Doctorat în drept canonic oriental la Roma

publicat la 20 mai 2014 în Ştiri

Miercuri, 14 mai 2014, la Institutul Pontifical Oriental din Roma, Facultatea de Drept Canonic Oriental, diaconul Traian-Radu Coste-Deak, absolvent al Facultăţii de Teologie Greco-Catolice din Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai, şi al Facultăţii de Drept Canonic Oriental din Roma din cadrul Institutului Pontifical Oriental, alumn al Colegiului Pontifical Pio Romeno în perioada 2008-2013, a susţinut public doctoratul în drept canonic oriental având ca si titlu "Autonomia Catolică din Ungaria şi efectele sale juridico-canonice asupra Bisericii Greco-Catolice Române/ Influenţa asupra statutului Bisericii greco-catolice Române şi raportul ei cu Statul" (L’Autonomia Cattolica D’Ungheria e gli effetti giuridico-canonici sulla Chiesa Greco-Cattolica Romena/ L’influenza sullo status della Chiesa greco-cattolica romena e il suo rapporto con lo Stato).

Argumentul tezei de doctorat a fost observarea dezvoltării şi schimbării diverselor rapoarte de natură ecleziastică pe care Biserica Română Unită le-a avut cu instituţiile statului atât înainte cât şi după crearea statului unitar român la 1 decembrie 1918, statutul Bisericii Greco-Catolice române precum şi cel ai Bisericii Romano-Catolice resimţind o schimbare importantă faţă de noul aparat instituţional şi politic guvernamental de la Bucureşti. Interesul, in jurul acestui aspect canonic, s-a manifestat prin cercetarea dacă într-adevăr fuseseră argumentate motivele juridice, sociale şi mai ales confesionale care au determinat Biserica Catolică, pe de-o parte, şi guvernul român, pe de altă parte, să ia în considerare redactarea unui tratat bilateral internaţional cu Sfântul Scaun. Este vorba mai ales de o analiză a procesului istorico-juridic, ţinând cont de iniţiativele diverselor contexte religioase şi de dezvoltarea şi maturarea juridică în raport cu iniţiativele statului, care au determinat Biserica Catolică din România să ia în considerare în mod serios necesitatea unui Concordat în cadrul căruia putea să îşi desfăşoare activitatea şi pentru a obţine garanţia propriilor drepturi şi autonomii ecleziastice.

În cadrul acestui doctorat s-a dorit înţelegerea poziţiei diverselor instituţii de stat sau ecleziastice care s-au confruntat cu problema delicată a Autonomiei Catolice din Ungaria şi în mod special reacţia şi raportul Bisericii Române Unite cu viitoarea instituţie ecleziastică a Bisericii Catolice din Ungaria. S-a analizat structura juridico-administrativă a Autonomiei, care avea ca scop final deţinerea conducerii administrative, în sfera ecleziastică, asupra credincioşilor catolici aparţinători tuturor riturilor prezente în teritoriul imperiului austro-ungar şi al Transilvaniei din acea epocă.

În finalul susţinerii acestei teze de doctorat s-a putut concluziona şi sublinia faptul că, din punct de vedere juridic şi al argumentului tratat, Autonomia Catolică din Ungaria a reprezentat – chiar dacă nu a fost niciodată implementată, din motive politico-istorice, ca organ funcţional al statului sau al Bisericii Catolice – un proiect juridic şi administrativ care a determinat Biserica Greco-Catolică să îşi delimiteze în mod clar propria autonomie ecleziastică şi propria legislaţie canonică. Pe de altă parte s-a observat faptul că ameninţarea încorporării în cadrul Autonomiei Catolice Maghiare a pus Biserica Română Unită în situaţia de a cere instituţiilor Statului şi Sfântului Scaun aprobarea pentru organizarea unui Sinod provincial propriu, care ar fi fost organul juridic legitim pentru crearea de noi norme de drept particular român.

Autonomia Catolică Maghiară a dat posibilitatea şi a determinat contextul juridic şi social necesar pentru afirmarea viitorului statut şi a imaginii a ceea ce actualmente este definit, în cadrul legislaţiei canonice în vigoare, ca Biserică sui iuris. Pentru Biserica Greco-Catolică Română s-a putut constata că raportul şi conflictul direct cu acest proiect al Autonomiei Catolice din Ungaria a dat naştere, cel puţin din acest punct de vedere, propriei identităţi confesionale şi culturale. În ceea ce priveşte posibilitatea revizuirii vechiului Concordat dintre România şi Sfântul Scaun din 1929 s-a constat şi propus – cel puţin din punct de vedere juridic – că ar exista argumente necesare pentru o astfel de propunere, inclusiv căi diplomatice, ţinând cont mai ales de colaborarea intensă care există acum între Sfântul Scaun şi România, după anul 1999, ca urmare a vizitei Pontifului Roman în această ţară. S-a propus în acest sens o mai bună colaborare între reprezentanţii statului şi cei ai Sfântului Scaun, precum şi cu instituţiile ecleziastice de guvern ale Bisericii Catolice din România: Conferinţa Episcopală Română şi implicit Sinodul Episcopilor Bisericii Greco-Catolice Române.

Evenimentul a fost onorat de prezenţa Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcop al Eparhiei de Oradea Mare, aflat în acele zile în Roma, de prezenţa pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma, a Pr. Michael Kuchera SJ, decanul Facultăţii de Drept Canonic Oriental din cadrul Institutului Pontifical Oriental din Roma, şi a distinşilor profesori examinatori prezidaţi de către pr. James McCann SJ, rectorul Institutului Pontifical Oriental din Roma.

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *