În ziua de 22 februarie a.c., la vârstă de 86 de ani, a încetat din viaţă dl. dr. Vasile Lucaciu, nepot al preotului Vasile Lucaciu, supra-numit şi „Leul din Şişeşti”. Înmormântarea a avut loc în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, miercuri, 25 februarie, ceremonia fiind oficiată de pr. Mircea Marţian şi pr. Ciupe Vasile, cu participarea Preasfinţiei Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla. Familia îndoliată şi cunoscuţii adormitului în Domnul au fost înconjuraţi de preoţi şi credincioşi greco-catolici, veniţi pentru a-şi lua rămas-bun de la un spirit luminos, care a avut mereu idealuri înalte.

O delegaţie de ţărani din Şişeşti i-a depus o coroană de flori la căpătâi, arătându-şi astfel recunoştinţa pentru modelul oferit lor de fam. dr. Vasile Lucaciu. Au fost prezentate condoleanţe şi din partea Preasfinţiei Sale Ioan Şişeşteanu, Episcop de Maramureş, dar şi din partea unei comunităţi române din New York.

Pr. Grigore Ciupe a dat citire Mesajului de condoleanţe al conducerii Episcopiei de Cluj-Gherla: „Cu durere în suflet, dar consolaţi prin credinţa în Învierea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, am luat la cunoştinţă de naşterea spre viaţa veşnică a domnului dr. Vasile Lucaciu, credincios fidel al Eparhiei noastre. La chemarea lui Dumnezeu, pleacă dintre noi un soţ, tată şi bunic, care prin viaţa sa creştină ne-a oferit un model de viaţă şi ne transmite tuturor un mesaj de încurajare: ‘Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă’ (Mt 6,33). Vă transmitem sincere condoleanţe şi asigurarea că suntem alături de Dumneavoastră în rugăciune, în aceste momente de întristare, implorându-L pe Bunul Dumnezeu să-i dăruiască odihna veşnică întru pacea şi bucuria Sa. Să-i fie memoria în veci binecuvântată şi odihna în lumină înveşmântată!”

Preasfinţia Sa Florentin, a adăugat un cuvânt despre cel trecut la Domnul: „Suntem în faţa unei mari personalităţi care continuă linia unei familii nobile din Biserica noastră Greco-Catolică, a preotului dr. Vasile Lucaciu, acela care, după încheierea studiilor la Roma, s-a întors în ţară şi a făcut o misiune pastorală cu mult curaj, cu multă putere, în Şişeştiul Maramureşului, acolo unde a ridicat o adevărată catedrală, după modelul Bazilicii San Pietro din Roma. Acest mare om, Vasile Lucaciu, şi-a văzut împlinirea idealului unităţii naţionale. Putem spune că acest spirit al „Leului din Şişeşti”, curajul, tăria, dârzenia, s-au păstrat la cel pe care astăzi îl conducem pe ultimul drum şi care poartă acelaşi nume împărătesc, Vasile.

L-am cunoscut pe dr. Vasile Lucaciu după anii 1990; a fost nelipsit la toate acţiunile Bisericii noastre, atât la Liturghiile din Piaţa Libertăţii, atunci când Biserica noastră nu avea încă o catedrală, cât şi la toate momentele importante ale Consiliului Pastoral, momente de răscruce, momente în care luptam, aşa cum încă trebuie să o mai facem din nefericire, pentru drepturile Bisericii noastre. Era întotdeauna dispus să participe la acţiunile culturale, la acţiunile de suflet ale Eparhiei noastre. Am dorit să particip la acest moment de despărţire şi să-i mulţumim domnului doctor pentru că a dus mai departe această flacără a credinţei înaintaşilor săi. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu, ca de acolo de unde sperăm cu toţii că se află, să-i mijlocească învierea cu toţi cei care şi-au jertfit viaţa pentru Biserică, pentru ca Bunul Dumnezeu să facă la timpul rânduit, dreptate în neamul nostru. Bunul Dumnezeu să îl odihnească cu drepţii şi lumina cea fără de sfârşit să îi strălucească lui.”

În continuare, un cuvânt de rămas-bun, a rostit parohul din Şişeşti, pr. Gabriel Hort: „Clopotele au bătut cu jale în zilele acestea pentru noi şi au anunţat moartea lui Vasile Lucaciu. Vreau să vă spun că atât greco-catolicii, cât şi credincioşii ortodocşi, au fost şi sunt mişcaţi de această trecere la viaţa veşnică. La ceea ce a spus Preasfinţitul, vreau să adaug un singur lucru: Vasile Lucaciu a luptat pentru două idei: românism şi catolicism, idei care sunt şi vor fi mereu vii în conştiinţele românilor”. În numele şişeştenilor, părintele a dorit să mulţumească familiei îndoliate, prin excelenţă d-lui dr. Vasile Lucaciu, care nu s-a dat niciodată înapoi în a susţine cauza Bisericii Greco-Catolice.

Doctorul Vasile Lucaciu s-a născut în comuna Şişeşti, la data de 16 septembrie 1922. Şcoala primară a urmat-o în Şişeşti, continuându-şi studiile la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi mai apoi la Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj. Studiile Universitare ar fi trebuit să le facă la Cluj, dar fiindcă Universitatea s-a mutat la Sibiu, a studiat la Sibiu unde a rămas până în 1944, când s-a reîntors cu familia la Cluj. A fost absolvent al Facultăţii de Medicină, în promoţia care şi-a luat numele Regelui Ferdinand I.

Evocând personalitatea celui trecut la Domnul, pr. Mircea Marţian, a spus: „El a fost ca o lumânare ce a ars efervescent timp de 86 de ani şi s-a stins în doar două săptămâni, în timp ce îi administram Tainei Sfântului Maslu. Viaţa Domniei Sale s-a consumat între iubirea de Dumnezeu şi de Biserica greco-catolică, şi iubirea de fraţii săi români”. În încheiere, părintele a citit cuvântul pe care adormitul întru Domnul l-a lăsat ca pe un testament pentru momentul înmormântării: „Biserica din Şişeşti este prima care poartă înscrise, cu litere latine, cuvintele: ‘Cred într-una sfântă, catolică şi apostolică Biserică’. Această construcţie nu este o simplă clădire, ci întruchipează idealurile mele, circumscrise de aceste două cuvinte: românism şi creştinism. M-am manifestat încercând să însămânţez aceste valori, prin apartenenţa mea la marea familie Lucaciu, în conferinţe, participând la diferite manifestări spirituale, la emisiuni, la Radio Europa Liberă, la Vocea Americii în repetate rânduri, încercând să susţin adevărata cultură şi mişcările din perioada interbelică. Am făcut parte din numeroase asociaţii spirituale şi patriotice. Am fost şi mă bucur pentru asta, realizatorul spiritual, din contribuţii publice, a busturilor Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, moment ce a deschis porţile Universităţii româneşti clujene, denumită în vremea aceea, Universitatea Regele Ferdinand I.”

Să se odihnească în pace cu sfinţii şi cu drepţii!

V.S. – redactor