Trecerea la cele veşnice a părintelui Vasile Chezan

publicat la 30 martie 2009 în Ştiri

image Sâmbătă, 28 martie 2009, la Catedrala “Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca şi în continuare la Mănăstirea “Sfântul Anton” din Gherla, Episcopul, Vicarul General, preoţii şi credincioşii greco-catolici din Eparhia de Cluj-Gherla împreună cu toţi cei care i-au fost aproape, şi-au luat rămas-bun şi l-au însoţit pe ultimul drum pe Părintele Vasile Chezan, trecut la Domnul de Sărbătoarea Bunei Vestiri, în după-masa zilei de 25 martie a.c..

În Catedrala episcopală s-a desfăşurat Sfânta Liturghie cu pr. Iosif Irimie ca celebrant principal, după care a urmat slujba prohodului la care au fost prezenţi Episcopul eparhial şi preoţii sosiţi în număr mare. Pr. Romulus Silaghi, consilier episcopal, şi-a început cuvântul la catafalcul părintelui Vasile Chezan, depus în Catedrala “Schimbarea la Faţă”, astfel: “În acest timp minunat de primăvară, în care toată creaţia se reînnoieşte, învie, în Anul Sfântului Apostol Pavel, în luna Sfântului Iosif, la Sărbătoarea Bunei Vestiri, Bunul Dumnezeu l-a ales pe pr. Vasile Chezan să treacă la El. În acest an este şi comemorarea Sfântului Vasile cel Mare, al cărui nume părintele l-a purtat cu vrednicie. Preasfânta Fecioară Maria a fost vestită de înger că va naşte Mântuitor. Părintelui Vasile, îngerul i-a zis: Părinte Vasile, azi eşti chemat la Dumnezeu! Dumnezeu a primit suferinţele tale pe care le-a alăturat suferinţelor Mântuitorului. Preacurata Fecioară Maria ţi-a ascultat rugăciunea, atunci când ai zis: Roagă-te pentru noi, acum şi în ora morţii noastre! Amin.”

Părintele Silaghi a continuat prin câteva cuvinte despre Pr. Vasile, aşa cum l-a cunoscut în ultimii ani: “Părintele Vasile se trezea în fiecare dimineaţă la ora 5.00. La ora 6.00, celebra cu evlavie Sfânta Liturghie la biserica “Bob” şi apoi uşa casei lui era deschisă pentru oricare credincios. A avut răbdare şi tărie în suferinţe. Dumnezeu l-a învrednicit ca în pre-ziua morţii să primească Taina Sfântului Maslu de la Preasfinţitul Episcop Florentin. În ziua morţii, 25 martie, tot timpul l-a petrecut în rugăciune, s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Hristos, şi, în pace, după câteva minute, şi-a dat sufletul în mâinile Creatorului. Ce lucru minunat să trăieşti împreună cu Hristos, să mori împreună cu Hristos şi să învii împreună cu Hristos.”

Adresându-se celor prezenţi, Părintele a încheiat printr-un îndemn la meditaţie asupra morţii, la nevoia de a fi trăit şi vestit Cuvântul Domnului: “Cei bătrâni trebuie să moară, cei tineri pot muri. De aceea, să nu rămânem indiferenţi, să vestim cuvântul lui Dumnezeu în familiile noastre, să insistăm la copiii noştri, la părinţii noştri, la rudele noastre, la vecinii noştri şi chiar la necunoscuţi, să lărgim mereu cercul celor cărora le vestim. Să dea Dumnezeu, urmând pilda vieţii Părintelui Vasile, şi noi să murim zi de zi păcatului, ca să trăim împreună cu Hristos şi să înviem împreună cu Hristos. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Amin.”

A urmat cuvântul de bun-rămas al Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla:

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin. Binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, Părintele Luminilor, de la care toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit îl primim, pentru a mângâia şi noi pe cei care trebuie mângâiaţi în întristare.

Preacucernici părinţi, întristată familie, iubiţi credincioşi,

Conducem astăzi pe drumul veşniciei pe fratele şi părintele nostru Vasile, chemat de către Domnul într-o zi frumoasă a Sărbătorii Preasfintei Fecioare Maria, a Bunei Vestiri a Arhanghelului Gabriel, cel care a spus ‘Bucură-te, Maria, Domnul este cu tine!’. Vom spune astăzi şi noi: bucură-te, suflete al părintelui Vasile, Domnul este cu tine, aşa cum Sfinţia Ta cu Domnul ai fost de-a lungul vieţii tale.

Este o datorie de onoare ca şi Întâistătător al acestei Eparhii să-i mulţumim părintelui Vasile şi frate al nostru în slujire, pentru cei 27 de ani de preoţie sfântă oferiţi Domnului, o vocaţie care probabil a început la Mănăstirea Nicula – mănăstirea de care se leagă şi cu care se împleteşte istoria Bisericii noastre – şi care apoi a continuat de-a lungul vieţii sale. Acel foc al chemării sfinte la slujirea Domnului s-a aprins în sufletul tânărului profesor şi învăţător, care şi-a găsit alinare în momentul în care a putut studia teologia, aşa cum s-a făcut în timpul de tristă memorie când mulţi credeau că Biserica Greco-Catolică a fost învinsă, dar ea a continuat să existe în catacombe. Între studenţii care şi-au pus în pericol şi familia şi viaţa în timpul comunismului se înscrie şi părintele Vasile. După ce a făcut cursurile în clandestinitate cu cei rânduiţi, împlinind şi exerciţiile spirituale, a fost hirotonit în anul 1982, prin mâinile Arhiereului Ioan Dragomir. Apoi a început drumul slujirii la Cubleşul Someşan, înfruntând toate vitregiile vremurilor şi trecând prin catacombele pe care timpul le rânduia; a reuşit să adune turma împrăştiată în aşa fel încât, la ceasul rânduit, după momentul aşa-zisei eliberări a Bisericii, a putut celebra Sfânta Liturghie în locaşul de cult romano-catolic.

A trecut şi momentul pierderii soţiei iubite, a rămas văduv şi şi-a continuat misiunea pastorală. A venit apoi în Cluj, oraşul nostru, a slujit la biserica ‘Bob’ dar şi la Catedrala ‘Schimbarea la Faţă’ unde a petrecut zilnic ore întregi în confesional, oferind dezlegarea de păcate multor credincioşi. Ori de câte ori a fost nevoie, oriunde a fost chemat, şi-a împlinit cu vrednicie datoria.

S-a spus despre părintele Vasile că a fost sever, sigur că a fost sever cu cei care într-adevăr erau păcătoşi, dar a ştiut să ierte şi a ştiut să ofere, a ştiut să înveţe prin cuvântul său, să conducă pe calea cea dreaptă; a ştiut să dea exemplul său de punctualitate, de disciplină, de serviciu perseverent în slujba Domnului. A ştiut să sfinţească poporul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine şi prin toate sacramentaliile acolo unde mergea, la sfinţirea caselor, la înmormântări, la toate cele rânduite. A ştiut să conducă poporul lui Dumnezeu, prin cuvânt şi viaţă, spre mântuire.

Punându-le toate împreună, acestea pe care le ştim şi multe altele pe care nu le ştim, acum îi cerem lui Dumnezeu ca în momentul prezentării în faţa Tronului judecăţii finale, să-i pună în balanţă faptele drepte şi să nu-i socotească păcatele cele săvârşite din neştiinţă sau din greşeală sau din omisiune şi să-l răsplătească pentru această viaţă, împreună cu drepţii.

Acum, în această sâmbătă a morţilor, ne despărţim vremelnic de sufletul părintelui Vasile, trăind în suflet tristeţea despărţirii, dar, prin credinţă, trăind şi speranţa bucuriei reîntâlnirii. De aceea, să-i spunem: bucură-te, părinte Vasile, că Domnul este cu tine, şi astăzi sperăm să-ţi spună şi ţie, ca multor acelora care L-au slujit cu vrednicie în această viaţă: ‘Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune. Intră în Împărăţia Tatălui pregătită ţie mai înainte de veci’. Odihna cea veşnică dă-i-o lui, Doamne şi Lumina cea fără de sfârşit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace din mila lui Dumnezeu! Amin.”

În încheiere, pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii, a prezentat câteva repere biografice ale celui trecut la Domnul: “Părintele Vasile Chezan s-a născut la 6 februarie 1927, în satul Sântioana, com. Ţaga, jud. Cluj, fiind al 4-lea copil din cei 7, al lui Chezan Axente şi Ana. Rămâne orfan de mamă la vârsta de 16 ani, când era cântăreţ bisericesc la Mănăstirea Nicula. Superiorul Mănăstirii îl îndrumă să-şi termine studiile. Termină Liceul ‘Petru Maior’ din Gherla în 1947, apoi este luat în armată. După armată este numit profesor suplinitor în com. Panticeu, satul Cubleşul Someşan, unde se căsătoreşte cu Malvina, decedată în 5 mai 1999. Concomitent studiază la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-franceză, pe care o termină în 1964. Lucrează ca profesor de română şi franceză în Cubleşul Someşan până în 1987 când se pensionează.

Fiind atras de preoţie este pregătit timp de 3 ani de părintele Ioan Vasile Botiza, şi este hirotonit preot în clandestinitate, în data de 16 martie 1982, în casa surorii Irina Biriş, de către Preasfinţitul Ioan Dragomir. Din 1982 până în 1990, a activat în clandestinitate în Cubleşul Someşan. Din 1990 până în 1999, activează în Cubleş unde reînfiinţează parohia greco-catolică. Face slujbele religioase într-o sală de clasă, la şcoala din sat de unde este alungat în 1993. Din acest an, până în octombrie 1999 celebrează Sfintele Liturghii în duminici şi sărbători în biserica romano-catolică din Cubleşul Someşan. Din anul 1999 a venit la Cluj unde a slujit la biserica ‘Ioan Bob’ şi uneori la capela ‘Familia Sfântă’, şi a spovedit foarte mult la Catedrala ‘Schimbarea la Faţă’. A slujit întotdeauna acolo unde l-au trimis superiorii şi oriunde a fost nevoie. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii şi să se îndure spre noi. Amin.”

După slujba prohodului, corpul neînsufleţit al părintelui Vasile Chezan a fost condus la Gherla, pe dealul înverzit unde se află Mănăstirea “Sfântul Anton”, lângă care a fost înmormântat. Astfel, părintele Vasile rămâne în continuare de veghe, din lumea drepţilor, lângă candela aprinsă de la masa Sfântului Altar, rugându-se pentru suflete şi pentru Biserica pe care atât a iubit-o. Aşa cum şi-a dorit, odihna sa va fi însoţită doar de dangătul clopotelor şi de murmurul Sfintelor Liturghii ce se vor celebra alături, în biserică, sunete aduse pe aripile vântului până la locul în care este înhumat.

Să se odihnească în pacea lui Dumnezeu!

Viorica Sabo, redactor

image

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *