Sărbătoarea “Botezului Domnului” la Catedrala greco-catolică din Cluj-Napoca

publicat la 10 ianuarie 2009 în Ştiri

Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat“. Aleluia.

Marţi, 6 ianuarie 2009, la Sărbătoarea “Arătării Domnului”, în Catedrala “Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca s-a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească, urmată de Sfinţirea cea Mare a Apei, potrivit tradiţiei ritualului liturgic.

image PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a concelebrat la masa Sfântului Altar cu mons. Mihai Todea, Vicar general, pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii, pr. Cristian Sabău, Protopop de Cluj I, pr. Marius Cerghizan, Secretar episcopal, pr. Radu Tălpălariu, pr. Iosif Irimie şi pr. Vasile Gorzo. La finalul celebrării liturgice, cu toţii s-au unit în rugăciune invocând harul Spiritului Sfânt peste apa special pregătită, care apoi a fost dusă de către credincioşi la casele lor, pentru a îndepărta orice rău prin stropii purtători de lumină şi viaţă. De asemenea, PS Florentin a binecuvântat, cu apă sfinţită, biserica şi pe fiecare credincios în parte.

În predica la Sfânta Liturghie, PS Florentin a explicat, pornind de la imnografia sărbătorii – în care se vorbeşte despre naşterea cea de-a doua prin apă şi prin Spirit Sfânt – semnificaţia pe care o are “baia naşterii de-a II-a”, cum metaforic denumesc Taina Botezului, atât Sfântul Apostol Pavel cât şi Sfântul Vasile cel Mare:

“Sunt trei momente care marchează viaţa creştinului: mai întâi, naşterea la viaţa trupească, momentul în care intrăm în timp, apoi, naşterea la viaţa sacramentală prin Taina Botezului şi în al treilea rând, este naşterea la viaţa veşnică. Acestea sunt cele trei momente care marchează, fiecare dintre ele, o trecere spre un nivel superior de libertate, până la libertatea totală în Dumnezeu, prin Hristos, în harul Spiritului Sfânt. Naşterea după trup este eliberarea din sânul mamei, naşterea prin botez este eliberarea din robia păcatului şi a morţii, iar naşterea prin moarte, spre viaţa veşnică, este eliberarea de toate legăturile materiale, pământeşti, şi pătrunderea în fericirea fără de sfârşit, deplină şi totală pentru fiecare.

Putem spune că puntea de legătură între cele două extreme este cea mai importantă, adică naşterea cea de-a doua, sau naşterea prin “baia de-a doua”. Naşterea spirituală spre viaţa sacramentală prin taina Sfântului Botez, este legătura necesară între naşterea trupească şi naşterea spre viaţa veşnică. De fapt, acest timp al vieţii sacramentale la care ne naştem prin Botez, este timpul esenţial al vieţii noastre de credinţă. În acest timp putem creşte spiritual, hrănindu-ne prin credinţă sufletul, cu darurile Spiritului Sfânt, putem dobândi acel mare dar, pe care Cel scufundat în apele morţii ni l-a dobândit nouă, mântuirea sufletului”.

Sărbătoarea Arătării Domnului-Boboteaza este prilejul cu care Biserica adresează fiecărui credincios, îndemnul să-şi înnoiască şi să păstreze darurile primite la Botez. Cu acest îndemn a încheiat Preasfinţia Sa Cuvântul rostit la Sărbătoarea Botezului Domnului:

“Sărbătoarea Arătării Domnului ne invită să medităm asupra credinţei noastre prin prisma Sacramentului Botezului. Să ne aducem aminte cu toţii de momentul în care, ţinuţi în braţe de părinţii sau de naşii noştri, prin ei, am răspuns şi noi, de trei ori, că ne lepădăm de Satana, privind spre răsărit. Apoi, ne-am întors şi am mărturisit de trei ori comuniunea cu Hristos. Să ne reamintim aceste promisiuni pe care le-am făcut noi înşine, sau prin naşii noştri, la Taina Sfântului Botez. Să ne reamintim, de asemenea, harurile pe care le-am primit prin Taina Botezului, care sunt spre naşterea cea de-a doua, naşterea prin Botez. Am primit cu toţii, prin Botez, demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Am primit sigiliul lui Hristos, am primit darurile Spiritului Sfânt, suntem acum membri ai Bisericii. Să reînnoim această naştere, prin Taina Sfintei Mărturisiri, iertarea păcatelor, prin Taina Euharistiei-prezenţa Mântuitorului în sufletele noastre. Să fim tari în credinţă, să menţinem credinţa noastră, pentru că, prin credinţă, vom dobândi sufletele noastre. Să arătăm tuturor, prin viaţa noastră, că suntem botezaţi, suntem sigilaţi prin Botez, prin această baie a naşterii de-a doua, spre mântuirea sufletului.

“Mergeţi în toată lumea – spune Isus la încheierea Evangheliei de la Marcu – şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi”. De aceea, să rămânem tari în credinţă, aşa cum Sfântul Petru ne invită: “Rămâneţi tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe le îndură şi fraţii voştri în lume, iar Dumnezeul a tot harul, Cel care v-a chemat la slava Sa cea veşnică întru Hristos Isus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, şi vă va face neclintiţi. Lui să-I fie toată cinstea şi închinarea în vecii vecilor.

Sărbătoarea Arătării Domnului, este o sărbătoare care datează din sec. al III-lea creştin. În Occident ea ajunge doar în sec. al IV-lea, iar în Orient, multă vreme, Sărbătoarea Arătării Domnului cuprindea şi Sărbătoarea Naşterii Domnului. Mai târziu, după sec. IV, cele două sărbători s-au despărţit, urmând ca Sărbătoarea Naşterii Domnului să fie celebrată în 25 decembrie, iar Sărbătoarea Arătării Domnului pe malurile Iordanului, la 6 ianuarie. Şi în prezent, Biserica începe anul calendaristic cu această sărbătoare, menită să readucă aminte, că ceea ce s-a împlinit pe malul Iordanului, pentru fiecare credincios creştin în mod simbolic s-a împlinit prin Taina Botezului.

V. S. – redactor mass-media

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *