Parastas de pomenire a IPS George

publicat la 20 iunie 2011 în Ştiri

Sfânta jertfă liturgică şi parastasul de pomenire
în memoria Înaltpreasfinţitului George Guţiu

În Capela “Sfântul Iosif” din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca, s-a celebrat, vineri, 17 iunie a.c. Sfânta Liturghie Arhierească urmată de Parastasul pentru odihna sufletului Înaltpreasfinţitului George Guţiu. “Celebrăm astăzi”, şi-a început alocuţiunea PS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla, “într-o zi de vineri, zi care în mod particular este dedicată Patimii Mântuitorului, Sfânta Jertfă Liturgică şi Parastasul în memoria adormitului în Domnul, Părintele nostru Arhiereu George. Este o dublă pomenire în această zi: în primul rând, se împlinesc 40 de zile de la momentul trecerii sale la Domnul, în ziua de 8 mai, 2011. Totodată se împlinesc 21 de ani din anul 1990, când, în data de 17 iunie, după o frumoasă procesiune de la Sediul Episcopal, a urmat ceremonia de hirotonire episcopală a IPS George pe stadionul municipal din Cluj, în prezenţa a peste 5000 de participanţi. Iată un dublu prilej de rugăciune în memoria acestor două evenimente.”

În comuniune cu rugăciunea de la Catedrala în construcţie din Cluj, unde se află cripta în care este înhumat IPS George, Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, s-a rugat şi a oferit Sfânta Jertfă Liturgică celebrată la Blaj în aceeaşi zi, pentru sufletul adormitului în Domnul. La fel, şi ceilalţi Arhierei ai Bisericii au fost în comuniune de rugăciune cu Episcopul, preoţii şi credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla. Sfânta Liturghie a fost celebrată de PS Florentin împreună cu părinţi consilieri eparhiali, protopopi precum şi parohi din protopopiate ale Eparhiei de Cluj-Gherla, profesori şi formatori ai Institutului Teologic “Sf. Ioan Evanghelistul”, alături de ei fiind şi oaspeţii care au dorit să participe direct la momentele de rugăciune: pr. Florian Gui, Vicar General al Eparhiei de Oradea Mare, părinţi protopopi veniţi de la Blaj, preoţi sosiţi din alte eparhii. Corul studenţilor teologi din Oradea dirijat de Radu Mureşan, a venit din nou, pentru a cânta la Sfânta Liturghie şi la Parastasul de pomenire pentru odihna sufletului IPS George, după ce l-au însoţit pe ultimul drum în ziua înmormântării. Alături de membrii familiei îndoliate a Înalt Preasfinţitului George, de credincioşii parohiei “Andrei Mureşanu” şi cei veniţi din alte parohii, au participat la ceremonial diaconi, subdiaconi şi studenţi teologi clujeni, precum şi persoane consacrate, între care Maica Valentina, superioară generală, împreună cu surori din Ordinul “Sfântului Vasile cel Mare” şi Părinţi Bazilieni. În încheiere, PS Florentin împreună cu preoţii prezenţi, au coborât la mormântul IPS George şi l-au binecuvântat după ultimele amenajări.

În cuvântul rostit cu ocazia acestui ceremonial, PS Florentin a prezentat câteva aspecte semnificative despre viaţa Arhiereului George: mai întâi s-au amintit cei 63 de ani de preoţie, “dintre care 52 de ani petrecuţi în timp de prigoană a Bisericii, 13 ani, 6 luni şi 6 zile – după cum spunea el însuşi – în diferite închisori ale regimului comunist, între care Jilava, Aiud, Piteşti, Dej şi Gherla. Apoi, eliberat fiind din închisoare şi lucrând ca simplu muncitor la Târnăveni, IPS George nu şi-a tăinuit identitatea preoţească. Era cunoscut ca “Părintele George”, cum îi plăcea să se recomande chiar şi după primirea harului arhieresc”. A fost subliniată şi deviza pe care Înaltul Arhiereu a avut-o, “Cred într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică”. S-a arătat, totodată, că IPS George a avut o devoţiune specială faţă de Sfânta Liturghie, fiind citate cuvintele sale din anul 2001: “în 53 de ani de preoţie doar de 3 ori nu am celebrat Sfânta Liturghie” – exceptând desigur, timpul detenţiei când nu aveau la îndemână zilnic cele necesare pentru celebrarea liturgică. Referindu-se la timpul petrecut împreună cu Arhiepiscopul George Guţiu, PS Florentin l-a caracterizat: “IPS George şi-a continuat slujirea cu multă demnitate şi modestie, nu i-a plăcut niciodată să vorbească despre sine, o făcea doar când era obligat, nu a pozat niciodată în erou sau martir, cu greu vorbea despre momentele dificile din închisoare şi de asemenea, cu greu accepta uneori demnităţile cuvenite Episcopului. Nu şi-a pierdut calmul şi răbdarea nici în faţa anchetatorilor, nici în faţa mai marilor lumii acesteia: ce-a trebuit să spun, am spus şi ce n-a trebuit să spun, nu am spus.”

Preasfinţia Sa a încheiat mulţumind lui Dumnezeu pentru că, “prin revărsarea Spiritului Sfânt asupra sfinţilor ucenici şi apostoli, porţile cele închise de frica iudeilor s-au deschis, sufletele s-au deschis şi ele şi s-au aprins de zelul predicaţiei. În acea zi s-au botezat peste 3000 de oameni, comunitatea era unită în iubire. Acesta este efectul Coborârii Spiritului Sfânt, a izvoarelor de har pe care ucenicii şi apostolii le vor transmite mai departe spre sfinţire. Spiritul Sfânt este cel care dă şi curajul şi tăria predicaţiei şi a martiriului. Acelaşi Spirit Sfânt, suntem siguri că a intrat şi în sufletul Arhiereului nostru George, de aceea, ne rugăm bunului Dumnezeu ca, la lumina acestei mărturii, să putem urma exemplul său, călcând pe urmele vrednicilor noştri înaintaşi, după cuvântul Sf. Apostol Pavel: ‘aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi-i cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Căci Isus Hristos este acelaşi ieri şi astăzi şi în veci’ (Evr 13, 7-8).”

DIRMM

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *