24 Decembrie 2025

VECERNIA UNITĂ CU LITURGHIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE

MIERCURI, DUPĂ CELEBRAREA ORELOR ÎMPĂRĂTEȘTI

Preotul deschide ușile împărătești, și, după Apolisul Orelor, dă binecuvântarea pentru Sfânta Liturghie:

Preotul: Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Preotul: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie. Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindeni ești și toate le împlinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te așază întru noi și ne curățește de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Poporul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-te spre noi; Doamne, curățește păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vină împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Doamne îndură-te spre noi (de 3 ori).
Mărire… Și acum…
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Vecerniei

Rugăciunea I
Doamne îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult milostive, ascultă rugăciunea noastră, şi ia aminte la glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povăţuieşte-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; înveseleşte inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare eşti tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu, şi nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne: puternic întru milă, şi bun întru tărie, spre a ajuta, şi a mângâia, şi a mântui, pe toţi cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa ta, vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Povățuieşte-ne la limanul voii tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului tău; şi ne dăruieşte cealaltă vreme a zilei de acum, şi tot timpul vieţii noastre cu pace, şi fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Doamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt, şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei tale; ci ne dăruieşte, Doamne, toate cererile spre mântuire; şi ne învredniceşte, să te iubim, şi să ne temem de tine, din toată inimă noastră, şi să facem în toate voia ta. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care eşti îndelung răbdător cu noi toţi, şi-ţi pare rău de răutăţile noastre: adu-ţi aminte de îndurările tale, şi de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; şi ne dă, cu darul tău, ca şi în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, şi fără de vătămare păzeşte viaţa noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. — Cu mila, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul, bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Dumnezeule, cel ce eşti mare şi minunat, care cu bunătatea cea nespusă, şi cu purtarea de grijă cea bogată pe toate le chiverniseşti, cel ce ne-ai dăruit şi bunătăţile lumeşti, şi ne-ai ar-vunit împărăţia cea făgăduită, prin bunătăţile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne, şi cea rămasă să o împlinim fără prihană, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare şi preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuieşti întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptura întru înţelepciune, cel ce ai despărţit lumina de întuneric, şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; care ne-ai învrednicit pe noi, păcătoşii, să întâmpinăm şi în ceasul de acum faţa ta întru mărturisire, şi să-ţi aducem lauda cea de seara: însuţi, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi o primeşte, ca pe o mireasmă cu bun miros; şi ne dă nouă seara de acum, şi noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuieşte-ne de frica nopţii, şi de tot lucrul ce umblă în întuneric; şi somnul, pe care l-ai dăruit spre odihna neputinţei noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne, dătătorule al bunătăţilor, ca şi în aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele tău, şi cu gândul poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm în bucurie sufletească, spre lauda bunătăţii tale, rugăciuni şi cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre, şi ale întreg poporului tău; pe care, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta, și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am… pe glasul 2. Se pun 8 stihiri, ale Praznicului, din Minei, glas 2.
Psalmul 140
Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.
Pe mine mă aşteaptă drepţii,
până ce vei răsplăti mie.
Psalmul 129
Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către Tine,
Doamne, Doamne ascultă glasul meu!

Veniţi, să ne bucurăm în Domnul, spunând taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, pecetea veşniciei Lui, înfăţişare de rob primeşte, ieşind din Maica ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare: că a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind; şi a luat ce nu era, om făcându-Se, din iubire de oameni. Acestuia să-I cântăm: Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Fie urechile Tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.

Veniţi, să ne bucurăm în Domnul, spunând taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Pecetea veşniciei Lui, înfăţişare de rob primeşte, ieşind din Maica ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare: că a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind; şi a luat ce nu era, om făcându-Se, din iubire de oameni. Acestuia să-I cântăm: Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Pe 6: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea.

Domnul Isus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat; că păstorii cântând din fluiere, iar magii închinându-se şi îngerii slăvind, Irod s-a tulburat. Că Dumnezeu în trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre.

Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne;
aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Domnul Isus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat; că păstorii cântând din fluiere, iar magii închinându-se şi îngerii slăvind, Irod s-a tulburat. Că Dumnezeu în trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre.

Pe 4: Din straja dimineţii până în noapte,
din straja dimineţii să spere Israel întru Domnul.

Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpânirea Ta rămâne în tot neamul şi neamul, Hristoase Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat din Spiritul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Te-ai făcut om. Lumină ne-a strălucit nouă, Hristoase Dumnezeule, venirea Ta. Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui, toată făptura ai luminat. Suflarea toată Te laudă pe Tine, chipul măririi Tatălui. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El
şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpânirea Ta rămâne în tot neamul şi neamul, Hristoase Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat din Spiritul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Te-ai făcut om. Lumină ne-a strălucit nouă, Hristoase Dumnezeule, venirea Ta. Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui, toată făptura ai luminat. Suflarea toată Te laudă pe Tine, chipul măririi Tatălui. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Psalmul 116
Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-L, toate popoarele.

Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi.

Că s-a întărit mila Lui peste noi,
şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Glas 2
August ajungând singur stăpânitor pe pământ, a încetat mulţimea stăpânirii oamenilor; iar Tu, întrupându-Te din cea curată, s-a surpat mulţimea idolilor. Sub o împărăţie lumească cetăţile erau şi neamurile au căzut într-o stăpânire a Dumnezeirii. Scrisu-s-au popoarele din porunca cezarului; scrisu-ne-am credincioşii în numele Dumnezeirii Tale, a Dumnezeului nostru Celui întrupat. Mare este mila Ta, Doamne, mărire Ţie!

Se face Intratul cu Evanghelia.

Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara şi dimineaţa, şi la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îţi mulţumim şi ne rugăm ţie, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuieşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru tine am nădăjduit: să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Înţelepciune, drepţi!

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea te măreşte.
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Prochimenul zilei cu stihul lui, glas 5

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.

Stih: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea; auzi graiurile gurii mele.

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.

Lecturile Praznicului cu troparele lor

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Din cartea Facerii (1,1-13), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Spiritul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei: Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul! Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel de pământ! Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Apoi, se cântă troparul acesta, glas 6
În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Şi îndată sfârşitul troparului, cu următoarele stihuri:

…și a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Stih: Temeliile lui sunt pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate sălaşele lui Iacob. Fapte preamărite s-au spus despre tine, cetatea lui Dumnezeu. Îmi voi aduce aminte de Rahab şi de Babilon, de cei ce mă cunosc pe mine.

…și a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Stih: Iată şi străinii şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia s-au născut acolo; Maică, Sionului va zice omul şi om s-a născut întru dânsul şi chiar Cel Preaînalt l-a întemeiat pe dânsul.

…și a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Stih: Domnul va înscrie în cartea popoarelor şi a conducătorilor lor pe cei ce s-au născut într-însul, că toţi cei ce se veselesc au locuinţa întru tine.

…și a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântu-itorule…

Şi se cântă sfârşitul troparului:
…și a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Din Prorocia lui Isaia (11,1-10), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: Acestea grăieşte Domnul: o Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Spiritul lui Dumnezeu, spiritul Înţelepciunii şi al înţelegerii, spiritul cunoştinţei şi al bunei credinţe. Şi-L va umple pe El spiritul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc, ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cei fără de lege. Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui. Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună cu ursoaica, şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie; pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor, copilul abia înţărcat, îşi va întinde mâna. Nu va fi nicio nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape! Şi în vremea aceea, Mlădiţă cea din rădăcina lui Iesei, vai fi ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de mărire.

Apoi, se cântă troparul glas 6
Răsărit-ai, Hristoase, din Fecioară, ca un Soare înţelegător al dreptăţii, şi steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Şi îndată sfârşitul troparului,
cu următoarele stihuri:

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Stih: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău, de atunci, din veac eşti Tu.

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Stih: Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor; ridica-vor râurile valurile lor de ape multe.

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Stih: Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredinţat foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Răsărit-ai, Hristoase, din Fecioara, ca un Soare înţelegător al dreptăţii; şi steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel neîncăput…

…pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te mărim, Dătătorule de viaţă, mărire Ţie!

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Din Prorocia lui Isaia (7,10-15; 8,1-4,9-10), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: Si Isaia grăi către Ahaz: „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus”. Şi a spus Ahaz: „Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!”. Şi a zis Isaia: „Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele. Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul va alege binele”. Şi a zis Domnul către mine: „Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti: „Maher-Salal-Haş-Baz” (grabnic-pradă-apropiat-jaf). Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul lui Ierebechia”. Atunci m-am apropiat de prorociţă şi a luat în pântece şi a născut fiu. Şi a zis Domnul către mine: „Pune-i numele Maher-Salal-Haş-Baz”. Căci înainte ca băiatul să zică „tată şi mamă!”, toată bogăţia Damascului şi prada Samariei vor fi duse înaintea regelui Asiriei. Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!

Ectenie mică
Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Sfânt ești Dumnezeul nostru și Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Poporul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de 3 ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN AJUNUL NAȘTERII DOMNULUI

Preotul, cu glas înalt:
Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Prochimen, glas 1: Domnul a zis către mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.

Stih: Cere de la Mine şi-ți voi da Ţie neamurile moştenirea Ta, şi marginile pământului biruinţa Ta.

Domnul a zis către mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.

Preotul: Înţelepciune.

Lectorul: Din Epistola către Evrei (1,1-12), citire

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: După ce Dumnezeu odinioară în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a dăruit nouă prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea măririi şi chipul fiinţei Lui, şi care ţine toate cu cuvân-tul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta măririi, întru cele preaînalte, făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul Meu eşti Tu, eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: „Eu Îi voi fi lui Tată şi El îmi va fi mie Fiu?”. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: „Şi să se închine Lui, toţi îngerii lui Dumnezeu”. Şi despre îngeri zice: „Cel ce face pe îngerii Săi spirite şi pe slujitorii Săi pară de foc”; iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii este toiagul Împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi”. Şi apoi: „Întru început Tu, Doamne pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; şi ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.

Preotul: Pace (†) ţie, cititorule.

Lectorul: Şi spiritului tău.

Poporul: Aleluiarul, glas 8

Aliluia, Aliluia, Aliluia

Zis-a Domnul Domnului Meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.

Aliluia, Aliluia, Aliluia

Stih: Toiagul puterii îți va trimite Domnul din Sion.

Aliluia, Aliluia, Aliluia

Stih: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PROCLAMĂRII SFINTEI EVANGHELII
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina fără stricăciune a cunoaşterii dumnezeirii Tale şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bună plăcerea Ta gândind şi săvârşind. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început Părintelui Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul, cu glas înalt:
Preotul: Înţelepciune! Drepţi! Să ascultăm sfânta Evanghelie.

Pace (†) tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Citire din sfânta Evanghelie după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia după Luca (2,1-20)

În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle”. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alții: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut”. Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle. Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră și văzuseră precum li se spusese.”

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)
Preotul: Să zicem toți, din tot sufletul, și din tot cugetul nostru, să zicem.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi (de 3 ori).
Doamne atotținătorule, Dumnezeul părinților noștri, rugămu-ne Ție, auzi-ne, și Te îndură spre noi.
Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru toți frații noștri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru autoritățile și oștirea țării, pentru pacea, sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru Frații noștri, preoții, ieromonahii, și pentru toți cei întru Hristos frații noștri.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraților sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru fericiții, și pururea pomeniții Ctitorii sfintei Bisericii acesteia, și pentru toți cei mai înainte adormiți părinții și frații noștri dreptcredincioși, care întru cucernicie odihnesc aici și pretutindeni.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, și fac bine în sfânta și întru tot cinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc și cântă; și pentru poporul ce e de față, și așteaptă de la Tine mare și multă milă.
Preotul, în taină:

RUGĂCIUNEA CERERII STĂRUITOARE
Doamne, Dumnezeul nostru, primește de la robii tăi această rugăciune stăruitoare și ne miluiește, după mulțimea milei Tale, și trimite îndurările Tale peste noi și peste tot poporul Tău, care așteaptă de la Tine mila ta bogată.

Cu glas înalt:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, în taină:

RUGĂCIUNEA a II a A CREDINCIOȘILOR
Dumnezeule, care ai cercetat întru milă și întru îndurări smerenia noastră, Cel care ne-ai rânduit pe noi, umiliții și păcătoșii și nevrednicii Tăi robi, înaintea sfintei măririi Tale să slujim sfântului Tău Altar. Tu ne întărește, cu puterea Spiritului Tău Sfânt, spre slujba aceasta, și ne dă cuvânt, întru deschiderea gurii noastre, să chemăm harul Sfântului Spirit peste darurile care se vor pune înainte.

Preotul: Înțelepciune!

Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie mărire să-Ţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Poporul: Noi, care pe Heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-i aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA HERUVICULUI
Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu plăcerile trupeşti nu este vrednic să vină sau să se apropie sau să-Ţi slujească Ţie, Împărate al măririi; pentru că a-Ţi sluji Ţie mare şi înfricoşător lucru este chiar şi pentru puterile cereşti. Însă, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om şi arhiereu Te-ai numit nouă; şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat lucrarea sfântă a acestei jertfe liturgice şi nesângeroase. Căci Tu singur, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti peste cele cereşti şi peste cele pământeşti, Cel ce şezi pe scaun de Heruvimi, Domnul Serafimilor şi împăratul lui Israel, care singur eşti sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Pe Tine, dar, Te rog, care eşti singur bun şi binevoitor: caută spre mine, păcătosul şi netrebnicul Tău rob, şi curăţă-mi sufletul şi inima de cuget viclean; şi învredniceşte-mă cu puterea Sfântului Tău Spirit ca, îmbrăcat fiind cu harul preoţiei, să stau înaintea acestei sfinte Tale mese şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi preţiosul Tău Sânge. Căci Ţie mă rog, plecându-mi cerbicea mea, şi cer de la Tine: să nu-Ţi întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi; ci învredniceşte-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul Tău rob, să-ţi aduc Ţie darurile acestea. Că Tu eşti Cel care aduci şi Cel care Te aduci, Cel care primeşti şi Cel care Te împarţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul face cădire mare.

În Altar, preotul cădeşte sfânta Masă, apoi spune, în taină:
Noi, care pe Heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-i aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Se închină de trei ori zicând în taină:
Dumnezeule, curăţă-mă pe mine, păcătosul!

Preotul se întoarce spre popor plecându-şi capul, apoi se duce la masa Proscomidiei.

Preotul, ridicând Aerul, zice:
Ridicaţi-vă mâinile spre cele sfinte şi binecuvântaţi-L pe Domnul.

Preotul, luând în mâini sfântul Disc și sfântul Potir și iese pe uşa de către miazănoapte, și venind în mijlocul bisericii zice:

Pe voi, pe toţi, Domnul Dumnezeu să vă pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Pe Sfântul Părinte Papa (N.), pe Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pe (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.), Domnul Dumnezeu să-i pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Pe conducătorii ţării noastre, Domnul Dumnezeu să-i pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Pe ctitorii şi binefăcătorii acestei sfinte biserici (şi pe alţii, vii şi adormiţi) şi pe voi pe toţi, dreptcredincioşilor creştini, Domnul Dumnezeu să vă pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Iosif, cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou, îngropându-l, l-a aşezat.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu; şi în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Spiritul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Purtător de viaţă, mai înfrumuseţat cu adevărat decât raiul şi decât toată cămara împărătească mai luminat, s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Apoi ridică Aerul și cădindu-l acoperă cu el Sfintele, zicând în taină:

Iosif, cel cu bun chip…

Preotul cădind de trei ori, zice în taină:
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

La a treia cădire, adaugă:
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Apoi,

Prima ectenie a cererilor
Preotul: Să plinim rugăciunile noastre Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru cinstitele daruri, ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru ca să fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârșit sfântă, cu pace și fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune și de folos sufletelor noastre, și pace lumii, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieții noastre în pace, și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără de patimă, ne rușinat, cu pace, și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Preotul: Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PROSCOMIDIEI
Doamne, Dumnezeul nostru, cel care ne-ai zidit și ne-ai adus întru această viață, care ne-ai arătat căile mântuirii, care ne-ai dăruit descoperirea Tainelor cerești, și întru puterea Spiritului tău Sfânt ne-ai rânduit la slujirea aceasta. Binevoiește dar, Doamne, să fim noi servitori ai Legii Tale celei noi, slujitori ai sfintelor Tale taine; primește-ne pe noi, cei ce ne apropiem de sfântul Tău Altar, după bogăția milei Tale, ca să fim vrednici a-ți aduce această jertfă cuvântatoare și fără de sânge, pentru păcatele noastre și pentru neștiințele poporului; pe care primind-o în sfântul si mai presus de ceruri și întelegătorul Tău Altar, întru miros cu bună mireasmă, trimite-ne nouă harul sfântului Tău Spirit. Caută spre noi, Dumnezeule, și vezi această închinare a noastră și o primește precum ai primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, cele preoțești ale lui Moise și Aaron, cele de pace ale lui Samuel. Precum ai primit de la sfinții tăi Apostoli această închinare adevărată: așa primește și din mâinile noastre, ale păcătoșilor, darurile acestea, întru bunătatea Ta, Doamne. Ca învredniciți fiind a sluji fără prihană sfântului Tau Altar, să aflăm plată credincioșilor și înțelepților dregători, în ziua cea înfricoșătoare a răsplătirii Tale celei drepte.
Preotul, cu glas înalt:
Cu îndurările Unuia-născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Preotul, cu glas înalt:
Pace (†) tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Să ne iubim unul pe altul ca într-un gând să mărturisim:

Poporul: Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul se închină de trei ori, zicând în taină:
Iubi-te-voi, Doamne, tăria mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea.

Preotul sărută darurile acoperite şi sfânta Masă.

Preotul: Hristos în mijlocul nostru!
Poporul: Este şi va fi!

Preotul, glas înalt:
Întru înţelepciune, să luăm aminte.

Preotul ridică aerul şi-l ţine deasupra sfintelor daruri, clătinându-l, rostind împreună cu poporul mărturisirea credinţei:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţinătorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a coborât din ceruri, S-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va veni cu mărire să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin Proroci. Într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Dialogul preanaforal

Preotul:
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte: Sfânta Jertfă cu pace să o aducem.

Poporul: Mila păcii, jertfa laudei.

Preotul, cu glas înalt:
Harul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit, să fie cu voi cu toţi.

Poporul: Şi cu spiritul tău.

Preotul, cu mâinile ridicate şi cu glas înalt:
Sus să avem inimile.

Poporul: Le avem către Domnul.

Preotul, cu glas înalt:
Să-I mulţumim Domnului.

Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul, în taină:

RUGĂCIUNEA SFINTEI JERTFE (ANAFORAUA)
Cel ce ești, Stapâne Doamne, Dumnezeule, Părinte atotținătorule și vrednicule de închinare, cu vrednicie este, cu adevarat și cu dreptate și cuvenit măreției sfințeniei Tale, pe Tine a te lăuda, Ție a-ți cânta, pe Tine a Te binecuvânta, Ție a ne închina, Ție a-ți mulțumi, pe Tine a Te preamări, pe cel ce singur ești cu adevărat Dumnezeu; și cu inima înfrânta și cu spirit smerit a-ți aduce Ție această închinare a noastră; pentru că Tu ești cel care ne-ai dăruit cunoașterea adevărului Tau. Și cine este în stare să grăiască puterile Tale, auzite să facă toate laudele Tale, sau să spună toate minunile Tale din toata vremea? Stăpâne al tuturor, Doamne al cerului și al pământului și a toată făptura văzută și nevăzută, cel ce șezi pe scaunul măririi și privești spre adâncuri, cel ce ești fără de început, nevăzut, necuprins, nemărginit, neschimbat, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, al marelui Dumnezeu și Mântuitor al nădejdii noastre; care este icoana bunătății Tale, pecete întocmai chipului, arătându-Te întru sine pe Tine, Tatăl, Cuvântul viu, Dumnezeu adevărat, înțelepciune mai înainte de veci, viață, sfințire, putere, lumina cea adevărată, prin care Spiritul Sfânt s-a arătat, Spiritul adevărului, harul înfierii, arvuna moștenirii viitoare, începutul bunătăților veșnice, puterea de viață făcătoare, izvorul sfințirii prin care toată făptura cuvântatoare și înțelegătoare se întărește și-ți slujește și cuvântarea de preamărire de-a pururea Ție-ți înalță; căci toate împreună-ți slujesc Ție. Pentru ca pe Tine te laudă Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți; împrejurul Tau stau Serafimii cei cu câte șase aripi, care cu două își acoperă fețele și cu două picioarele și cu două zburând strigă unul către altul cu glasuri neobosite, cu neîncetate cuvântări de preamărire.

Preotul, cu glas înalt:
Cântarea de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:
Preotul, ridicând steluţa, face chipul Crucii deasupra Discului, atingându-l în cele patru părţi, apoi o sărută și o pune alături:

Poporul: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot; plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana întru cele de sus. Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Osana întru cele de sus.

Preotul cu mâinile ridicate se roagă în taină:
Cu aceste fericite puteri, Stăpâne iubitorule de oameni și noi păcătoșii strigam și grăim: Sfânt ești, cu adevărat, și preasfânt și nu este măsură pentru măreția sfințeniei Tale și drept ești întru toate lucrurile Tale, pentru că întru dreptate și întru adevărată judecată toate le-ai adus nouă. Caci Tu l-ai zidit pe om, țărâna luând din pământ, și cu chipul Tău, Dumnezeule, l-ai cinstit și în raiul desfătării l-ai așezat, nemurirea vieții și moștenirea veșnicelor bunătăți, pentru păzirea poruncilor Tale, făgăduindu-i-le; dar el neascultându-te pe Tine, adevăratul Dumnezeu, care l-ai creat, și amăgirii șarpelui plecându-se, prin păcate sale muritor s-a făcut, și l-ai alungat, Dumnezeule, cu judecata Ta cea dreaptă, din rai în lumea aceasta și l-ai întors în pământul din care a fost luat, rânduindu-i mântuirea din nașterea de a doua, întru însuși Hristosul Tău. Căci nu ți-ai întors până s-a sfârșit fața de la ceea ce ai zidit, Bunule, nici n-ai uitat de lucrarea mâinilor Tale, ci pentru adâncul milei Tale în multe chipuri ai cercetat-o: prooroci ai trimis, minuni ai săvârșit prin sfinții Tăi, care ți-au bine plăcut, din neam în neam; grăitu-ne-ai prin gura proorocilor, slujitorii Tăi, mai înainte vestindu-ne mântuirea care avea să fie; lege ne-ai dat spre ajutor; îngeri ne-ai pus păzitori. Iar când a venit plinirea vremurilor, ne-ai grăit prin însuși Fiul Tău, prin care ai făcut și veacurile. Acesta, fiind strălucirea măririi Tale și chipul ipostasului Tău și ținând toate cu cuvântul puterii Sale, nu răpire a socotit a fi întocmai cu tine, Dumnezeu-Tatăl; ci Dumnezeu fiind, mai înainte de veci, pe pamânt s-a aratat și cu oamenii a petrecut și, din Fecioara sfântă întrupându-se, s-a deșertat pe sine, chip de rob luând, de o forma făcându-se cu trupul smereniei noastre, ca să ne facă de o forma cu chipul măririi Sale. Ca de vreme ce prin om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, a binevoit unul născut Fiul Tău, cel ce este în sânurile Tale, Dumnezeule-Tată, a se naște, din femeie, din sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, și a se supune legii, ca să osândească păcatul în trupul său; pentru ca cei morti întru Adam sa învie întru același Hristos al Tau. Și cetățean al lumii acesteia făcându-se, dând porunci de mântuire, ne-a abătut de la rătăcirea idolilor si ne-a adus la cunoașterea Ta, a adevăratului Dumnezeu-Tatăl, dobândindu-ne pe noi întru Sine popor ales, preoție împărătească, neam sfânt; și curățindu-ne prin apă și sfințindu-ne cu Spiritul sfânt, s-a dat pe sine schimb morții care ne stăpânea, fiindcă eram vânduți păcatului; si coborându-se prin cruce la iad, ca toate să le plinească întru El, a dezlegat durerile morții; și înviind a treia zi și cale deschizând pentru tot trupul spre învierea din morți – pentru că nu era cu putință să fie ținut sub stricăciune Stăpânul vieții – s-a făcut început al celor adormiți, Cel întâi-născut din morți, ca să fie El însuși începătorul a toate și înălțîndu-se la ceruri, a șezut de-a dreapta măririi Tale, întru înălțime, El va și veni, să răspltească fiecăruia după faptele sale. Iar nouă ne-a lăsat, ca aduceri aminte de patima Sa mântuitoare, aceste daruri pe care le-am pus înainte, dupa poruncile Lui.
Pentru ca urmând să meargă la moartea sa de bunavoie și pururea pomenită și de viață făcătoare, în noaptea în care s-a dat pe Sine însuși pentru viața lumii, luând pâine în sfintele și preacuratele sale mâini și aratând-o Ție, Dumnezeu-Tatăl, mulțumind, binecuvântând (†) sfințind, frângând,

Dat-a sfinților săi învățăcei și Apostoli, zicând:
Preotul, plecându-şi capul cu smerenie, ridicându-şi dreapta, binecuvântează sfânta Pâine și zice cu glas înalt:

Luați, mâncați, acesta este Trupul meu, care pentru voi se frânge, spre iertarea păcatelor.

Poporul: Amin.

Apoi, preotul, în taină:
Asemenea şi Potirul, din rodul viței luând, amestecând, mulțimind, binecuvântând (†), sfințind,

Dat-a sfinților săi învățăcei și Apostoli, zicând:

Preotul, plecându-şi capul cu smerenie, ridicându-şi dreapta, binecuvântează sfântul Potir și zice cu glas înalt:

Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Poporul: Amin.

Apoi, preotul, cu capul plecat, zice în taină:

Aceasta să o faceți întru pomenirea mea. Că de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea mea o vestiți, învierea mea o marturisiți. Aducându-ne, așadar, aminte și noi, Stăpâne, de pătimrea mântuitoare, de Crucea făcătoare de viață, de îngroparea de trei zile, de învierea din morți, înălțarea la ceruri, șederea de-a dreapta Ta, Dumnezeule-Tată, și de preamărita și înfricoșătoarea Lui a doua venire.

Preotul prinde cu mâinile cruciş, sfântul Disc cu dreapta şi sfântul Potir cu stânga, şi, înălţându-le, face cu acestea semnul Crucii și spune cu glas înalt:

Cu glas înalt:
Ale tale, dintru ale Tale, Ție-ți aducem de toate și pentru toate.

Poporul: Pe Tine e lăudam, pe Tine Te binecuvântam, Ție-ți mulțumim, Doamne, și ne rugam Ție, Dumnezeul nostru.

Preotul se roagă în taină:
Pentru aceasta, Stăpâne preasfinte, și noi păcătoșii si nevrednicii Tăi robi, care am fost învredniciți a sluji la sfântul Tău Altar, nu pentru faptele noastre drepte, căci nimic bun n-am făcut pe pământ, ci pentru mila Ta și îndurările Tale pe care le-ai revărsat cu prisosință peste noi, îndraznind, să ne apropiem de sfântul Tău Altar și punând cele ce sunt chipului sfântului Trup și Sânge al Hristosului Tău, Ție ne rugăm și pe Tine te chemăm, Sfinte al sfinților, cu bunăvoința bunătății Tale: să vină Spiritul Tau sfânt peste noi și peste aceste daruri puse înainte și să le binecuvânteze și să le sfințească și să le arate:

Si Diaconul merge mai aproape de Preot si se închina amândoi de trei ori înaintea sfintei mese, rugându-se în taină:

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.

Doamne, cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ora a treia l-ai trimis Apostolilor Tăi, pe acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci-l înnoiește întru noi, cei ce ne rugăm Ție.

Stih: Inima curată zidește întru mine, Dumnezeule, și spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

Doamne, cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ora a treia l-ai trimis Apostolilor Tăi, pe acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci-l înnoiește întru noi, cei ce ne rugăm Ție.

Stih: Nu mă lepăda de la fața ta și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Doamne, cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ora a treia l-ai trimis Apostolilor Tăi, pe acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci-l înnoiește întru noi, cei ce ne rugăm Ție.

Diaconul, arătând spre sfântul disc cu orarul din mâna sa dreaptă se apleacă cu smerenie și zice:

Binecuvântează, părinte, sfânta pâine.

Preotul, binecuvântând sfântul Disc cu semnul sfintei Cruci, zice:

Pâinea aceasta, însuși (+) cinstitul Trup al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Diaconul: Amin.

Diaconul, arătând spre sfântul potir cu orarul din mâna sa dreaptă se apleacă cu smerenie și zice:

Binecuvântează, părinte, sfântul potir.

Preotul, binecuvântând sfântul Potir cu semnul sfintei Cruci, zice:

Iar Potirul acesta, însuși (+) cinstitul Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Diaconul: Amin.

Preotul: Care s-a vărsat pentru viața lumii.

Diaconul: Amin.

Diaconul, arătând spre amândouă sfintele cu orarul din mâna sa dreaptă se apleacă cu smerenie și zice:

Binecuvântează, părinte, amândouă sfintele.

Preotul, binecuvântând amândouă sfintele cu semnul sfintei Cruci, zice:

Prefacându-le (+) cu Spiritul Tău Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Și se închină amândoi. Iar preotul, în taină:
Iar pe noi toți, care dintr-o Pâine și dintr-un Potir ne împărtășim, să ne unești unul cu altul întru împărtășirea aceluiași fânt Spirit și să nu îngădui ca vreunul dintre noi să se cuminece spre judecată sau spre osândă cu sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tău; ci să aflăm milă și har, împreună cu toți sfinții care din veac ți-au bineplăcut, cu Strămoșii, Părinții, Patriarhii, Proorocii, Apostolii, Propovăduitorii, Evangheliștii, Mucenicii, Mărturisitorii, Învățătorii și cu tot sufletul drept care s-a săvârșit întru credință.

Preotul, cădind spre cele Sfinte, zice cu glas înalt:
Mai ales pentru preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Poporul: De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura. Adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită si rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi prunc S-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci. Că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce esti plinã de har, toată făptura, mărire ţie!

Preotul, în taină:
Cu sfântul Ioan Proorocul înainte-mergător și Botezator; cu sfinții măriți și întru tot lăudați Apostoli, cu sfântul (N), a carui pomenire o facem și cu toți sfinții Tăi, cu ale caror rugăciuni cercetează-ne, Dumnezeule; și adu-Ți aminte de toți cei mai înainte adormiți întru nădejdea învierii vieții de veci și-i odihnește unde strălucește lumina feței Tale.

Preotul îi pomenește în taină pe vii:
Pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de păcate a robului lui Dumnezeu (N).

Apoi, pe cei adormiți:
Pentru odihna și iertarea sufletului robului Tău (N), în loc luminos, de unde a fugit orice durere, întristare și suspinare. Odihnește-l, Dumnezeul nostru unde strălucește lumina feței Tale.

Preotul, în taină:
Te mai rugăm, adu-Ți aminte, Doamne, de sfânta catolică și apostolică Biserica Ta, de la o margine până la alta a lumii, pe care ai agonisit-o cu cinstitul Sânge al Hristosului Tău, și în pace păzește-o; și întărește sfântă Biserica aceasta, până la sfârșitul veacului.
Pomenește-i, Doamne, pe cei ce ți-au adus aceste daruri și cererile lor și pe cei prin care și pentru care le-au adus. Pomenește-i, Doamne, pe cei ce aduc prinoase și fac bine în sfintele tale biserici și-și aduc aminte de cei săraci. Răsplătește-i cu bogatele și cereștile Tale haruri; dăruiește-le, în locul celor pamântești, cele cerești, în locul celor trecătoare, cele veșnice, în locul celor stricăcioase, cele nestricăcioase. Pomenește-i, Doamne, pe cei ce sunt în pustiuri și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului. Pomenește-i, Doamne, pe cei care trăiesc întru feciorie și întru cucernicie și întru înfrânare și întru viață cinstită. Pomenește-i, Doamne, pe conucătorii țării noastre și pe toți cucernicii și credincioții guvernanți, pe care i-ai judecat vrednici să cîrmuiască pe pământ; cu arma adevărului, cu arma bunei voințe încununează-i; umbrește deasupra capului lor în zi de razboi; dă putere brațului lor; înalță-le dreapta; întărește stăpânirea lor; dăruiește-le adâncă și statornică pace; graiește în inimile lor cele bune pentru Biserica Ta și pentru poporul Tău: ca întru liniștea lor viață pașnică și netulburată să viețuim, întru toată evlavia și întru bună cuviința. Pomenește, Doamne, toată domnia și stăpânirea, și pe frații noștri cei din dregătorii și toată oastea; pe cei buni, întru bunătatea Ta îi pazește; pe cei răi, buni îi fă, cu bunatatea Ta. Pomenește, Doamne, pe poporul ce este de față și pe cei care pentru cuvioase pricini nu sunt aici; și Te îndură de ei și de noi, după mulțimea milei
Tale; cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace si în bună înțelegere le pazește; pe prunci îi crește, tinerețea cârmuiește-o, bătrânețile le întărește; pe cei slabi de suflet îi mângâie; pe cei risipiți îi adună; pe cei rătăciți îi întoarce și-i unește cu sfânta catolica și apostolică Biserica ta; pe cei bântuiți de duhuri necurate îi eliberează; cu cei ce călătoresc pe uscat, pe ape și prin aer, împreună călătorește; văduvelor ajută-le; pe cei orfani apără-i; pe cei robiti scapă-i; pe cei
bolnavi tamaduiește-i. Adu-ți aminte, Dumnezeule, de cei ce sunt înaintea judecăților si de cei osânditi la închisori și în exil și în amară robie si întru tot necazul și nevoia și strâmtorarea și de toți care au trebuință de mare milostivirea Ta și de cei ce ne iubesc și de cei ce ne urăsc și de cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru ei. Și de tot poporul Tau adu-ți aminte, Doamne Dumnezeul, nostru și peste toți revarsă mila bogată, împlinind tuturor cererile cele spre mântuire. Iar de cei de care nu ne-am adus aminte, din neștiință, ori uitare, ori pentru mulțimea numelor, Însuți adu-ți aminte, Dumnezeule, cel ce știi vârsta și numele fiecăruia, cel ce pe fiecare îl știi din pântecele maicii sale. Ca Tu ești, Doamne, ajutorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără nădejde, celor înviforați mântuire, celor de pe mare liman, celor bolnavi doctor. Însuți tuturor toate le fii, cel ce știi pe fiecare, cererile lui, casa și lipsurile lui. Păzește, Doamne, orasul (sau satul) acesta și toate orașele și satele, de foame, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Întâi pomeneşte, Doamne, pe Sfântul Părinte Papa (N.), pe Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pe (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N), pe care îi dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Diaconul, spre popor, de lângă ușile împărătești zice cu glas înalt:

Și pe toți și pe toate.

Poporul: Şi pe toţi şi pe toate.

Preotul, în taină:
Adu-ti aminte, Doamne, de toti dreptcredinciosii Episcopi, cei ce drept învață cuvântul adevărului Tău. Adu-ti aminte, Doamne, după mulțimea milelor Tale, și de nevrednicia mea. Iartă mie toată greșeala cea de voie și cea fără de voie; și pentru păcatele mele să nu oprești harul sfântului Tău Spirit, de la darurile ce sunt puse înainte. Adu-ți aminte, Doamne de toată preoțimea și diaconimea cea întru Hristos și de toată tagma preoțeasca; și să nu ne rușinezi pe nici unul dintre cei care înconjurăm sfântul Tău Altar. Cercetează-ne întru bunatatea Ta, Doamne. Arata-Te nouă întru bogatele tale îndurări. Vreme bine întocmită și de folos daruiește-ne, ploi line spre rodire trimite pământului; binecuvântează cununa anului bunătații Tale. Fă să înceteze dezbinarile bisericilor; stinge îndrăzneala păgânilor răzvrătirile ereziilor degrabă le risipește, cu puterea sfântului Tău Spirit. Pe noi pe toți întru împărăția Ta ne primește, fii ai luminii și ai zilei arătându-ne; pacea Ta și dragostea Ta dăruiește-ne-o, Doamne Dumnezeul nostru; căci toate ni le-ai dăruit nouă.

Preotul, cu glas înalt, ecfonisul anaforalei:
Și ne dă nouă, cu o gură și cu o inima, a preamări și a cânta preacinstitul și vrednicul de laudă numele Tau, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, întorcându-se spre popor, binecuvântează cu glas înalt:
Şi să fie mila marelui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Isus Hristos cu voi (†) cu toţi.

Poporul: Şi cu spiritul tău.

A doua ectenie a cererilor
Preotul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru cinstitele daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit în sfântul şi cel mai presus de ceruri şi înțelegătorul Său Altar ca miros de bună mireasmă spirituală, să ne trimită nouă dumnezeiasca milă şi darul Sfântului Spirit, să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru ca să fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără pătimire, neînfruntat, cu pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Unitatea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Spirit cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul se roagă în taină:
Dumnezeul nostru, Dumnezeul mântuirii, învață -ne a-ți mulțumi cu vrednicie pentru toate facerile de bine, pe care le-ai săvârșit și le săvîrșești cu noi. Tu, Dumnezeul nostru, care ai primit darurile acestea, curăță-ne de toată întinareaa trupului și a sufletului; și ne învață a trăi în sfințenie întru frica Ta; ca întru curată mărturia conștiinței noastre, împărtășindu-ne din cele Sfinte ale Tale, să ne unim cu sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tau; și primindu-le cu vrednicie, să avem pe Hristos locuind în inimile noastre și să fim biserică a sfântului Tău Spirit. Așa, Dumnezeul nostru, pe niciunul dintre noi să nu-l osândești, pentru aceste Taine ale Tale înfricoșătoare și cerești nici să-l faci neputincios cu sufletul și cu trupul, pentru împărtășirea cu nevrednicie dintr-însele; ci ne dă nouă, până la suflarea noastră de pe urmă, cu vrednicie să primim partea Sfintelor Tale, spre merindea vieții de veci, spre răspuns bine primit la înfricoșătoarea judecată a Hristosului Tau; ca și noi, împreună cu toți sfinții care din veac bine ți-au plăcut, să ne facem părtași veșnicelor Tale bunătăți, pe care le-ai pregătit celor ce te iubesc pe Tine, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeule ceresc, Tată, şi a zice:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace (†) tuturor

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PLECĂRII CAPETELOR
Stăpâne Doamne, Părintele îndurărilor și Dumnezeule a toată mângâierea, pe cei care și-au plecat Ție capetele binecuvântează-i, sfințește-i, păzește-i, întărește-i, îmbărbătează-i, de la tot lucrul rău depărtează-i si spre tot lucrul bun îi ajută; și-i învrednicește a se împărtăși fără de osândă cu aceste Taine ale Tale, preacurate și de viață făcătoare, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea sfântului Spirit.

Preotul, cu glas înalt:
Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale unuia-născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, în taină, cu mâinile ridicate:
Ia aminte, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt lăcaşul Tău şi de pe scaunul măririi împărăţiei Tale şi vino să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici împreună cu noi nevăzut petreci, şi ne învredniceşte prin mâna Ta puternică a ni se da preacurat Trupul şi preacinstit Sângele Tău şi, prin noi, întregului Tău popor.

Preotul se închină de trei ori în faţa sfintei Mese, zicând în taină:

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

Preotul, înălţând sfânta Pâine, zice cu glas înalt:
Să luăm aminte. Sfintele, sfinţilor.

Poporul: Unul Sfânt, unul Domn, Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Preotul, frângând Sfânta Pâine în patru, zice:
Se frânge şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce se frânge şi nu se împarte, Cel ce se mănâncă întotdeauna şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.

Preotul, făcând cruce deasupra sfântului Potir cu partea IC, zice:
Plinirea credinţei Sfântului Spirit. Amin. Şi o pune în sfântul Potir.

Cinstitul şi preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, mi se dă mie preotului (N.), spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Preotul se cuminecă cu frică şi luare aminte.

Apoi, luând sfântul Potir, preotul zice:
Mă cuminec eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N.), cu cinstitul şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Preotul se cuminecă din sfântul Potir, zicând apoi.
Iată, s-a atins de buzele mele şi va şterge toate păcatele mele şi fărădelegile mele le va curăţi.

Poporul cântă chinonicul/priceasna Praznicului
Lăudați pe Domnul din ceruri. Lăudaţi-l pe El întru cele înalte. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Apoi:
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
Cred că ceea ce iau este însuși Preacurat Trupul Tău și însuși preacinstit Sângele Tău. Deci mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă păcatele cele de voie și cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvântul sau cu lucrul, cu știință sau cu neștiință. Și mă învrednicește, fără de osândă, să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș primește-mă, că nu voi spune dușmanilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului și a trupului meu. Amin.
Apoi:

Preotul: Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să vă apropiați!

Poporul: Amin.

Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.

După ce a încheiat cuminecarea credincioşilor, preotul binecuvântează cu sfântul Potir, zicând cu glas înalt:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează (†) moştenirea Ta.

Poporul: Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Spiritul cel ceresc, aflat-am credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

Preotul, întorcându-se la sfânta Masă, cădeşte de trei ori sfântul Disc și sfântul Potir şi zice în taină:
Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta.

Preotul, închinându-se cu evlavie şi luând sfântul Disc și sfântul Potir, însemnează, cu acesta din urmă, în chipul Crucii deasupra Antimisului şi zice cu glas înalt:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru,
Şi întorcându-se spre popor și înălţându-le zice cu glas înalt:

Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu sfintele fără de moarte, cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi în sfinţenia Ta, toată ziua să învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia.

Preotul duce în acest timp sfintele Taine la masa Proscomidiei, apoi le cădeşte.

Preotul: Drepţi!

După ce ne-am împărtășit cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ziua toată, desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat, cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, împăturând Antimisul, zice în taină:
RUGĂCIUNEA DE MULŢUMIRE DUPĂ ÎMPĂRTĂȘANIE
Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, pentru împărtășirea cu sfintele, preacuratele, nemuritoarele și cereștile Tale Taine, pe care ni le-ai dat spre facerea de bine și spre sfințirea și vindecarea sufletelor și a trupurilor noastre; însuți, Stăpâne a toate, fă ca împărtășirea cu sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tău să ne fie noua spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre plinirea înțelepciunii, spre vindecarea sufletului și a trupului, spre alungarea a tot dușmanul, spre paza poruncilor Tale, spre răspuns bine primit la înfricoșătoarea judecată a Hristosului Tău.
Preotul, însemnând cu sfânta Evanghelie peste Antimis în chipul sfintei Cruci, cu glas înalt:

Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Cu pace să ieşim.

Poporul: Întru numele Domnului

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:

RUGĂCIUNEA AMVONULUI
Cel ce-i binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi-i sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale în pace păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi cei care nădăjduim în Tine. Pace dăruieşte lumii Tale, Bisericilor Tale, preoţilor şi întregului Tău popor. Că toată darea bună şi tot darul desăvârşit de sus sunt, coborând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie mărire şi mulţumire şi închinare Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac. (de 3 ori)

Preotul, terminând rugăciunea, intră în Altar și întorcându-se spre masa Proscomidiei, zice în taină:

Plinitu-s-a și s-a săvârșit, cât este întru a noastră putință, Hristoase Dumnezeul nostru, Taina rânduielii Tale. Căci am săvârșit pomenirea morții Tale; văzut-am chipul învierii Tale; umplutu-ne-am de a Ta nesfârșită viață; îndulcitu-ne-am cu desfătarea Ta cea neîmpuținată, de care binevoiești a ne învrednici pe noi toți și în veacul ce va sa fie. Cu darul celui fără de început al Tău Părinte și al Sfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul binecuvântează poporul, zicând:
Binecuvântarea (†) Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, cu glas înalt:

Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, mărire Ţie.

Poporul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi. (de 3 ori) -Părinte, binecuvântează.
Preotul: Cel ce în peşteră S-a născut şi în iesle S-a culcat, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a cărui liturghie am celebrat şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Poporul: Amin.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Poporul: Amin.