Ziua Vieții Consacrate la Cluj: Trei mărturii

publicat la 4 februarie 2019 în Ştiri

Sâmbătă, 2 februarie, în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca, Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Episcopul eparhial de Cluj-Gherla a fost dedicată Sărbătorii Întâmpinării Domnului la Templu și totodată Zilei Vieții Consacrate în Biserică. A fost o sărbătoare a dăruirii lui Dumnezeu prin participarea persoanelor consacrate care activează pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla.

Intenția principală a acestei ediții a Zilei Vieții Consacrate la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla a constituit-o rugăciunea pentru noi vocații la viața consacrată și împărtășirea frumuseții vieții cu Dumnezeu. În încheierea Sfintei Jertfei Liturgice au fost depuse în fața comunității credincioșilor trei mărturii, prima a venit din partea unei persoane consacrate, următoarea a dat-o un preot, iar, în încheiere, o credincioasă laică și-a deschis inima cu sinceritate pentru a-și împărtăși experiența de viață și credința.

imagine

Sora Bernardina din Congregația Surorilor Maicii Domnului, directoarea Casei de tip familial "Maica Domnului", a intrat în această congregație în urmă cu aproape 29 de ani. A mărturisit faptul că un rol important în vocația sa a avut educația umană și religioasă pe care a primit-o în familie: "încă din copilărie mi-au fost sădite în suflet credința și munca. Îmi aduc cu drag aminte de momentele de rugăciune în familie, în fiecare seară și dimineață, ne rugam de asemenea împreună rugăciunea Rozariului, Paraclisul Maicii Domnului și Calea Crucii în Postul mare. Îmi amintesc de zilele de duminică și sărbători din perioada comunistă, când mergem 3-4 km pe jos, până la biserica romano-catolică din localitate apropiată satului nostru, pentru a participa la Sfânta Liturghie." Astfel, în acest mediu familial de trăire profundă a credinței, s-a hotărât și a intrat în noviciat la Blaj, la 2 februarie 1991, iar ceremonia înveșmântării a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii celebrată de Cardinalul de vie memorie Alexandru Todea.

Sora a vorbit despre un drum inspirat de harul lui Dumnezeu, un drum de bucurie mai presus de încercări, subliniind importanța rugăciunii, a relației cu Dumnezeu. "Carisma Congregației Maicii Domnului este cea de a primi credința în misterul lui Hristos și a-l dărui aproapelui după modelul Preasfintei Fecioare Maria. Aceasta înseamnă că în centrul vieții surorilor se află credință în Isus și ajutorul oferit aproapelui, cu atitudine maternă, umilă și discretă, precum a avut-o Maica Domnului." În continuare s-a referit la frumoasa misiune care i-a fost încredințată, de 25 de ani lucrează la Casa de copii "Maica Domnului". "În această muncă cu copiii am învățat, pas cu pas, să fiu mamă." Totodată, a învățat să lupte pentru drepturile acestor copii, "ca ei să fie tratați la fel ca ceilalți copii, pentru că nu este vina lor că soarta le este diferită".

Cu ocazia jubileului de 25 de ani de călugărie aniversat în anul trecut, privind în urmă, sr. Bernardina a constatat că viața consacrată, care de altfel nu este lipsită de griji, lupte, ispite, încercări, este o viață a bucuriei, bucuria pe acest drum este incomparabil mai mare. A mulțumit lui Dumnezeu pentru iubirea și lucrarea Sa tainică și misterioasă în viața ei. "Dumnezeul nostru este de încredere. Putem să ne clădim viața pe cuvântul Său, avem certitudinea că, ceea ce zice, El și împlinește. Dumnezeu rămâne mereu fidel în iubirea Sa. El singur poate da plinătate și sens vieții fiecăruia dintre noi, indiferent de vocație."

imagine

A doua mărturie a depus-o pr. Anton Crișan, care a vorbit despre propria vocație, cea de a fi preot celibatar, dar și despre chemarea lui Dumnezeu, acea chemare adresată celor care au misiunea "de a fi martori ai Împărăției lui Dumnezeu pe pământ", între care, "unii răspund, alții nu". Pr. Anton este între cei care au spus "da" acestei chemări și în 20 iulie a.c., va împlini 21 de ani de preoție. De la început a citat cuvintele apostolului, arătând că "suntem aleși cu toții să fim sfinți în iubire, aceasta este vocația noastră". Și-a exprimat convingerea că rugăciunea celorlalți a fost mereu foarte importantă, dar hotărârea de a răspunde chemării i-a venit în urma rugăciunii personale. Din copilărie, spunea că dorește să devină preot. Ca sr. Bernardina și pr. Anton s-a născut într-o familie credincioasă, spovedania lunară și participare la Liturghia duminicală erau obligațiile cerută de mama sa. Dar vocația i s-a maturizat prin întâlnirea cu mai multe persoane spirituale, preoți, persoane consacrate, grupuri de rugăciune. Mărturia sa a avut în centru, de asemenea, importanța rugăciunii și a comuniunii cu Isus, nevoia de "a fi îndrăgostit de Hristos de Sfânta Euharistie". La final a făcut și o atenționare, a spus că "mulți se roagă pentru vocații, dar nu își dau acordul în momentul în care fiul sau fiica lor ar dori să îmbrățișeze viața consacrată". Părinții au tendința să se opună, pentru ca fiii lor să nu fie nefericiți, dar, a subliniat: "fericirea adevărată vine atunci când copilul meu, dacă e chemat să devină călugăr sau călugăriță, își urmează această vocație, doar atunci trăiește adevărata fericire. De aceea, să fim capabili să spunem: Doamne, îți ofer copilul meu!"

imagine

A treia mărturie a depus-o Gorgan Mihaela Loredana, învățătoare la casa începătoare a Liceului Greco-Catolic "Inochentie Micu" din Cluj-Napoca. Și-a mărturisit iubirea timpurie pentru Dumnezeu, dar și-a exprimat regretul pentru faptul că a ezitat să pornească la acel ceas al tinereții, fiind oprită de familie să îmbrățișeze viața pe care și-ar fi dorit-o și a acceptat voința lor, considerând că este nevoie de ea în familie. Dar acum abia a conștientizat că familia sa nu avea nevoie de ea, ci avea nevoie de Dumnezeu.

În prezent, este recunoscătoare pentru viața consacrată din Biserică, și acolo, în mijlocul familiei sale, continuă să îl iubească pe Dumnezeu cu bucuria de a i se adresa prin rugăciune, mai ales prin rugăciunea Rozariului, încredințându-se și încredințându-și familia Preasfintei Fecioare Maria. Și-a exprimat convingerea că poate fi pentru ceilalți un model de convertire pe drumul spre mântuire, "iar mântuirea este cel mai frumos cadou pe care Tatăl ceresc, Cel care ne iubește necondiționat, ni-l poate face". A invitat la rugăciune, a îndemnat tinerii să aibă curajul să răspundă chemării lui Dumnezeu. Mărturiile au fost întâmpinate nu doar cu căldură sufletească ci și cu aplauze de bucurie, de recunoștință pentru darul vieții de credință, o viață aleasă, asumată și trăită de puțini, dar care își revarsă razele de haruri și daruri spirituale peste toți, peste Biserică și întreaga societate.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *