20 Aprilie

Duminica Învierii Domnului

În noaptea Sfintelor Paşti, după ce perdele şi acoperămintele roşii din biserică au fost schimbate cu cele luminate, către orele 11, paracliserul (cântăreţul) bate toaca şi trage clopotele îndelung. Preotul vine în biserică, închinându-se, ca de obicei, la sfintele icoane, sărutându-le şi zicând şi troparele rânduite. Toate luminile rămân stinse, păstrându-se aprinse numai candela şi o lumânare în sfântul altar (pentru ca să se vadă la îmbrăcarea veşmintelor, apoi se stinge) şi una la strană (sau la analogul din mijlocul bisericii) pentru cântăreţi. Punându-şi epitrahilul de culoare roşie, preotul dă binecuvântarea de început, din faţa uşilor sfinte:

Preotul: Binecuvânt este Dumnezeul nostru, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Preotul: Mărire ție, Dumnezeul nostru, mărire ție. Împărate ceresc…
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Poporul: Doamne, îndură-te (de 3 ori)

Mărire… Şi acum…

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

CANONUL
SÂMBETEI CELEI MARI

Cântarea I, glas 6
Irmos
Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Doamne Dumnezeul meu, cântare de ieşire şi laudă de îngropare voi cânta Ţie, Celui ce mi-ai deschis intrările vieţii cu îngroparea Ta, şi moartea şi iadul cu moartea Ta ai omorât.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Sus pe scaun şi jos în mormânt, cunoscându-Te cele mai presus de lume şi cele de sub pământ, Mântuitorul meu, s-au cutremurat de moartea Ta; că mai presus de gând Te-ai văzut mort, Începătorule al vieţii.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Ca să umpli toate de slava Ta, Te-ai coborât în cele de dedesubt ale pământului; că nu s-a ascuns de Tine fiinţa mea cea din Adam, şi îngropându-Te m-ai înnoit pe mine, cel stricat, Iubitorule de oameni.

Irmos
Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

Cântarea III, glas 6
Irmos
Pe Tine, Cel ce ai spânzurat pe ape tot pământul, fără ţinere, văzându-Te făptura răstignit în locul Căpăţânii, de multă spaimă a fost cuprinsă, grăind: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Închipuirile îngropării Tale le-ai arătat, înmulţind vedeniile; iar acum cele ascunse ale Tale, văzute le-ai făcut cu dumnezeiască bărbăţie şi celor din iad, Stăpâne, care grăiesc: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Întinsu-Ţi-ai palmele şi ai împreunat cele depărtate de demult; iar cu înfăşurarea giulgiului, Mântuitorule, şi cu mormântul ai dezlegat pe cei legaţi, care grăiau: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
În mormânt şi sub peceţi Te-ai cuprins, Nemuritorule, de bunăvoie; că puterea Ta Ţi-ai arătat prin fapte, cu dumnezeiasca lucrare, celor ce cântă: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni.

Irmos
Pe Tine, Cel ce ai spânzurat pe ape tot pământul, fără ţinere, văzându-Te făptura răstignit în locul Căpăţânii, de multă spaimă a fost cuprinsă, grăind: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Sedealna, glas 1
Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.

Cântarea IV, glas 6
Irmos
Smerenia Ta cea dumnezeiască pe Cruce, mai înainte văzând-o Avacum, spăimântându-se a grăit: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din iad, ca un atotputernic.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Astăzi ai sfinţit ziua a şaptea, pe care o ai binecuvântat întâi cu încetarea lucrărilor; că toate le prefaci şi le înnoieşti, odihnindu-Te, Mântuitorul meu, şi iarăşi zidindu-ne.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de la trup s-a despărţit; că a rupt amândouă legăturile: a morţii şi a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi şi Atotputernic; şi de înfricoşătorul Tău chip a rămas fără de glas.

Irmos
Smerenia Ta cea dumnezeiască pe Cruce, mai înainte văzând-o Avacum, spăimântându-se a grăit: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din iad, ca un atotputernic.

Cântarea V, glas 6
Irmos
Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Ta, Isaia văzând-o, dis-de-dimineaţă a grăit: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula, şi toţi cei de pe pământ se vor bucura.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Înnoieşti pe pământeni, Ziditorule, făcându-Te pământean; şi giulgiul şi mormântul arată taina ce este întru Tine, Cuvinte; că sfetnicul cel cuvios înseamnă sfatul Celui ce Te-a născut, Care m-a înnoit în Tine cu mare cuviinţă.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Prin moarte ai prefăcut omorârea, prin îngropare stricăciunea; că nestricăcios ai făcut trupul pe care l-ai luat, cu dumnezeiasca cuviinţă facându-l nemuritor; că trupul Tău, Stăpâne, n-a văzut stricăciune; nici sufletul Tău n-a rămas în iad, care este lucru necuvenit.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Ieşind, Ziditorul meu, din ceea ce nu ştie de bărbat, şi fiind împuns cu suliţa în coastă, din aceea ai făcut înnoire Evei făcându-Te Adam, adormind mai presus de fire, cu somn făcător de viaţă, şi ridicând viaţa din somn şi din stricăciune, ca un Atotputernic.

Irmos
Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Ta, Isaia văzând-o, dis-de-dimineaţă a grăit: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula, şi toţi cei de pe pământ se vor bucura.

Cântarea VI, glas 6
Irmos
Prins a fost, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a grăit străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi părăsit-o.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Omorât ai fost, dar nu Te-ai despărţit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai luat; că de s-a şi stricat Templul Tău în vremea patimii, şi aşa unul era ipostasul Dumnezeirii şi al trupului Tău; că în amândouă unul eşti, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu şi Om.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Greşeala lui Adam a fost ucigătoare de om, iar nu ucigătoare de Dumnezeu. Că deşi a pătimit firea trupului Tău celui de ţărână, Dumnezeirea a rămas fără patimă; că stricăciunea cea din Tine o ai prefăcut în nestricăciune, şi din înviere ai arătat izvorul vieţii celei nestricăcioase.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Împărăţit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma cea începătoare de viaţă ai rupt încuietorile morţii; şi ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac, izbăvirea cea nemincinoasă, făcându-Te, Mântuitorule, Cel dintâi sculat din morţi.

Irmos
Prins a fost, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a grăit străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi părăsit-o.

Condac, glas 6
Cel ce a încuiat adâncul s-a văzut mort, şi cu smirnă şi cu giulgiu înfăşurându-se, în mormânt a fost pus ca un mort Cel fără de moarte, şi femeile au venit să-L ungă cu mir, plângând cu amar şi grăind: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, în care Hristos, adormind, va învia a treia zi.

Icos
Cel ce cuprinde toate S-a înălţat pe Cruce, şi se tânguieşte toată zidirea, văzându-L răstignit gol pe lemn; soarele şi-a ascuns razele, şi stelele şi-au tăinuit lumina, şi pământul cu multă frică s-a clătinat, marea a fugit şi pietrele s-au despicat, şi morminte multe s-au deschis, şi trupuri de sfinţi bărbaţi s-au sculat; iadul jos a suspinat, şi iudeii s-au sfătuit să hulească învierea lui Hristos. Iar femeile au grăit: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, în care Hristos, adormind, va învia a treia zi.

Cântarea VII, glas 6
Irmos
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în cuptor pe evlavioşii tineri din văpaie, în mormânt este pus mort fără suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Rănitu-s-a iadul, primind în inima sa pe Cel ce a fost rănit în coastă cu suliţa, şi a suspinat topindu-se de focul cel dumnezeiesc, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Bogat este mormântul, că primind în sine pe Făcătorul ca pe un adormit, s-a arătat dumnezeiască vistierie de viaţă, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
După obiceiul pentru cei morţi, a primit punerea în mormânt Viaţa tuturor, şi a arătat mormântul izvor al învierii, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Una era Dumnezeirea lui Hristos în iad şi în mormânt şi în Eden nedespărţită, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Irmos
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în cuptor pe evlavioşii tineri din văpaie, în mormânt este pus mort fără suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea VIII, glas 6
Irmos
Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine temeliile pământului. Că iată este socotit între cei morţi Cel ce locuieşte în înălţime, şi în mormânt mic ca un străin este primit. Pe Care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Stricatu-s-a Templul cel preacurat, dar împreună a ridicat cortul cel căzut, că al doilea Adam, Cel ce locuieşte în înălţime, S-a pogorât la Adam cel dintâi, până la cămările iadului. Pe Care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Încetat-a îndrăzneala ucenicilor, iar Iosif cel din Arimateea s-a arătat inimos, că văzând mort şi gol pe Dumnezeu cel peste toate, L-a cerut şi L-a îngropat grăind: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
O, minune nouă! O, bunătate! O, nespusă răbdare! Că de bunăvoie se pecetluieşte sub pământ Cel ce locuieşte în înălţime, şi este hulit Dumnezeu ca un înşelător. Pe Care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Irmos
Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine temeliile pământului. Că iată este socotit între cei morţi Cel ce locuieşte în înălţime, şi în mormânt mic ca un străin este primit. Pe Care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea IX, glas 6
Irmos
Nu te tângui, pentru Mine, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preamări şi voi înălţa în mărire ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine neîncetat te măresc.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Întru străină naşterea Ta scăpând de dureri, mai presus de fire m-am fericit, Fiul meu cel fără de început; iar acum, Dumnezeul meu, văzându-Te mort fără suflare, mă sfâşii cumplit cu sabia întristării. Dar Te scoală, ca să fiu mărită.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Mă acoperă pământul voind Eu, dar se înfricoşează portarii iadului văzându-Mă, Maică, îmbrăcat cu haina sângerată a izbândirii; că ucigând, ca un Dumnezeu, pe vrăjmaşi cu Crucea, iarăşi voi învia şi te voi mări.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Să se bucure făptura, să se veselească toţi pământenii, că vrăjmaşul, iadul, s-a prădat; femeile cu miruri să iasă în întâmpinare, că izbăvesc pe Adam şi pe Eva cu tot neamul, şi a treia zi voi învia.

Irmos
Nu te tângui, pentru Mine, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preamări şi voi înălţa în mărire ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine neîncetat te măresc.

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…

Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Tropar, glas 2
Când te-ai coborât la moarte, cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; iar când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire ţie!

Apoi,
Ectenia întreită

Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila ta, rugămu-ne ţie auzi-ne şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta şi tot oraşul (sau satul) şi ţara de ciumă, de foamete, de cutremur, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca blând, milostiv şi lesne iertător să fie bunul şi iubitorul de oameni

Preotul: Dumnezeul nostru şi să întoarcă toată mania ce este pornită împotriva noastră şi să ne scape de urgia care pe dreptate e asupra noastră şi să se îndure spre noi.

Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Părinte, milostiv fii pentru păcatele noastre şi te îndură spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie mărire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Poporul: Mărire… Şi acum… Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Poporul: Amin

UTRENIA ÎNVIERII

Cu puţin timp înainte de miezul nopţii (aproape de ora 12), preotul (la catedrale arhiereul, în mănăstiri stareţul, iar la bisericile de enorie cu mai mulţi slujitori protosul), aprinzând de la candela de deasupra sfintei mese o făclie mai mare şi frumos împodobită, iese cu ea între sfintele uşi şi, stând pe solee (sau între sfeşnicele împărăteşti), înalţă făclia cu ambele mâini şi rosteşte cu glas mare chemarea:

Veniţi de primiţi lumină!

Preotul rosteşte această chemare de trei ori la rând, îndreptându-se prima dată către credincioşii din faţă, a doua oară către credincioşii din dreapta bisericii şi a treia oară spre cei din stânga. Credincioşii din faţă se apropie şi îşi aprind luminările lor de la făclia preotului şi apoi unii de la alţii (dacă sunt mai mulţi clerici, ei îşi aprind cei dintâi făcliile lor de la cel mai mare). Unde slujeşte un singur preot, după ce a lăsat făclia, el ia acum Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce şi iese prin sfintele uşi, iar înaintea lui merg paracliserii şi cântăreţii, purtând icoana învierii, cădelniţa şi sfeşnice cu lumini aprinse (sau făclii), cântând cu toţi pe glasul al 6-lea:

Învierea ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să te mărim.

La catedrale, mănăstiri şi bisericile deenorie cu mai mulţi slujitori, cel mai mare ia Sfânta Cruce, primul dintre preoţi Sfânta Evanghelie, altul icoana învierii, diaconii cădelniţele, iar ceilalţi slujitori mai mici (hipodiaconii ori credincioşii dinainte rânduiţi) sfeşnicele. Procesiunea începe cu cântăreţii având şi ei făclii aprinse în mâini, după aceştia diaconii purtând cădelniţele în dreapta şi făclii aprinse în stânga, apoi preoţii cu Sfânta Evanghelie şi icoana, şi la urmă de tot protosul (la catedrale arhiereul) cu Sfânta Cruce. Toţi credincioşii ies afară, iar în biserică nu rămâne decât cel care trebuie să aprindă candelele şi sfeşnicele; se închid uşile bisericii. Ieşind din biserică, clericii şi însoţitorii lor merg pe rând la locul din faţă (din curtea bisericii) unde s-a apus din vreme o masă gătită şi împodobită după rânduială; trecând cu toţii prin partea dinspre miazănoapte a mesei, în ordinea în
care au ieşit din biserică, preoţii se aşează în partea de apus a mesei, cu feţele spre răsărit, stând cel mai mare (arhiereul) în mijloc, iar ceilalţi preoţi în dreapta şi în stânga lui, după vrednicia lor. Preoţii pun pe masă Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi icoana învierii, iar sfeşnicele se aşează unul în partea de nord, iar altul în cea de sud a mesei (dacă sunt sfeşnice mici, ele sunt puse pe masă, de o parte şi de alta a Sfintei Evanghelii). Preotul (protosul) primeşte cădelniţa şi ţinând în mâna stângă Sfânta Cruce şi o făclie aprinsă, cădeşte Sfânta Evanghelie, mergând pe rând în cele patru colţuri ale mesei, şi apoi pe credincioşi; dacă este un singur diacon, el stă cu făclia aprinsă în latura opusă, iar dacă sunt doi diaconi ei încadrează pe protos, stând unul în latura din dreapta acestuia, celălalt în latura din stânga. Terminându-se cădirea, încetează sunetul
clopotelor şi al toacei, iar diaconul (în lipsa lui, preotul, stând în latura de apus a mesei, cu faţa spre răsărit) zice:

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist, Matei, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia după Matei (28,1-15)

În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, coborându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul, vorbind femeilor a zis: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Isus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici, căci s-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrabă şi spuneţi ucenicilor săi că s-a sculat din morţi şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea, acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă. Iar ele au plecat în grabă de la mormânt şi cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească pe ucenicii săi. Dar cum mergeau ele să vestească
pe ucenici, iată Isus le-a întâmpinat şi le-a zis: bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele lui şi i s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: nu vă temeţi. Mergeţi şi spuneţi fraţilor mei să meargă în Galileea, şi acolo mă vor vedea. Iar pe când se duceau ele, iată unii dintre păzitori, venind în oraş, au spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor şi le-au zis: Spune-ţi că «ucenicii lui, venind noaptea, l-au furat pe când noi dormeam». Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-a răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Dacă este un singur diacon, el trece acum
în latura de răsărit a mesei, stând cu faţa spre apus şi având în dreapta lumânarea aprinsă; dacă sunt doi, ei încadrează pe preot (protos), stand unul în latura de miazăzi, iar altul în latura de miazănoapte a mesei, unul cu faţa spre celălalt. Preotul (protosul) primeşte în dreapta cădelniţa
aprinsă, iar în stânga crucea şi o făclie aprinsă, şi stând cu faţa spre răsărit şi cădind, face semnul crucii şi spune cu glas înalt, binecuvântarea utreniei:

Mărire Sfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul cântă acum, cu glas mare, troparul, glas 5:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Iar poporul repetă: Hristos a înviat…

După aceasta cântă preotul până la jumătate acelaşi tropar:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând…

şi poporul continuă: …şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Apoi preotul (protosul), din locul unde a stat până acum, cădind spre răsărit rosteşte cu glas înalt:

Stih: Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii lui şi să fugă de la faţa lui, cei ce-l urăsc pe el.

Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (o dată)

În timpul acesta preotul (protosul) trece în
latura de miazăzi a mesei (diaconul în cea de miazănoapte) şi stând cu faţa spre miazănoapte, cădeşte din nou şi rosteşte:

Stih: Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de faţa
focului.

Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (o dată)

Trecând în latura de răsărit a mesei (diaconul în cea de apus) şi stând cu faţa spre apus, preotul (protosul) cădeşte din nou şi rosteşte:

Stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (o dată)

Trecând în latura de miazănoapte a mesei
(diaconul în cea de miazăzi) şi stând cu faţa spre miazăzi, preotul (protosul) cădeşte şi rosteşte:

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (o dată)

Revenind în faţa mesei, adică în latura dinspre apus (iar diaconul trecând în cea de răsărit), preotul cădeşte din nou şi rosteşte:

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (o dată)

Acum preotul cântă din nou, cu glas înalt:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea
pe moarte călcând…

Iar poporul cântă sfârşitul: …şi celor
din morminte viaţă dăruindu-le.

Apoi,

Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

După aceasta se face înconjurul bisericii în
procesiune de trei ori, cântându-se troparul: Hristos a înviat din morţi…. Pe parcursul procesiunii se trag clopotele. Ajungând la uşa bisericii închisă, preotul
loveşte cu crucea zicând:

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi!

Iar din biserică se întreabă: Cine este acesta Împăratul măririi?

Preotul: Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război, acesta este Împăratul măririi.

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi!

Şi iarăşi: Cine este acesta Împăratul măririi?

Preotul: Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război, acesta este Împăratul măririi. Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi!

Şi iarăşi: Cine este acesta Împăratul măririi?

Preotul: Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război, acesta este împăratul măririi.

Acum se deschide uşa şi intră cu toţii în biserică, cântând: Hristos a înviat… Preotul intră în sfântul altar, punând pe Sfânta Masă Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce; cel care poartă icoana învierii o aşează pe tetrapod, iar cântăreţii, rămânând la locurile lor, în strane, continuă cântarea Canonului învierii precum se arată mai jos. La bisericile cu mai mulţi slujitori, unul dintre preoţi, care va fi rânduit, începe lucrarea Proscomediei, iar protosul (la catedrale
arhiereul), luând cădelniţa în dreapta, iar în stânga făclie aprinsă şi o cruce, însoţit de diaconi, cădeşte întâi în sfântul altar, şi apoi, ieşind printre sfintele uşi, în toată biserica. Atunci când începe să cădească, în naos, preotul zice către credincioşii din dreapta bisericii, cu glas mare: Hristos a înviat! Iar aceştia răspund: Adevărat a înviat! La fel se face şi când preotul cădeşte spre credincioşii din stânga sau din pronaosul bisericii.

CANONUL ÎNVIERII

Cântarea 1, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

Ziua învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă.

Hristos a înviat din morţi…

Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a învierii. Şi, cântându-i cântare de biruinţă, luminat să-l auzim zicând: Bucuraţi-vă!

Hristos a înviat din morţi…

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică.

Irmos
Ziua învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Cântarea a 3-a, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

Veniţi să bem băutură nouă, nu dinpiatră seacă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, prin care ne întărim.

Hristos a înviat din morţi…

Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul, şi pământul şi cele dedesubt, deci să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.

Hristos a înviat din morţi…

Ieri m-am îngropat împreună cu tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu tine, cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu tine: însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, în împărăţia ta.

Irmos
Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră seacă făcută cu minuni, ci din izvorul stricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, prin care ne întărim.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că tu eşti Dumnezeul nostru şi ţie mărire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul, glas 4
Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi, ca pe un om, pe cel ce este întru lumina cea veşnică? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare. Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce
mântuieşte neamul omenesc.

Cântarea a 4-a, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeugrăitorul Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos ca un atotputernic.

Hristos a înviat din morţi…

Parte bărbătească, ca cel ce a deschis pântecele fecioresc, fost-a Hristos; iar ca om, Mieluşelul s-a chemat. Şi fără prihană a fost, Paştile noastre, ca cel ce n-a gustat întinarea; şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit s-a numit.

Hristos a înviat din morţi…

Ca un mieluşel de un an, cununa cea binecuvântată de noi, Hristos, de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile cele curăţitoare; şi iarăși din mormânt a strălucit nouă, frumos, soarele dreptăţii.

Hristos a înviat din morţi…

Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos, ca un atotputernic.

Irmos
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeugrăitorul Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos ca un atotputernic.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie mărire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Cântarea a 5-a, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

Să mergem dis-de-dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.

Hristos a înviat din morţi…

Milostivirea ta cea nemăsurată văzând- o cei ţinuţi în legăturile iadului, spre lumină se grăbeau, Hristoase, cu picioare sprintene, lăudând Paştile cele veşnice.

Hristos a înviat din morţi…

Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, cel ce a ieşit din mormânt ca un mire; şi să prăznuim, împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.

Irmos
Să mergem dis-de-dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că s-a sfinţit şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Cântarea a 6-a, Irmos
Hristos a înviat din morţi…

Coborâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care-i ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morţi…

Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin naşterea ta şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.

Hristos a înviat din morţi…

Mântuitorul meu, jertfa cea vie şi nejertfită, ca un Dumnezeu, pe tine însuţi de voie aducându-te Tatălui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, înviind din mormânt.

Irmos
Coborâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care-i ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi ţie mărire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul, glas 8
Deşi te-ai coborât în mormânt, cel ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă! şi Apostolilor tăi pace dăruindu- le, cel ce dai celor căzuţi ridicare.

Icos
Pe Soarele cel mai presus de soare, care a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-l-au către dimineaţă, căutându-l ca pe o zi, mironosiţele femei şi, una către alta, grăiau: o prietenelor, veniţi să ungem cu miresme Trupul cel de viaţă purtător şi îngropat, Trupul care a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm, şi să aducem miruri în loc de daruri, celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat, şi să plângem, şi să grăim: O, Stăpâne, scoală-te, cel ce dai celor căzuţi ridicare.

Sinaxar
În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim învierea cea dătătoare de viaţă a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Stihuri:
Hristos, coborând la luptă cu iadul, singur, după ce a luat pradă multă de biruinţă, s-a ridicat. A cărui mărire şi putere este în vecii vecilor. Amin.

Apoi clericii cântă în sfântul altar, pe glas 2

Invierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Apoi, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Cântarea a 7-a, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.

Hristos a înviat din morţi…

Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către tine au alergat; şi, bucurându- se, s-au închinat ţie, Dumnezeului celui viu, pe care, ca pe un mort, cu lacrimi te căutau; şi Paştile cele de taină ucenicilor tăi, Hristoase, le-au binevestit.

Hristos a înviat din morţi…

Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi veşnice; şi săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.

Hristos a înviat din morţi…

Cât este de sfântă, cu adevărat, şi întru totul prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind a zilei celei purtătoare de lumină, a învierii, în care Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.

Irmos
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Fie puterea împărăţiei tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Cântarea a 8-a, Irmos

Hristos a înviat din morţi…

Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este, şi sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în veci.

Hristos a înviat din morţi…

Veniţi, din rodul cel nou al viţei al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a învierii, împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-l pe el ca pe un Dumnezeu, în veci.

Hristos a înviat din morţi…

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane şi vezi. Că iată, au venit la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte, şi de la mare şi de la răsărit, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, mărire ţie.

Părinte atotţinătorule şi Cuvinte şi Spirite, Fiinţă, ceea ce eşti una în trei ipostaze, preaînalte în fiinţă şi preaînalte Dumnezeule, întru tine ne-am botezat şi pe tine te binecuvântăm în toţi vecii.

Irmos
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este, şi sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în veci.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că s-a binecuvântat numele tău şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfanţului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Apoi:

Cântarea a 9-a, Irmos

Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te! Şi iarăşi zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Irmos
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Fiului tău.

Stihuri:
Măreşte, sufletul meu, pe cel ce a înviat
a treia zi din mormânt, pe Hristos, dătătorul de viaţă.

Măreşte, sufletul meu, pe cel ce a
pătimit de bună voie, şi s-a îngropat şi a
înviat a treia zi din mormânt.

Hristos, Paştile cele noi, Jertfa cea vie
jertfită, mieluşelul lui Dumnezeu, cel ce ridică
păcatul lumii.

Deşteptat-ai, după ce ai adormit, pe
cei morţi din veac, împărăteşte răcnind ca un
leu din Iuda.

Magdalena-Maria a alergat la mormânt,
şi pe Hristos văzându-l, ca pe un
grădinar l-a întrebat.

Înger strălucitor către femei a strigat:
nu mai plângeţi, căci Hristos a înviat.
Hristos a înviat, cel ce a călcat
moartea şi pe morţi i-a ridicat. Popoare veseliţi-vă.

Astăzi toată făptura se veseleşte şi se
bucură, că Hristos a înviat, şi iadul l-a
prădat.

Astăzi a prădat iadul Stăpânul, cel ce a
ridicat pe cei legaţi pe care-i avea din veac,
cumplit ţinuţi în sine.

O, dumnezeiescul! O, iubitul! O preadulcele tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii cu adevărat, până la sfârşitul veacului, Hristoase. Pe care întărire de nădejde credincioşii avându-te, ne bucurăm.

În loc de: Mărire…

Măreşte, sufletul meu, stăpânirea cea în trei ipostaze şi nedespărţită dumnezeire. O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, înţelepciunea şi Cuvântul şi puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu tine, mai adevărat, în ziua neînserată a împărăţiei tale.

În loc de: Şi acum…

Bucură-te, Fecioară, bucură-te! Bucură- te, binecuvântată! Bucură-te, preamărită! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt!

Irmos
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea celui născut al tău.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Luminătoarea Învierii
Cu trupul adormind, ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând; Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.

La Laude

Se cântă opt Stihiri: patru ale învierii din Octoih, pe glasul 1, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea:

Stih: Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-l pe el întru cele de sus! Ţie ţi se cuvine cântare Dumnezeule.

Stih: Lăudaţi-l pe el toţi îngerii lui, lăudaţi-l pe el toate puterile lui. Ţie ţi se cuvine cântare, Dumnezeule.

Stih: Lăudaţi-l pe el întru puterile lui, lăudaţi-l după mulţimea măririi lui.

Lăudăm Hristoase patima ta cea mântuitoare şi mărim învierea ta.

Stih: Lăudaţi-l pe el în glas de trâmbiţă, lăudaţi-l pe el în psaltire şi alăută.

Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţă noastră, Doamne, ca un singur atotputernic.

Stih: Lăudaţi-l pe el în timpane şi în hore, lăudaţi-l pe el în strune şi organe.

Cel ce iadul l-ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să te lăudăm ş să te mărim.

Stih: Lăudaţi-l pe el în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-l pe el în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Coborârea ta cea cu dumnezeiască cuviinţă mărind-o te lăudăm pe tine Hristoase. Născutu-te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl. Pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire. Înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca sământuieşti lumea, Doamne, mărire ţie.

Apoi,

Stihirile Paștilor, glas 5

Stih: Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă de la faţa lui cei ce-l urăsc pe el.

Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Stih: Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa focului.

Veniţi de la mormânt, femei bine vestitoare, şi ziceţi Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos. Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-l ca pe un mire ieşind din mormânt.

Stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui
Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră şezând; şi acela, grăind către ele aşa zicea: Ce căutaţi pe cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe cel nestricăcios, ca şi cum ar fi fost în stricăciune? Mergând,vestiţi ucenicilor lui.

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, mântuire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut,zicând: Vestiţi apostolilor!

Mărire…, Şi acum..., glas 5

Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Cuvânt de învăţătură

Al celui între sfinţi părintelui nostru
Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul
Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a
măritei şi mântuitoarei învieri a lui Hristos,
Dumnezeul nostru

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva dinceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fipăgubit. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricinaîntârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă, miluieşte, şi pe cel dintâi, mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le
primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţipostit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul cel ce s-a coborât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-te pe tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat -a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Lui i se cuvine mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Apoi,

Troparul Sfântului Ioan gură de Aur, glas 8
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat, visteriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.