În data de 6 ianuarie, Biserica Greco-Catolică împreună cu Biserica Ortodoxă, celebrează Botezul Domnului – Sărbătoarea Bobotezei, ziua în care, potrivit tradiţiei, în biserici se face rugăciunea de invocare a Spiritului Sfânt asupra apei care primeşte astfel darul de a aduce vindecare şi purificare celor care o folosesc cu credinţă.

„Botezul Domnului marchează începutul misiunii publice a Mântuitorului, care, la vârsta de 30 de ani, se aşează în rândul păcătoşilor, a celor ce, auzind chemarea lui Ioan, doresc să fie botezaţi întru căinţa păcatelor. Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament, cu care timpul Vechiului Testament se încheie. Ioan este cel care îl arată pe Hristos, ca fiind Cel venit să boteze în Spirit Sfânt şi foc.

În momentul când Isus primeşte botezul de la Ioan, din cer coboară vocea Tatălui, împreună cu raza luminoasă a Spiritului Sfânt care îl învăluie, iar vocea îl arată ca „Fiul cel iubit”, întru care Tatăl îşi găseşte bucuria, bunăvoinţa.

Botezul lui Ioan este doar un botez simbolic, al căinţei pentru păcate, pentru că este o trecere prin apă – simbolul curăţirii, purificării. Efectul spiritual al Botezului pe care Mântuitorul Isus Hristos vine să îl îndeplinească este mult mai profund, el pătrunde spiritual până la sufletul marcat de păcat şi acolo arde ceea ce este necurat, arde şi purifică pentru a conferi harul vieţii veşnice, garanţia viaţii veşnice şi deschiderea porţii pentru toate celelalte sacramente” – a explicat PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, în ajunul Bobotezei, când, aşa cum este obiceiul înaintea marilor sărbători, se petrece un timp mai intens de rugăciune, în care se citesc mai multe texte din Vechiul şi Noul Testament, toate menite să pregătească sufletele pentru mărita sărbătoare.

Vineri, 6 ian. 2012, în bisericile de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla va fi program de sărbătoare. Şi în Catedrala episcopală „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca (de pe b-dul Eroilor nr. 10), credincioşii sunt aşteptaţi să participe la Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de Episcopul eparhial împreună cu mai mulţi preoţi, care va fi urmată de rânduiala Sfinţirii Mari a Apei. PS Florentin va binecuvânta apoi, cu apă sfinţită, biserica şi toţi credincioşii. În cadrul celebrării liturgice, va fi făcută reînnoirea promisiunilor de la Botez, credincioşii vor răspunde în cor întrebărilor puse de preot, prin care „se leapădă de Satana şi se unesc cu Hristos”.

Totodată, în această zi, în Catedrala clujeană va fi marcată şi împlinirea celor 15 ani de când PS Florentin a fost consacrat Episcop, la Roma, de către Sfântul Părinte de atunci, acum Fericitul Ioan Paul al II-lea.

Sărbătoarea Arătării Domnului – Epifania Domnului, este o sărbătoare care a apărut în Egipt în sec. al III-lea creştin. Cuvântul grec epiphania înseamnă „manifestare, descoperire”. În Occident ea ajunge doar în sec. al IV-lea. În Orient, multă vreme, Sărbătoarea Arătării Domnului cuprindea şi Sărbătoarea Naşterii Domnului. Mai târziu, după sec. IV, cele două sărbători s-au despărţit, urmând ca Sărbătoarea Naşterii Domnului să fie celebrată în 25 decembrie, iar Sărbătoarea Arătării Domnului pe malurile Iordanului, la 6 ianuarie.

În Biserica Romano-Catolică, în ziua de 6 ianuarie – la Epifanie, se sărbătoreşte vizita magilor la pruncul Isus. Prin aceşti magi păgâni, Cristos se manifestă ca Dumnezeu al tuturor popoarelor păgâne, aşa cum la Crăciun se manifestase ca Dumnezeu şi Mesia al poporului evreu. Din anul 1960, pentru romano-catolici Botezul Domnului s-a separat de Epifanie şi s-a fixat în duminica de după Epifanie.

Ritul binecuvântării apei în amintirea botezului lui Hristos, este celebrat foarte solemn nu doar în Orientul creştin, ci şi în bisericile occidentale, inclusiv la Roma. Ceremonia este de origine palestiniană. În ziua de Epifanie poporul obişnuia să coboare la Iordan, la locul indicat de o cruce pe piatră, unde Isus primise botezul. Credincioşii vărsau în apele sfinte vase cu balsam, iar apoi episcopul dădea botezul la catecumeni. Apa sfinţită la Epifanie era dusă acasă de către credincioşi şi preţuită aşa cum se obişnuieşte şi în zilele noastre. (V.S. – DIRMM)