Sfinţirea iconostasului şi a mesei altarului bisericii din parohia Valea Secerului – Feldru

publicat la 22 iunie 2009 în Ştiri

image Duminică, 21 iunie 2009, a fost o frumoasă zi de vară, dar şi zi de mare sărbătoare pentru credincioşii parohiei Valea Secerului, com. Feldru, Protopopiatul Rodna, prin sfinţirea de către PS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla, a iconostasului şi a mesei sfântului altar, din biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

La eveniment au participat pr. Nicolae Jarda, protopop de Rodna, pr. Ioan Monoşes, protopop de Gherla, alţi 15 preoţi invitaţi, precum şi aprox. 1000 de credincioşi din Feldru şi împrejurimi, între care primari, vice-primari, alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul surorilor baziliene, sosite împreună cu Superioara Provincială, Mc. Valentina, şi pr. Virgil Florian, cel care a pus bazele parohiei, activând aici mulţi ani, în perioada de clandestinitate a Bisericii.

Sfântul lăcaş a fost ridicat după ieşirea parohiei din catacombe, între anii 1991-1993, cu contribuţia credincioşilor, prin îndrumarea pr. paroh Liviu Oţoiu, acum protopop de Bucureşti, şi sfinţit de IPS George Guţiu. În ultimii ani, biserica a fost renovată, modernizată, frumos împodobită, oferind acum celor ce se roagă într-însa un mediu cald şi primitor. Cel mai recent a fost înlocuită masa sfântului altar, iconostasul fiind sculptat şi picturile refăcute. Totul s-a realizat prin grija pr. paroh Claudiu Oltean şi a membrilor parohiei, care nu doar au contribuit financiar ci au şi realizat efectiv lucrările, dar şi cu sprijinul concret al primăriei com. Feldru, condusă de dl. primar Ştefan Sângeorzan. În piciorul mesei altarului au fost sigilate moaştele Sfântului Tit, Episcopul Cretei şi ucenicul Sf. Apostol Pavel.

În cuvântul rostit la Sfânta Liturghie, PS Florentin a amintit mai întâi motivul vizitei sale pastorale, acela de a face „să coboare gloria lui Dumnezeu peste acest sfânt lăcaş. Este un moment de aducere aminte asupra celor care au ostenit la ridicarea sfântului lăcaş de cult, ctitori şi binefăcători, materiali şi spirituali. Ne gândim în primul rând la cei care au continuat, ţinând flacăra aprinsă, împotriva vântului întunecat, potrivnic, din timpul persecuţiei şi au rămas neclintiţi în credinţă, ne gândim la păstorii care le-au stat alături şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru cei care mai sunt în viaţă, alături de noi, şi ne rugăm şi binecuvântăm memoria celor care au trecut dintre noi şi acum participă la Liturghia veşnică. Această biserică este un semn al credinţei care nu a fost înfrântă de un regim ateu, este un semn al răspunsului la o chemare pe care Dumnezeu a adresat-o, încă din primele clipe ale creaţiunii, omului, atunci când a întrebat, ‘Adame, unde eşti?’. Adam se ascunsese de la faţa lui Dumnezeu pentru că era deja sub umbra păcatului, dar Dumnezeu nu a încetat să-l caute pe om, şi a îmbrăcat El însuşi, prin Cuvântul Său, natura umană, pentru a ne căuta pe noi, cei pierduţi sub umbra păcatului.

Iată-L în această duminică, aşa cum auzim în Sfânta Carte a Evangheliei, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul lumii, venit în căutarea noastră. Pe malul lacului Galileii, El caută pe aceia care au fost deja rânduiţi, în planul înţelepciunii divine, să facă parte din grupul celor 12 aleşi pentru a fi trimişi apostoli, spre continuarea operei de mântuire în neamul omenesc. Îl privim cu ochii minţii pe Mântuitorul Hristos care îi vede pe aceşti simpli pescari, privindu-i cum îşi spală mrejele lor pentru a se pregăti de un nou pescuit. Isus însă nu priveşte doar cu ochii omului, priveşte la lumina Spiritului Sfânt şi vede în sufletele acestor simpli pescari pe aceia care din veşnicie fuseseră aleşi de către Tatăl. De aceea, lor li se adresează Isus, spunându-le: ‘Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!’ (…)

Apostolii au fost chemaţi să pescuiască oameni, pe acei oameni care vor avea încredere în cuvântul lui Isus, în iubirea lui Dumnezeu şi în exemplul lor. Acei oameni care vor dori să urmeze lui Hristos lepădându-se de tot ceea ce poate însemna ataşament uman în această lume şi lăsându-se pescuiţi spre viaţa fericirii veşnice. Este chemarea adresată apostolilor, dar este şi chemarea pe care Isus ne-o adresează nouă, fiecăruia dintre noi. (…) Prin cuminecare şi prin vinele noastre curge Sângele lui Hristos, de aceea, noi, ca şi creştini, nu putem avea alt model decât pe Hristos. Şi nouă, astăzi, Hristos ne spune ‘Veniţi după Mine!'”

Isus a lansat această chemare şi pe meleagurile din Valea Secerului, Ilva, Feldru şi Maieru, chiar în zile de întuneric, de interdicţii şi prigoană pentru Biserica Greco-Catolică şi multe familii au răspuns chemării sfinte, înfiinţând parohia şi susţinând-o chiar cu preţul libertăţii şi cu riscul de a fi descoperiţi. Ca şi rod a lucrării realizate aici, prin nenumărate pelerinaje pe jos printre colinele împădurite, făcute de preoţi înzestraţi cu o adevărată credinţă, în mod special de pr. Virgil Florian, mai multe tinere şi-au oferit viaţa lui Hristos, intrând în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare.

Urmând acestei chemări a lui Isus, multe suflete au pornit şi aici, pentru a putea „să calce pe urmele Lui, pătate de Preasfântul Sânge al Jertfei sublime”, cum a descris PS Florentin urmarea lui Hristos, îndemnând la credinţă, la trăirea efectivă a credinţei, prin căutarea voinţei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Lui. „Iată chemarea la care au răspuns atâtea generaţii ale înaintaşilor Bisericii noastre, trecând prin momente dificile de persecuţie, de neacceptare, de prigoană, şi arătându-ne astăzi că dincolo de toate aceste obstacole, sămânţa sfântă a credinţei a încolţit şi acum înfloreşte”. PS Florentin a încheiat cu îndemnul de a rămâne perseverenţi în credinţa părinţilor noştri, „să nu ne fie nicidecum frică de ceea ce va urma. Ne spune psalmistul, ca şi Sf. Apostol Pavel: Atâta vreme cât suntem cu Dumnezeu, cine poate sta împotriva noastră?”

După rugăciune au urmat cuvintele de salut şi de mulţumire. Mai întâi a rostit câteva cuvinte pr. Virgil Florian, care şi-a amintit de activitatea sa de 30 de ani pe aceste plaiuri, încă din perioada imediat următoare intrării în ilegalitate a Bisericii Greco-Catolice. A amintit de pr. Eugen Sârbu, alături de care şi-a făcut ucenicia şi de „capela catacombelor noastre” unde îşi desfăşurau rugăciunea, „acasă la lelea Ană, la lelea Paraschivă şi la badea Ezechiel”. Părintele a mulţumit credincioşilor greco-catolici care au continuat să-şi trăiască în credinţa în familii, în ciuda persecuţiilor, şi „astfel pot fi văzuţi în jurul altarului atâţia preoţi tineri”. Părintele a mai adăugat: „Iubiţi credincioşi, vă leg de suflet să continuaţi să trăiţi şi mai mult credinţa greco-catolică, pentru ca şi copiii noştri să poată continua trăirea Bisericii noastre Greco-Catolice. Doar în felul acesta vom putea avea în continuare preoţi, călugări, călugăriţe, care să poată să alimenteze sufletele cu dragostea creştinească a bunului Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru preoţi, ca ei să fie la înălţimea chemării lor, administratori ai iubirii divine!”

Luând cuvântul, pr. paroh Claudiu Oltean a relatat istoria drumului urmat de parohia pe care o păstoreşte, începând cu întemeierea ei, când pr. Traian Buzilă, paroh la Feldru între anii 1942- 1956, a deschis prima capelă de rugăciune, până în momentul în care, la rândul său, a primit în grijă comunitatea, în anul 2005, şi în continuare, până în prezent. Părintele i-a amintit pe toţi cei care şi-au adus contribuţia la edificarea bisericii şi a parohiei din Valea Secerului, mulţumind fiecăruia în parte.

În încheiere, tot ca semn de mulţumire şi recunoştinţă, au fost oferite de către PS Florentin diplome omagiale „Iuliu Hossu”. De asemenea, s-a realizat un schimb de daruri, PS Florentin primind de la pr. Claudiu o icoană a Preacuratei Fecioare Maria şi o carte cu monografia parohiei greco-catolice din Valea Secerului. Bucurându-se pentru acest dar, PS Florentin a spus: „Felicitări pentru această carte şi cu această ocazie invit pe ceilalţi confraţi preoţi, ca fiecare dintre ei să nu lase să piară filele de memorie, scrise cu sânge de multe ori, ale Bisericii noastre!”

Sărbătoarea a continuat şi prin masa la care au fost invitaţi toţi participanţii în ceasul de bucurie al parohiei Valea Secerului, astfel încât comuniunea şi împărtăşirea frăţească să fie depline.

Viorica Sabo, redactor DIRMM

image

image

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *