Şirul vizitelor pastorale ale Episcopului de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a continuat duminică, 26 iunie 2011, în parohia Feldru – Valea Secerului, din Protopopiatul Rodna. PS Florentin a fost întâmpinat în mod tradiţional de tineri în straie populare cu pâine şi sare, de pr. Nicolae Jarda, protopop de Rodna, de preoţi şi credincioşi din localitate şi din parohiile învecinate, precum şi de surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM). Pr. Claudiu Oltean, parohul acestei parohii, a rostit un cuvânt de bun-venit. A urmat o procesiune până sus, pe colina unde se află biserica de lemn, într-un loc din care poate fi cuprins cu privirea un peisaj pitoresc, cu culmi împădurite.

Sfânta Liturghie a fost celebrată în biserică, în prezenţa credincioşilor tineri şi vârstnici ce au aşteptat şi de această dată – după ultima vizită din anul 2009 -, cu bucurie, sosirea Ierarhului. Sunt două motivele principale ale bucuriei din această parohie în zi de sărbătoare: primul este înnoirea şi înfrumuseţarea bisericii formată din suflete – Prima Sfântă Împărtăşanie pentru 9 copilaşi -, iar al doilea este sfinţirea celor două troiţe de lemn sculptate cu motive populare, amplasate în faţa sfântului locaş. La eveniment au participat şi reprezentanţi ai oficialităţilor, între care primarul comunei Maieru, dl. Vasile Borş, care a intonat frumoase pricesne în timpul Împărtăşaniei şi la final, când a rostit şi un emoţionant cuvânt, cu interpretarea unor citate biblice, despre credinţa creştină. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei Valea Secerului.

PS Florentin şi-a început predica printr-un elogiu adus lui Dumnezeu pentru frumuseţea creaţiei: „Îi mulţumim bunului Dumnezeu pentru această zi frumoasă şi răcoroasă de duminică, aici, într-un colţ de rai al Eparhiei noastre, unde cerul albastru se împreunează cu verdele proaspăt al munţilor împăduriţi. Frumuseţea naturii este cartea deschisă care ar trebui să ne vorbească zilnic despre Dumnezeu, dar mai cu seamă dumneavoastră, celor care aveţi marele dar ca atunci când deschideţi fereastra şi vedeţi aceşti munţi, să puteţi spune: cât de mare eşti, Doamne, şi cât de mare este Creaţia Ta din care fac parte şi eu, cel ce sunt creştin botezat întru Numele Tău”.

„Creaţia, iubiţi credincioşi, este cea dintâi carte scrisă de Dumnezeu pentru noi. Este cel dintâi argument al credinţei: atunci când privim perfecţiunea naturii, când privim geometria florilor şi a scoicilor şi a fluturilor, armonia culorilor, înţelegem că nu este om care să fi creat aşa ceva, mai mult, omul a trebuit mult timp să înveţe să calculeze până să ajungă să înţeleagă ecuaţia scrisă de Dumnezeu în scoici şi în flori, în geometria perfectă a florilor, în armonia culorilor pe care El o sădeşte în natură”.

Preasfinţia Sa a amintit apoi cele două semne ale crucii – troiţele sfinţite, crucea fiind semnul prin care ne putem închina Domnului: „Pentru noi, crucea nu este un chip cioplit, noi nu ne închinăm lemnului. Lemnul acesta are zugrăvit un chip şi acest chip este Chipul lui Hristos, Dumnezeu, unicul chip vizibil al Dumnezeului invizibil, şi chipul mamei Sale, al Preasfintei Fecioare Maria. De aceea, când ne închinăm în faţa crucii, noi ne închinăm Dumnezeului nostru”.

După Sfânta Liturghie, a urmat un program artistic prezentat de copiii care s-au împărtăşit pentru prima dată, fiind îndrumaţi de sora Marcela Runcan, OSBM, care de mai mulţi ani se ocupă de catehizarea copiilor din localitatea sa natală, pregătindu-i – la fel ca pe copiii de la Grădiniţa „Sf. Ana” a Surorilor Baziliene din Cluj ce îi sunt încredinţaţi, şi ca pe copiii din parohia Bunavestire din Gherla -, cu multă răbdare şi disponibilitate, să devină la rândul lor apostoli ai lui Isus, pentru a răspândi mai departe în lume şi între generaţii sămânţa credinţei.

La încheierea sărbătorii, pr. Claudiu a adus mulţumiri Preasfinţiei Sale Florentin pentru sprijin şi prezenţă, preoţilor concelebranţi, diaconilor, credincioşilor, tuturor celor care au ajutat parohia – în mod particular conducerii localităţii Ilva-Mică, d-lui deputat Ioan Oltean, sponsorul troiţelor ce au fost sfinţite, şi d-lor George Nichiti şi George Nichiti junior, cei care au sculptat cu măiestrie aceste troiţe.

În continuare, mulţumind lui Dumnezeu pentru Jertfa Liturgică, dar şi credincioşilor care au participat la celebrare, PS Florentin i-a apreciat în mod special pe cei care au venit la biserică în portul tradiţional, îndemnând: „Nu uitaţi de tradiţii”. Totodată, în semn de apreciere pentru pr. paroh Claudiu, i-a oferit un mic tablou cu chipul Fericitului Ioan Paul al II-lea şi un rozariu pentru a păstra aprinsă flacăra rugăciunii. În încheiere au fost oferite diplome persoanelor care au ridicat cele două cruci, iar copilaşii care au primit pentru prima dată, în sufletele curate, Trupul şi Sângele lui Isus, au primit diplome însoţite şi de frumoase cadouri.

Înainte de încheierea vizitei, un moment inedit a fost vizitarea, de către PS Florentin, pr. Nicolae Jarda şi pr. Claudiu, a casei artiştilor ce au sculptat troiţele, transformată aproape în întregime în muzeu privat. Aici, într-un spaţiu de altfel restrâns, poate fi admirat întreg universul existenţial al ţăranului român din ultimii 200-300 de ani – este cu adevărat uimitoare colecţia de obiecte adunate doar în ultimii 7 ani de dl. George Nichiti. Se pot admira icoane vechi, cărţi de rugăciuni şi publicaţii religioase din secolul trecut, dar şi impresionante trofee de vânătoare alături de colecţii de obiecte de uz casnic, veşminte ţărăneşti realizate manual, împodobite cu frumoase broderii, uniforme militare alături de săbii sau cuţite de luptă, unelte de muncă – pluguri, juguri pentru animale, o moară veche, dar şi ceasuri, monede, maşini de cusut, furci şi fuioare, război de ţesut, lămpi cu petrol, lucruri care, venite din vremi îndepărtate sau mai apropiate, îşi deapănă poveştile fără cuvinte, dar pline de-nţeles. PS Florentin a notat câteva impresii despre aceste momente în cartea de onoare a muzeului.

A fost o zi plină de har şi pace, în mijlocul primitoarei comunităţi greco-catolice din Valea Secerului, ţinut cu coline ce se înalţă pieziş spre cerul albastru, sau coboară în pantă lină, într-un peisaj mioritic situat parcă în afara timpului.

V.S. – DIRMM