile cu care L-a îmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, înălţându-le cea cu totul fără prihană, pe când se pregătea de ieşirea sufletului, a zis cu îndrăzneală, ca o mamă, către Cel pe Care L-a născut: Pe cei pe care mi i-ai dat, în veci păzeşte-i, că strigă Ţie: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiţi, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii!

Canonul sfinților martiri
Cu graiul cel viu pururea preamăriţilor; sufletele cele topite de foametea hranei celei mântuitoare hrănindu-le, v-aţi arătat purtare de grijă săracilor şi sărmanilor, pe toţi îndestulându-i şi lui Hristos cântându-i: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.

Sfinţită având şi viaţa şi săvârşirea înţelepţilor, ascunzându-vă în multă vreme, aţi răsărit din pământ strălucind mai mult decât razele soarelui, razele minunilor celor preamărite, nouă celor ce cu credinţă cântăm: Preoţi bine-L cuvântaţi, popoare-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu.

Doi luminători v-aţi arătat, întru înţelegătoare tăria Bisericii, strălucind cu sfinţenie, şi prea-arătat luminaţi toată făptura pururea cu facerile minunilor, de chinuri purtătorilor, strigând: Tineri binecuvântaţi, preoţi cântaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţii vecii.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Mai sfântă decât îngerii Preasfântă Fecioară, ca una ce ai născut pe Sfântul sfinţilor, Cel ce pentru milostivire, cu neamestecare om făcându-Se precum suntem noi, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat strigă Lui: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.

Catavasie, glas 1
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L în toţi vecii.

Îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viață începător, stricare a morţii şi viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiţi, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Canonul Învierii
Cântarea IX, glas 7
Irmos:
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului, Celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat Fecioară de Dumnezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te mărim.

Toţi cei cu socoteli străine, care adăugaţi Dumnezeirii patimă, astupaţi-vă gurile, că pe Domnul măririi răstignit cu trupul şi nerăstignit cu firea cea dumnezeiască, ca pe Unul în două firi Îl mărim.

Cei ce aţi lepădat învierea trupurilor, la mormântul lui Hristos venind, învăţaţi-vă, că a murit şi iarăşi s-a sculat trupul Dătătorului de viață, spre încredinţarea învierii celei de apoi, pe care nădăjduim.

A Treimii:

Nu Treime a dumnezeirilor ci a Fețelor, nici Unime a Fețelor, ci a Dumnezeirii cinstind, tăiem pe cei ce o despart pe Aceasta, şi amestecăm iarăşi pe cei ce îndrăznesc a face amestecare împotriva Acesteia, pe Care o mărim.

Canonul Crucii și al Învierii
Lumină din Lumină, raza măririi celei părinteşti, fără de ani strălucind, ca întru întuneric în viața aceasta omenească Hristos a strălucit, şi întunericul cel ce gonea l-a izgonit, pe Carele neîncetat credincioşii Îl mărim.

Patimile trupului şi puterea Dumnezeirii întru Hristos văzând, cei ce socotesc o fire alcătuită, să se ruşineze, că Acelaşi ca un om adevărat a murit, iar ca un Făcător a toate a înviat.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

De bucurie veșnică şi de veselie pricinuitoare nouă te-ai arătat pururea Fecioară Curată, care ai purtat în pântece pe Mântuitorul, pe Cel ce mântuiește cu adevărul și cu Spiritul cel dumnezeiesc pe cei ce-L cinstesc ca pe un Dumnezeu.

Cântând David strămoşul tău Preacurată, pe tine chivot al dumnezeieștii sfinţenii te numeşte, care mai presus de fire ai încăput pe Dumnezeu cel ce șade în sânurile cele părinteşti pe Care neîncetat credincioşii Îl mărim.

Cu adevărat mai presus de toată zidirea eşti, Fecioară, că pe Ziditorul tuturor trupeşte L-ai născut nouă. Pentru aceasta ca o Maică a însuşi Stăpânului porţi stăpâneşte asupra tuturor biruinţa.

Canonul I al Praznicului
Se biruiesc hotarele firii întru tine, Fecioară Curată, că naşterea te păzeşte fecioară şi moartea îţi arvunește viață. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, mântuieşte pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Spăimântatu-s-au puterile îngereşti, văzând în Sion pe Stăpânul lor, luând în mâini suflet de femeie, căci, către ceea ce L-a născut fără prihană, El ca un Fiu a strigat: Vino, Curată și, cu Fiul şi Dumnezeul tău, împreună te preamărește!

Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzându-l şi cu glas mare grăind: În cereştile cămări, la Fiul tău mergând, să mântuieşti pururea, Fecioară, moştenirea ta!

Canonul sfinților martiri
Iată dar strigă dedemult David; ce este bun şi frumos şi de mântuire, fără numai a locui arătat dumnezeieştii fraţi împreună întru Spiritul, luptându-se prea-arătat şi ridicând biruinţe asupra diavolului; pe care după vrednicie să-i fericim.

Arătatu-v-aţi prin Dar, frumoşi ochi ai Bisericii celei cinstite, şi mai-nainte de moarte, şi după sfârşitul cel sfinţit, sfinţilor, şi aţi deschis ochii cei dedemult orbiţi de întunericul cel cumplit, întru mărirea Făcătorului de bine tuturor, Flor şi Laur, vrednicilor de minuni.

Cu semne arătate şi înfricoşătoare, a descoperit Hristos precum a zis odinioară, mormântul vostru, sfinţilor, unde zăceau cu sfinţenie trupurile cele prea răbdătoare, razele tămăduirilor cu îndestulare trimiţând afară, şi bună mireasmă vrednică de laudă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Laur şi Flor, doimea cea dumnezeiască şi purtătoare de lumină, cu adevărat bunilor biruitori Martiri, în Cer pururea stând, înaintea Treimii Făcătorului tuturor, cereţi mântuire de păcate şi de rele, celor ce cu credinţă prăznuiesc pe pământ, dumnezeiască pomenirea voastră.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Înfricoşătoare este naşterea ta Maică Preacurată; căci mai presus de fire, ai născut pe pământ, pe Cuvântul lui Dumnezeu făcându-Se om, rămânând Fecioară precum şi mai-nainte. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu cu limba şi cu inima mărturisindu-te te mărim.

Catavasie, glas 1
Se biruiesc hotarele firii întru tine, Fecioară Curată, că naşterea te păzeşte fecioară şi moartea îţi arvunește viață. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, mântuieşte pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a VIII-a. A Învierii
Doi îngeri văzând înăuntrul mormântului, Maria s-a înspăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Doamne, unde ai pus trupul lui Isus al meu? Şi după glas cunoscându-l, că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de mine: la Tatăl mă duc, spune fraţilor mei.

A Născătoarei de Dumnezeu
Pe unul din Treime negrăit l-ai născut, Fecioară, pe cel ce este îndoit în fire, şi îndoit în lucrare, şi unul după ipostază; deci pe acesta roagă-l pururea, pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, ca de toată viclenia duşmanului să ne scape; că toţi acum la tine scăpăm, Doamnă de Dumnezeu Născătoare.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii, glas 7, din Octoih

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii, binevesteşte pământule bucurie mare, lăudaţi ceruri mărirea lui Dumnezeu.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Isus, Unuia, Celui fără de păcat.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm. Că însuşi ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre, Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

Ce vom răsplăti Domnului, pentru toate care ne-a dat ? Că pentru noi Dumnezeu este între oameni; pentru firea cea stricată, Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi; către cei nemulțumitori, Făcătorul de bine; către cei robiţi, Eliberatorul, către cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe Cruce, Cel fără patimă, în iad lumina, în moarte viaţa, învierea pentru cei căzuţi. Către Carele să strigăm : Dumnezeul nostru mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Porţile iadului le-ai sfărâmat Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat cu puternică tăria Ta; și împreună ai sculat pe morţii cei ce dormeau din veac întru întuneric, cu dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca Împăratul tuturor și Dumnezeu atotputernic.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Veniţi să ne bucurăm de Domnul și să ne veselim întru învierea Lui, că împreună a ridicat pe cei morţi din legăturile iadului cele nedezlegate și a dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veșnică și mare milă.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita de săracii Tăi până în sfârșit. (Ps. 9, 32)

Strălucind îngerul, a şezut pe piatra mormântului celui de viață primitor şi femeilor mironosiţe a binevestit grăind înviat-a Domnul, precum mai-nainte a zis nouă. Spuneţi ucenicilor Lui, că va merge mai-nainte de voi în Galileea și lumii va da viață veșnică, și mare milă.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Ps. 9, 1)

Pentru ce aţi lepădat piatra cea din capul unghiului, o călcătorilor de lege iudei? Aceasta este piatra, pe care o a pus Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât în pustie apă și nouă ne-a izvorât din coasta Sa nemurire. Aceasta este Piatra, care din muntele cel fecioresc S-a tăiat fără de voie bărbătească, Fiul omenesc, Cel ce va să vină pe norii cerului, la Cel vechi de zile, precum a zis Daniel şi veșnică este împărăţia Lui.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a VIII a. A Învierii. glas 8
Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat cu căldură; că iată s-a învrednicit şi de învăţătura îngerilor, şi de vederea ta, Isuse ci încă la cele pământeşti gândeşte, ca o femeie neputincioasă; pentru aceasta ai şi oprit-o, a se atinge de tine, Hristoase. Ci totuşi solie ai trimis-o învăţăceilor tăi, cărora bunele vestiri le-a spus, suirea la moştenirea părintească vestindu-le. Cu care învredniceşte-ne şi pe noi de arătarea ta, Stăpâne Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei, glas 2
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 8
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului scăpându-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire; şi prin ei pacea Ta ai dăruit lumii, unule mult-Milostive.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinților martiri Flor și Laur a căror pomenire o facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.