Duminică, 8 februarie 2015, la Cluj-Napoca, a fost celebrată Ziua Bolnavului şi a Personalului Medical. Bolnavilor şi celor ce îi îngrijesc le-a fost dedicată Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala episcopală de Ierarhul de Cluj-Gherla, PS Florentin, împreună cu pr. Ioan Mătieş, Vicar cu laicii, pr. Cristian Sabău, protopop de Cluj I, şi preoţii care fac pastoraţie în spitalele clujene.

La sfânta jertfă liturgică au fost invitaţi medici, operatori sanitari, persoane purtătoare de suferinţă – pentru ei a fost înălţată rugăciunea Bisericii, în comuniune cu întreaga Biserică Catolică, în care se celebrează cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Bolnavului şi a Personalului Medical la data aniversării apariţiilor Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes, 11 februarie.

În cuvântul de învăţătură, PS Florentin a făcut o paralelă între pilda evanghelică a tatălui milostiv (Evanghelia duminicii a II-a din Triod) şi mesajul Pontifului Roman dedicat Zilei Bolnavului din 2015: "Atitudinea prin excelenţă pe care ne-o propune Evanghelia de astăzi este atitudinea tatălui milostiv, care se poate defini prin patru elemente esenţiale: a-l sluji pe fratele tău, a sta cu fratele tău, a ieşi din tine spre fratele tău, a fi solidar cu fratele bolnav fără a-l judeca… Atunci ne vom asemăna cu Cel care pe Cruce s-a dăruit total pentru boala noastră, şi-a dăruit viaţa pentru a ne însănătoşi, luând boala păcatelor noastre asupra Sa. Experienţa durerii şi a suferinţei trăite creştineşte poate să devină un loc de har şi binecuvântare".

La finalul celebrării liturgice, prof. dr. Florian Ioan Ştefan, neurochirurg, a făcut o mărturie, ca şi creştin şi medic, meditând asupra suferinţei, a cauzelor, rostului şi îndepărtării, tratării suferinţei. Ca om de ştiinţă a pus întrebarea: "Putem explica iubirea sau suferinţa doar prin simple reacţii chimice petrecute în creierul nostru? Cred că suntem cu toţii simpli martori la singurul miracol adevărat: miracolul vieţii făurit de Cel care l-a întrebat pe Iov: ‘Unde erai atunci când am întemeiat pământul?’ Noi, medicii, suntem doar oameni dăruiţi să ajutăm oamenii să se mai bucure o vreme de darul vieţii. Iar spaima noastră cea mai mare: să nu purtăm povara încă a unei cruci… Suferinţa este parte a vieţii noastre, la fel ca iubirea. Dar dacă în suferinţă poţi să fii singur, în iubire nu poţi. Pentru că iubirea de sine nu e iubire. Poţi să stai închis în suferinţa ta, dar nu poţi sta închis în iubirea ta. Iubirea, ‘înţelepciunea inimii’, înseamnă să ieşi din tine spre cei din jurul tău, spre ce este în jurul tău. Iubirea ne oferă calea spre alinarea suferinţei, spre înţelegerea suferinţei".

Episcopul şi preoţii, însoţiţi şi de surori din Congregaţia Maicii Domnului, s-au îndreptat apoi de la biserică spre spital, acolo unde se dă lupta cea mare pentru viaţa umană, unde suferinţele sunt uneori greu de îndurat, dar şi harul credinţei aducător de alinare este mai viu, mai profund. Un strop de iubire şi har a fost dus copiilor internaţi la Institutul Oncologic "Dr. Ioan Chiricuţă". Vizitatorii au fost primiţi şi conduşi de pr. Ciprian Felecan, preotul repartizat la acest spital. A fost un moment de rugăciune cu copiii şi cu cei ce-i îngrijeau, au fost vizite în saloane, clipe de împărtăşire de încurajare, mici cadouri – pachete cu fructe şi dulciuri. Surorile au cântat copiilor şi, antrenându-i, au cântat împreună cu aceşti copii în care, poate cel mai mult, poate fi întâlnit chipul lui Hristos pătimind. Şi, pentru o clipă, s-a produs un miracol: Hristos răstignit a zâmbit, de acolo, de pe Cruce.

Cu gândul la aceşti copii, la toţi bolnavii care sunt în spitale, la toată suferinţa umană – efect al păcatului dar şi instrument al mântuirii şi sfinţirii -, de la ora 17 s-a celebrat slujba Vecerniei la Policlinica fără plată "Familia Sfântă", la acest moment participând, alături de Episcopul eparhial, preoţii din spitale, surori din Congregaţia Maicii Domnului şi persoane care lucrează cu cei în suferinţă.

Mulţumind tuturor pentru participare, organizatorul acţiunilor legate de Ziua Bolnavului, pr. Mătieş Ioan, Vicar cu laicii, a spus: "Suferinţa şi boala sunt un prilej prin care să-l simţim pe Dumnezeu mai mult alături de noi. În lume este foarte multă suferinţă şi foarte multe boli. Apare întrebarea: oare de ce mi s-a întâmplat mie, din ce cauză trebuie să sufăr? – aşa cum şi Iov s-a întrebat. Se pot găsi multe răspunsuri, motive, ştim că odată cu păcatul lui Adam şi Eva a intrat suferinţa în lume, dar aş vrea să pun o altă întrebare: oare Dumnezeu ne-a părăsit din cauză că suntem bolnavi, suferinzi? Cei care sunt părinţi ştiu că atunci când un copil suferă au mai mare grijă de el decât înainte şi aşa face şi Dumnezeu. El este iubitor, milostiv şi iertător şi este alături de noi."

"De aceea, suferinţa şi boala sunt un prilej prin care să simţim mai mult prezenţa lui Dumnezeu alături de noi. Sfântul Pavel spune că noi suntem mădulare ale lui Cristos şi în noi locuieşte Spiritul Sfânt, de aceea, suntem ‘temple ale Spiritului Sfânt’. Iată de ce avem şi mai mare motiv să ne apropiem de cei în suferinţă, pentru că Dumnezeu îi iubeşte şi este cu ei. Acest lucru l-au înţeles toţi aceia care, într-un fel sau altul, au grijă de cei bolnavi: medicii, personalul sanitar, farmaciştii, toţi cei care ajută pe cei în suferinţă, asistenţi sociali sau alte persoane".

Oferind şi câteva diplome în semn de recunoştinţă, PS Florentin a mulţumit, de asemenea, tuturor celor care se ocupă de alinarea suferinţei sub diferite forme: cadre universitare, profesori, doctori, medici, operatori sanitari, persoane consacrate, membri ai diverselor asociaţii precum Asociaţia Medicilor Catolici, Caritas eparhial, "Credinţă şi Lumină", Fundaţia "Familia Sfântă", Centrul de zi "Sfânta Maria" ş.a., "tuturor voluntarilor, celor ce au la suflet suferinţa Bisericii care se poate transforma în har şi bucurie".

Încheiem cu rugăciunea pe care Papa Francisc o propune către Preasfânta Fecioară Maria: "Preasfântă Fecioară Maria, Scaun al Înţelepciunii, mijloceşte, ca Mamă a noastră, pentru toţi bolnavii şi pentru cei care se îngrijesc de ei. Fă ca, în slujirea faţă de aproapele suferind şi prin însăşi experienţa durerii, să putem primi şi să facem să crească în noi adevărata înţelepciune a inimii. Însoţesc această implorare pentru voi toţi cu binecuvântarea mea apostolică".