Episcopul Florentin Crihălmeanu, al Eparhiei de Cluj-Gherla, a oferit un interviu biroului de presă eparhial, în care oferă credincioşilor anumite sfaturi privind raportarea la această zi tot mai adoptată de români, implicaţi fiind copiii şi tinerii în special.

– Preasfinţia Voastră, se poate observa că tot mai mult este preluată şi la noi în ţară sărbătoarea "Halloween"; care ar fi, în tradiţia Bisericii creştine, corespondentul acestei zile, sau mai bine-zis nopţi dintre 31 octombrie şi 1 noiembrie?

– Se spune că ar fi o sărbătoare de origine celtică introdusă în America de către irlandezii imigranţi. De fapt, originea acestui ritual se găseşte în expresia "all holly evening" care în limba engleză înseamnă "seara tuturor sfinţilor"; noi, creştinii, avem "Sărbătoarea tuturor sfinţilor", care, în ritul latin se celebrează la 1 noiembrie iar în ritul bizantin vara, în duminica de după Rusalii (Coborârea Spiritului Sfânt).

– Ce este Halloweenul actualmente?

– Este un ritual păgân, o maimuţăreală, o bătaie de joc, ce ar vrea să ridiculizeze, să anticipeze Sărbătoarea Sfinţilor de la 1 noiembrie şi respectiv comemorarea morţilor de la 2 noiembrie.

– Cum explicaţi pătrunderea acestei tradiţii la noi, în ciuda bogăţiei de sărbători deja existente şi a frumuseţii şi profunzimii tradiţiei bizantine în care se încadrează, în cea mai mare parte, poporul român?

– "Halloween"-ul este un ritual importat de dincolo de ocean, adoptat de mari ţări europene aflate în proces de păgânizare şi, din snobism, şi de noi, românii, pentru că "e la modă" şi "dă bine". În acest fel avem impresia că "suntem în ton" cu Marea Europă. De aceea, unii consideră că ritualul trebuie introdus în şcoli şi licee şi, probabil, se va propune ca "sărbătoare de poruncă".

– Care va fi, în opinia Preasfinţiei Voastre, efectul acestei asimilări a "Halloween"-nului pentru noi, românii?

– Atenţie, pentru că fondul acestui ritual păgân, amestec de bucurie şi teroare, costumaţii ciudate şi înfricoşătoare, schelete, mumii, stafii, vrăjitorii, etc., este de fapt un mod de a promova forţa negativă a magiei, vrăjitoriei, într-un cuvânt a forţei răului, pentru a distrage atenţia de la forţa binelui, harul Spiritului Sfânt, izvorul sfinţeniei, care a dat puterea atâtor oameni, ca şi noi, să devină sfinţi.

– Ce credeţi că s-ar putea face pentru a contracara această influenţă malefică? Cum ar putea interveni Biserica, astfel încât tradiţiile şi practicile religioase să rămână o cale spre Dumnezeu, spre promovarea forţei binelui, a frumuseţii, armoniei şi bucuriei creştine ce are în centru credinţa în Înviere?

– De ce să nu facem procesiuni cu costumaţii şi chipuri ale marilor sfinţi ai Bisericii, precum Sf. Iosif, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe, Sf. Francisc, Sf. Anton, Sf. Ignaţiu? Consider că avem datoria să atragem atenţia tuturor educatorilor, părinţilor şi învăţătorilor, profesorilor, să nu încurajeze asemenea practici păgâne, care, sub formă de distracţie, de fapt batjocoresc valorile autentic creştine ale credinţei noastre şi pe plan spiritual promovează forţa răului şi a morţii, iar prin aceasta se împotrivesc forţei binelui, civilizaţiei iubirii şi culturii vieţii.

DIRMM