Cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial, între 13-24 martie 2014, în Eparhia de Cluj-Gherla va avea loc Pelerinajul cu moaştele Fericitului Vladimir Ghika, preot martir beatificat la Bucureşti, în 31 august 2013.

Relicva va trece prin mai multe parohii ale Eparhiei, astfel încât în anul pastoral dedicat "Parohiei, şcoală a comuniunii", comunităţile de credincioşi să se adune în rugăciune în jurul Fericitului Vladimir, pentru a învăţa după exemplul vieţii sale iubirea de aproapele, pentru a-L căuta pe Dumnezeu şi a se lăsa "găsiţi" de El, cum nota preotul martir: "Dacă îl cauţi pe Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu te-a căutat; şi nu te mira dacă El – fiind Dumnezeu – te găseşte înainte ca tu să-L fi găsit". (Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin, cap. Gânduri 76, 181).

Pelerinajul cu moaştele Fericitului Vladimir Ghika, în Eparhia de Cluj-Gherla, se va desfăşura pe următorul itinerariu (programul detaliat va fi anunţat ulterior):

• Joi, 13 martie – sosirea la Catedrala "Schimbarea la Faţă", Cluj-Napoca
• Vineri, 14 marie – plecare spre Biserica "Sf. Gheorghe", Sângeorz-Băi
• Duminică, 16 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica "Sf. Anton de Padova", Maieru
• Luni, 17 martie, ora 12.00 – plecare spre biserica "Bunavestire", Bistriţa
• Marţi, 18 martie, ora 12.00 – plecare spre Catedrala în construcţie a "Martirilor şi Mărturisitorilor Secolului XX", Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca
• Miercuri, 19 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", Beclean
• Joi, 20 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", Dej
• Vineri, 21 martie, ora 13.00 – plecare spre capela "Sfântul Iosif", Gherla
• Sâmbătă, 22 martie, ora 13.00 – plecare spre Catedrala "Schimbarea la Faţă" din Cluj-Napoca
• Luni, 24 martie, ora 11.00 – plecarea Moaştelor spre Bucureşti

CINE ESTE FERICITUL VLADIMIR GHIKA?

(scurtă biografie)

NAŞTEREA, STUDIILE ŞI PREOŢIA

"Când mergem spre lumină, umbra ne urmează; când ne îndepărtăm de ea, umbra ne precede." (Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin)

Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873, la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. După ce a studiat, la Paris, literatură, drept, medicină, filosofie şi istorie, în 1898 ajunge la Roma unde studiază filosofie şi teologie la Colegiul "Sf. Toma", obţinând licenţa în filosofie şi doctoratul în teologie. În această perioadă a decis să facă parte din Biserica Catolică. La 13 aprilie 1902 a făcut profesiunea de credinţă catolică, dar a păstrat mereu un profund respect faţă de valorile Bisericii Ortodoxe în care a fost botezat. A luptat întreaga sa viaţă pentru unitatea Bisericii.

În tinereţe l-a însoţit în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie dar a dorit mereu să împlinească în România acţiuni de caritate. Împreună cu Surorile Sfântului Vicenţiu de Paul, în 1906, a deschis, la Bucureşti, primul dispensar gratuit pentru săraci, "Bethleem Mariae". A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

În 1923 a fost hirotonit preot la Paris, unde s-a îngrijit de săracii din Villejuif (un cartier sărac din periferia Parisului), întemeind pentru ei Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive.

Datorită meritelor sale a fost numit de către Sfântul Părinte, Protonotar Apostolic şi membru al comisiilor de pregătire a Congreselor Euharistice. În această calitate a putut duce pe toate meridianele Pământului mărturia credinţei şi a iubirii. Totodată, a primit permisiunea de a celebra Sfânta Liturghie atât în ritul latin cât şi în cel bizantin, precum şi dreptul de a-şi desfăşura activitatea în orice parte a lumii, în favoarea celor mai felurite categorii de credincioşi. Datorită extraordinarei activităţi apostolice, Papa Pius al XI-lea l-a numit "marele vagabond apostolic".

În 1935 a înfiinţat, în Franţa, grupul de rugăciune pentru sprijinirea spirituală a preoţilor, care a devenit ulterior asociaţia "Virgo fidelis", activă şi astăzi în diferite părţi ale lumii, printre care şi în România.

În anul 1939 a revenit în România unde a rămas, deşi ştia că se apropie vremuri de suferinţă. În toamna anului 1939 a venit în sprijinul refugiaţilor polonezi, apoi, în 1944, încuraja cetăţenii capitalei în timpul bombardamentelor, chemându-i la rugăciune şi oferea victimelor ajutor material şi, mai ales, spiritual. În 1948, rudele Mons. Ghika au părăsit ţara, rugându-l să-i însoţească, dar el a refuzat să plece cu trenul regal, răspunzând: "Dacă Dumnezeu mă vrea aici, voi rămâne aici". A trăit ultimii cincisprezece ani ai vieţii sale în România.

Pe lângă iubirea părintească pe care o manifesta, mai ales faţă de cei mici, bolnavi şi săraci, Preotul Vladimir Ghika a fost caracterizat de Jean Daujat, în cartea L’apôtre de XX ème siècle, astfel: "Întreaga sa viaţă sacerdotală gravita în jurul Liturghiei pentru care se făcuse preot; nu trăia decât pentru Liturghia lui, care era temelia vieţii sale". Un alt element vital al apostolatului său era rugăciunea continuă: "O viaţă mereu preocupată de prezenţa lui Dumnezeu, împărtăşire profundă şi cu ardoare, dorinţă de a face mereu ceea ce Dumnezeu preferă". Monseniorul Ghika vorbea 22 limbi şi totuşi, după ce a citit biblioteci întregi şi a călătorit în întreaga lume, spunea: "rugăciunea este singura limbă pe care, probabil, o poate înţelege universul întreg".

ACTIVITATE LITERARĂ

Monseniorul Vladimir Ghika era un intelectual cu o cultură deosebită, cunoscut şi apreciat în mediul academic şi în cercurile intelectualilor din marile oraşe europene. În urma activităţii de cercetare în arhivele Vaticanului, a publicat volumul "Revue Catolique". De asemenea, a publicat diverse articole în reviste precum "Convorbiri Literare", "La Revue Hebdomadaire", "Les Études", "Le Correspondant", "La Revue des Jeunes" şi "La Documentation Catholique".

Avea obiceiul de a nota, pe bucăţi de hârtie, scurte meditaţii, reunite mai târziu şi publicate în volumul "Pensées pour la suite des jours" ("Gânduri pentru zilele ce vin").

Cele mai multe scrieri ale sale au apărut în limba franceză, dar s-au făcut traduceri şi în limba română, între acestea amintim: "Sfânta Fecioară şi Sfântul Sacrament" (discursul rostit de monseniorul Vladimir Ghika în noiembrie 1928, la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney), "Spicuiri istorice", piesa de teatru "Femeia adulteră", "Convorbiri spirituale".

PERIOADA DE DETENŢIE ŞI MARTIRIU

"O, preotul meu, cum vei cuteza să Mă sacrifici cu adevărat şi în întregime, dacă mai înainte nu te-ai sacrificat pe tine însuţi cu adevărat şi în întregime?" (V. Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin, nr. 246).

În 18 noiembrie 1952, a fost arestat în Bucureşti, în timp ce mergea la o persoană bolnavă acasă pentru a-i administra Sfintele Sacramente. Au urmat lungi interogatorii, timp de un an, "cu bătăi inumane şi torturi de neimaginat".

Între 1948 – 1952 au fost arestaţi şi închişi toţi episcopii Bisericii Romano Catolice şi Greco-Catolice şi toţi preoţii care se opuneau regimului comunist. Dar, înainte de arestarea acestora, la conducerea Bisericii au fost numiţi, în secret, ordinarii substituţi, aşa cum cerea decretul Papei Pius al XII-lea, Nominatio Substitutorum, din 7 iulie 1948. Vladimir Ghika a susţinut şi apărat autoritatea ecleziastică clandestină, ajutând-o să păstreze contactul cu Sfântul Scaun, prin ambasadele străine unde el era cunoscut şi respectat. Aceasta a fost "crima" numită "înaltă trădare", de care Mons. Ghika a fost acuzat.

Între alte metode de tortură, a fost supus la 83 de "spânzurări electrice" cu un inel metalic strâns în jurul gâtului, dar şi la înscenarea unei condamnări la moarte, fiind pus în faţa unui pluton de execuţie care a tras în el, dar cu gloanţe oarbe, efectul psihologic asupra Monseniorului nefiind cel prevăzut. În urma acestui moment el a spus unui coleg de detenţie: "Cum au putut să creadă că mă vor convinge să mărturisesc ameninţându-mă cu moartea, când moartea ar fi fost pentru mine harul cel mai preţios, pentru că mi-ar fi permis să-L întâlnesc în sfârşit pe Isus Cristos?".

În 25 octombrie 1953 a fost acuzat de "spionaj împotriva Vaticanului şi a puterilor imperialiste", a fost condamnat la trei ani de închisoare şi a fost dus la închisoarea de la Jilava, unde au urmat alte torturi şi suferinţe pe care, îndurându-le, găsea puterea de a-i încuraja pe ceilalţi deţinuţi: "atunci când putea se ruga împreună cu tovarăşii săi de suferinţă, îi sfătuia, îi consola şi le oferea iertarea lui Dumnezeu". Mesajul lui principal era: "Iubiţi-i pe cei ce vă resping şi faceţi să rămână mereu vie speranţa în inimile copleşite de durere".

Slăbit, înfometat şi suferind, a încetat din viaţă în închisoarea din Jilava la 16 mai 1954. Şi-a dat sufletul în mâinile Tatălui ceresc, având alături, în mod providenţial, un preot ortodox, un pastor protestant, un evreu şi un imam tătar, ca o expresie a dorinţei lui continue pentru unitate. A fost înmormântat iniţial în cimitirul din apropierea închisorii Jilava, iar în anul 1968 rămăşiţele sale au fost mutate în cimitirul Bellu Ortodox din Capitală.

BEATIFICAREA FERICITULUI VLADIMIR GHIKA

Procesul informativ în vederea beatificării şi canonizării a început în anul 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor în 2 februarie 2012, iar la 27 martie 2013 Sfântul Părinte, Papa Francisc, a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika.

Circa 10.000 de credincioşi, preoţi şi persoane consacrate au participat, în 31 august 2013, la Sfânta Liturghie solemnă a beatificării Monseniorului Vladimir Ghika, celebrată la Bucureşti, în Pavilionul Central al Romexpo. Celebrarea a fost prezidată de Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, trimisul Papei Francisc la Bucureşti, în prezenţa episcopilor romano-catolici şi greco-catolici din România, precum şi a altor numeroşi episcopi din străinătate.

Monseniorul Vladimir Ghika este cel de-al treilea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste, declarat Fericit de către Biserica Catolică, după Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, şi János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava. De asemenea, a fost aprobată şi în scurt timp va avea loc beatificarea Episcopului de Iaşi, Anton Durcovici, mort martir la închisoarea din Sighetu Marmaţiei, în 1951.

Pentru credincioşii greco-catolici o intenţie specială şi continuă de rugăciune este finalizarea cauzei de beatificare a grupului de Episcopi greco-catolici martiri: Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu.

Fericitul Vladimir Ghika, ca şi Episcopii martiri şi mărturisitori ai credinţei, rămân pentru generaţiile prezente şi viitoare semne de încurajare, de întărire a credinţei şi modele de urmat, pentru a putea răspunde asemenea lor, chemării pe care Isus Hristos o adresează ucenicilor Săi, dar şi fiecărui om: "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." (Io 16,33).

RUGĂCIUNE
prin mijlocirea Fericitului Vladimir Ghika

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care i-ai dat fericitului Vladimir, preot şi martir,
puterea să mărturisească prezenţa vie a iubirii tale
chiar şi în timpul persecuţiei,
prin mijlocirea şi exemplul său
dăruieşte-ne harul de a te iubi mai mult
şi de a-l iubi pe aproapele nostru cu iubirea ta,
ca să perseverăm în slujirea ta,
în comuniunea credinţei apostolice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău,
care, fiind Dumnezeu,
împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte,
în unire cu Spiritul Sfânt,
în toţi vecii vecilor.

Tatăl Nostru…

Bucură-te Marie…

Mărire Tatălui…

Surse bibliografice:

• Anca Mărtinaş, Vladimir Ghika, Prinţul cerşetor de iubire pentru Cristos;
• Situl dedicat Fericitului Vladimir Ghika, http://www.vladimirghika.ro/
• Historia.ro: interviu cu pr. Francisc Ungureanu, Postulatorul Cauzei de Beatificare şi pr. Wilhelm Dancă, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucureşti.