Pelerinajul anual la "Cimitirul săracilor" din Sighet, în memoria martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste

publicat la 11 mai 2014 în Ştiri

Pelerinajul anual la Sighet, în memoria martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste, a avut loc şi în acest an în cea de-a doua sâmbătă a lunii mai, la 10 mai 2014, într-o zi însorită şi împodobită cu verdele viu şi florile primăverii, într-o atmosferă de sărbătoare şi rugăciune de laudă adusă lui Dumnezeu, Cel ce a făcut ca seminţele martiriului din perioada comunistă să rodească însutit roadele credinţei acolo unde stăpânea cruzimea şi ateismul.

În mod deosebit s-a făcut pomenirea Episcopilor care au pătimit şi şi-au dat viaţa pentru credinţă în închisoarea de la Sighet: Valeriu Traian Frenţiu (11 iulie 1952) Episcop greco-catolic de Oradea, Ioan Suciu (27 iunie 1953) Administrator apostolic al Arhidiecezei de Făgăraş şi Alba Iulia, Tit Liviu Chinezu († 15 ianuarie 1955) Episcop auxiliar de Făgăraş şi Alba Iulia şi Anton Durcovici (10 decembrie 1951) Episcop romano-catolic de Iaşi, al cărui martiriu a fost recunoscut de Papa Francisc la 31 octombrie 2013 şi care va fi beatificat în 17 mai 2014, la Iaşi.

imagine

Încă din prima parte a programului – Procesiunea ce a pornit din faţa Memorialului Durerii (fosta închisoare) şi până la "Cimitirul săracilor" de la marginea oraşului – momentele de cântări creştine şi rugăciune au fost împletite cu mărturii pilduitoare, date de persoane ce i-au cunoscut pe Episcopii mărturisitori, mărturii care au făcut memoria acestora şi mai vie. La încheierea procesiunii, gazda evenimentului, PS Vasile Bizău, a invitat toţi participanţii, "cu o gură şi cu o inimă să ne unim în rugăciune, pentru a invoca harurile Preasfintei Treimi care să coboare peste Biserica Sa, peste ţara noastră, ca să împlinească gândurile şi rugăciunile pe care fiecare pelerin le aduce în faţa Majestăţii Sale".

La fel ca în primele secole ale creştinismului, când se celebra Sfânta Liturghie pe locurile unde sunt înhumaţi martirii, la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmaţiei, Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată de PF Lucian Cardinal Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, împreună cu PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, PS Vasile Bizău, Episcop de Maramureş, PS Mihai Frăţilă, Episcop Auxiliar de Alba-Iulia cu sediul la Bucureşti, PS Claudiu Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore. Au participat preoţi vicari, protopopi, câteva sute de preoţi, numeroşi călugări, călugăriţe, peste 1000 de credincioşi din Eparhiile şi Diecezele din toată ţara.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul "Sanctus Spiritus" de la Biserica "Buna Vestire" din Bistriţa, care "au înfrumuseţat celebrarea cu cântul şi cu toată participarea inimii lor", cum s-a exprimat PS Vasile în cuvântul de mulţumire. Tot din Eparhia de Cluj-Gherla, un grup de pelerini, majoritatea tineri, au participat la celebrarea solemnă de la "Cimitirul Săracilor", după un program de rugăciune şi adoraţie început în după-amiaza precedentă ce a continuat până la miezul nopţii la Mănăstirea Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului din Sighet, unde au fost găzduiţi.

Toţi pelerinii din Eparhia de Cluj-Gherla împreună cu Ierarhul lor, l-au avut în rugăciune şi pe Arhiereul de vie amintire, Iuliu Hossu, Episcopul de Cluj-Gherla devenit întâiul Cardinal al românilor, care în volumul Memoriilor sale, unde un mare număr de pagini se referă la anii de detenţie petrecuţi la Sighet, deschide pentru toate generaţiile ce i-au urmat porţile închisorii, pentru a putea păşi împreună cu el în adevărul celor întâmplate, dar în spiritul iubirii şi al iertării.

imagine

Evocarea exemplului martirilor şi mărturisitorilor credinţei a fost făcută de Preafericirea Sa Cardinal Lucian în cuvântul de învăţătură: "Aici, la Sighet, aceşti martiri, care din ceruri se roagă cu noi şi pentru noi, au înţeles bine că trebuia să se ridice la chemarea Domnului, trebuia să păşească pe calea pregătită lor şi nouă de Mântuitorul, pe Calea Crucii, în urma Crucii Domnului. Locul pe care păşim azi freamătă de dorurile lor. Dacă soarele românilor a răsărit la Blaj, aici, pe pământul sfânt al Sighetului, lumina soarelui de lumină dătător, Isus Domnul, a ştiut să insufle curaj, tărie, dăruire şi eroism de mucenici celor mulţi, ştiuţi şi neştiuţi, care îşi aşteaptă Învierea sub această glie. Lumină din Lumina Lui, putere din Jertfa Lui, dăruire din dragostea Lui. Jertfe de iertare şi de iubire, ochi contemplând cerul mărginit doar de crucile de gratii."

"«Sângele Meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă» şi sângele lor, vărsat în potirul Jertfei Domnului aici la Sighet, unde ei au înţeles cu adevărat că nu trebuie să ne temem de cel care ucide trupurile. Episcopi, preoţi, persoane consacrate şi mireni, care au ştiut să citească semnele timpului, descoperind degetul proniei divine în zbuciumul acelor vremuri. Sfinţi, care ne cer nu doar să le pomenim memoria şi nu doar să ne închinăm jertfei lor, ci mai ales să îi imităm şi să credem în credinţa lor, fiindcă martirul este în primul rând un martor iar martorul este cel care este de faţă la săvârşirea unui eveniment. Au fost de faţă mucenicii noştri la naşterea lui Isus în peştera străină, rece a celulelor, au fost martori ai Jertfei tainice a Domnului prezent cu toată gloria şi dumnezeirea sa într-o firimitură de pâine şi într-o picătură de vin. Au primit iertarea şi dezlegarea de pe urmă prin ciocănitura în perete. Au împărtăşit împreună cu Învăţătorul paharul amărăciunilor şi al durerilor şi s-au rugat precum întâiul martir, Sf. Ştefan: «Doamne Isuse, primeşte spiritul meu» şi tot ca Sf. Ştefan: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta». Au întâlnit chipul luminos al Domnului în întunericul celulei simbolic numită «neagra» şi mai ales au crezut că El este cel care îşi conduce mireasa Sa, Biserica, spre altarul Crucii şi al Învierii".

Păstorul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a continuat: "O Golgota glorioasă este acest pământ neprihănit pe care călcăm, aşa cum amintea prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Cardinalul Leonardo Sandri, în urmă cu 4 ani, «aici am putea celebra Sfânta Liturghie fără a avea nevoie de un antimis, fiindcă aici călcăm pe un antimis făcut, nu din pânză, ci din trupuri sfinte pe care se slujeşte Liturghia cea fără de sfârşit». Au ştiut să scrie cu sânge istoria glorioasă a unei Biserici martire, o Biserică puţin însemnată, deloc interesantă pentru cei puternici din această lume, însă care, nu o dată de-a lungul istoriei sale, a dovedit că «porţile iadului nu o vor birui». Uniţi cu Papa de la Roma, ce de pe scaunul celui «Întâi între apostoli» săruta lanţurile cu care erau înlănţuiţi Vlădicii noştri martiri, erau pe deplin conştienţi de misiunea profetică a Bisericii pe care o păstoreau în catacombe şi care găsise în Sfânta Unire cu Roma de acum mai bine de trei veacuri, o asigurare a păstrării neştirbită a comorilor de tradiţie şi de spiritualitate primite de la înaintaşi şi pe care cu toţii astăzi suntem datori a le transmite noilor generaţii."

La încheierea celebrării liturgice, un cuvânt de suflet a rostit PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei de Iaşi, care, împreună cu preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii ce l-au însoţit au deschis, prin acest pelerinaj, şirul celebrărilor dedicate apropiatei beatificări a Episcopului martir Anton Durcovici. Preasfinţia Sa Petru a menţionat: "Când intrăm în acest memorial de la Sighetul Marmaţiei, ne întâmpină o hartă plină de cruci, care amintesc de jertfele Bisericii noastre, de jertfele poporului nostru, de sacrificiul prin care a trecut acest popor, care ne duc spre aceste locuri ca să îi întâlnim pe înaintaşii noştri, care, urmându-l pe Cristos, s-au lăsat să cadă sub brazdă pentru ca noi să avem rod bogat".

imagine

Ierarhul romano-catolic a îndreptat atenţia spre "această cruce care se ridică aici la Sighetu Marmaţiei, unde au murit cei mai mulţi Episcopi ai Bisericii noastre, patru la număr, între care şi Episcopul nostru Anton Durcovici. Aici a căzut sub brazdă, aici a rămas, nu ştim unde, exact, dar aici, şi vă mulţumim că ne asociaţi, ca împreună să ne plecăm genunchiul pe acest «calvar» să sărutăm pământul, să îndreptăm spre Dumnezeu mulţumire şi laudă, că El a voit ca această jertfă a Lui să ajungă până la marginile pământului şi să fie, pentru noi, izvor de mântuire. Sângele lor, aici, în «Ţara de sus», în ţara noastră, cu care au pecetluit credinţa, adevărul, Evanghelia şi pe Cristos şi cu care ne cheamă să nu uităm că drumul nostru este mereu după Cristos. Mă bucur să aduc rugăciunea şi prinosul nostru din Dieceza de dincolo de Carpaţi, ca un omagiu pentru cei care aici şi-au dat ca jertfă viaţa lor şi mă bucur că, împreună cu pelerinii care vin de dincolo de Carpaţi asociindu-se la pelerinajul dumneavoastră, sărutăm acest pământ."

"Am luat pământ de aici şi l-am dus dincolo de munţi, am venit să luăm din spiritul de credinţă al înaintaşilor noştri pentru a-l transmite celor care urmează să dea mărturie despre Cristos mai departe. Vom avea o mare sărbătoare la Iaşi pentru Episcopul nostru Anton Durcovici, care a obţinut recunoaşterea de martir. Vă invităm ca să îl cinstim pe Dumnezeu şi să onorăm acest exemplu. Vă invităm să continuăm a ne ruga ca toţi Martirii, toţi Episcopii, toţi cei care şi-au dat viaţa aici să fie aşezaţi, ca un exemplu, ca torţă de lumină pentru poporul şi credinţa noastră. Vă mulţumesc şi sărut pământul acesta care ne-a oferit şi nouă un martir, un mărturisitor. Cristos în mijlocul nostru!"

Text: V.S. – D.I.R.M.M
Foto: Ramona Băluţescu

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *