Lansarea cărţii “Precedenţa Răgazului” a PS Mihai Frăţilă, Episcop vicar de Bucureşti

publicat la 17 mai 2013 în Ştiri

După o primă lansare, în lumea culturală clujeană, la Librăria Humanitas, PS Mihai Frăţilă, Episcop vicar de Bucureşti, a lansat şi în mediul ecleziastic volumul său intitulat “Precedenţa Răgazului”. Evenimentul s-a desfăşurat marţi, 14 mai 2013, în aula “Cardinal Dr. Iuliu Hossu” din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca, în prezenţa unui public format din preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici care au dorit să facă încă o dată, mereu mai mult, cunoştinţă, cu un Ierarh greco-catolic dornic să comunice, să împărtăşească şi să răspândească sămânţa cuvântului purtător de Dumnezeu în “grădina” lumii contemporane.

Cartea, editată la Editura Galaxia Gutenberg, a fost prezentată cititorilor din patru perspective: mai întâi, Adrian Popescu, scriitor, poet, redactor-şef al revistei Steaua a Uniunii Scriitorilor, a trasat direcţiile pe care este structurată lucrarea, denumind partea de dialog referitor la identitatea Bisericii Greco-Catolice, “un manual de teologie practică”. O a doua direcţie este relaţia Bisericii Unite cu Conciliul Vatican II şi a treia direcţie este dată de articolele publicate în România Liberă, în alte publicaţii precum şi un înălţător omagiu adus rectorului Colegiului Pio Romeno de la Roma, Olivier Raquez (1923-2012), căruia, mai târziu, PS Mihai Frăţilă i-a urmat în funcţia de rector, dar păstrând îndemnul pe care acesta obişnuia să-l dea, “cu calm şi răbdare”. De aici şi titlul cărţii referitor la răgazul care trebuie să preceadă acţiunea, înţelesul profund al îndemnului: “lăsaţi Spiritul Sfânt să acţioneze”, sau, păstrând ideea titlului, “lăsaţi speranţa să lucreze”, “speranţa creştină, care nu e aşteptare, ci înseamnă a fi pătrunşi de Cristos”, este speranţa care conduce la credinţă”.

În continuare, dr. Alin Tat, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi preşedinte AGRU Naţional, a realizat o prezentare a volumului cu accentul pe dimensiunea culturală. Introducerea a fost o meditaţie asupra semnificaţiei şi rolului cărţii în general şi a cărţii religioase în particular, după care a definit câteva idei de fond. Cea dintâi, este aceea a “dialogului ca răgaz”, înţelesul cuvântului “răgaz” fiind “a sta împreună”, “a împărtăşi”. În partea a doua autorul se referă la “răgazul nevăzut al gândurilor”, altfel spus, la “nevoia de solitudine pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu”. În cea de-a treia parte se conturează ideea “răgazului liturgic” – Liturghia presupune un răgaz, cel de a fi împreună cu Dumnezeu şi cu cei care se roagă. Urmează, în partea a patra, definirea “răgazului momentan”, adică nevoia de a ne acorda “clipa de răgaz”, de relaxare, de “uitare” a preocupărilor curente, pentru a vedea “frumuseţea uitată a vieţii”. În cea de-a cincea parte se vorbeşte despre “răgazul care nu are timp” – autorul referindu-se aici la perioada trăită la Colegiul Pio Romeno din Roma. Ca o concluzie a prezentării, a fost dat un citat din partea finală a cărţii, care, în esenţă, constă în invitaţia la “a crede în dragostea lui Dumnezeu”.

Gazda evenimentului, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, în cuvântul său, a descris importanţa dar şi dificultatea “citirii” istoriei, numind “act de curaj” intenţia autorului de a interpreta istoria prezentă. A remarcat faptul că “s-a scris puţin despre perioada de după anii 1990” şi, în acest context, PS Mihai a făcut “încercarea de a pune o perioadă istorică într-o carte”, ceea ce facilitează mult lectura acelei perioade istorice de timp, mai ales aşa cum se prezintă ea privind-o “din interiorul Bisericii”. PS Florentin l-a prezentat pe PS Mihai aşa cum l-a cunoscut, fiind colegi de studii la Roma, a amintit apoi perioada petrecută de acesta la Paris, la misiunea greco-catolică de acolo, după care a venit din nou la Roma, unde timp de 6 ani a fost vice-rector, alături de eminentul părinte Olivier Raquez, “faţă de care Biserica noastră trebuie să aibă un cuvânt de recunoştinţă, fiindcă el a fost un deschizător de drum pentru mulţi dintre studenţii români care ajungeau la Roma înainte de anii 1990”.

PS Mihai a fost primul rector român al Colegiului “Pio Romeno” după anii 1990; mai târziu, în 1997, a venit la Bucureşti, unde a avut de înfruntat alte provocări, în faţa cărora şi-a păstrat optimismul şi “acel răgaz” – “un cuvânt bine interpretat şi bine citit”. PS Florentin a remarcat: “nu este o scriere pur literară, cine vrea să citească printre rânduri, va găsi şi un manual de spiritualitate – avem nevoie de acest tip de gândire”. “Nu putem conştientiza drumul pe care îl facem, dacă din când în când nu ne uităm şi înapoi şi înainte. Este ceea ce cred că realizează această scriere, într-o fericită împletire de reflecţii şi meditaţii, interviuri, discuţii, mesaje pastorale, predici, oferind, definiţii, principii de viaţă, strategii de acţiune, gânduri de viitor, care reflectă frământările unui tânăr Episcop chemat la apostolat în capitala ţării, care îşi permite să abordeze marile probleme ale timpului eclezial, istoric, social, implicit şi politic”.

În încheiere, PS Mihai Frăţilă, a mulţumit mai întâi pentru iniţiativa organizării acestei a doua lansări a cărţii. “Toţi avem datoria, ca şi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Cristos, să interpelăm prezentul şi, în funcţie de prezent, să reînnoim prospeţimea vieţii noastre la ceea ce suntem în faţa lui Dumnezeu în primul rând, nu numai din punct de vedere personal, ci şi ca membrii ai unei comunităţi de credinţă”. În accepţiunea autorului “Precedenţa răgazului” este în primul rând o invitaţie la dialog – dialogul fiind baza legăturii între oameni şi a fost scrisă din dorinţa de a căuta “lucruri care ar putea să îmbogăţească această prospeţime a Evangheliei care este făcută vie şi rodnică prin vieţile unor oameni, prin universul lor specific”. “Când Sf. Apostol Pavel ne cheamă să ne bucurăm, aceasta, de fapt, înseamnă să ne bucurăm în Domnul.” Şi viaţa omului devine un temei al speranţei dacă noi reuşim să dialogăm, “pentru că în dialog vedem faţa celuilalt, vedem chipul lui Dumnezeu şi încercăm să îl lăsăm pe Cristos să ia în posesie viaţa noastră”. De aceea, cartea se doreşte a fi “un început de dialog” şi totodată, “propune comunităţii creştine o ocazie în plus de a accepta bucuria prezenţei lui Dumnezeu şi a accepta că viitorul este posibil dacă viaţa noastră este ancorată în speranţă”.

V.S., redactor
Episcopia de Cluj-Gherla

imagine

imagine

imagine

Video

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *