Mesajul Preasfinției Sale Florentin Episcop de Cluj-Gherla,
la despărțirea de Pc. Pr. Ioan Romulus Silaghi

"Păstoriți turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră,… iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi." (I Petru, 5, 2-4).

La despărțirea de fratele nostru întru sfântă slujire, Romulus, gândul ne zboară deîndată la momentele când l-am cunoscut, când am învățat împreună, când am colaborat pentru același ideal: slujirea lui Hristos întru lauda lui Dumnezeu-Tatăl, prin conlucrarea cu Spiritul Sfânt, spre mântuirea propriului suflet și a celor încredințate în sfântă păstorire.

Bunul Dumnezeu a rânduit să ne cunoaștem în primăvara anului așa-zisei eliberări a Bisericii noastre, 1990. Împărtășind, încă din anii ’80 același ideal, am urmat împreună aceleași cursuri serale ale primului "Seminar Teologic", deschis în singura sală disponibilă, pe str. Moților nr. 26, la Sediul Episcopal. Ne întâlneam la orele de curs susținute de mari personalități ale Bisericii noastre, care au cunoscut timpul persecuției și, cu fermitate, și-au oferit prinosul de suferință, întru mărturisirea credinței. Dintre cei 45 de seminariști seraliști, se afla și un învățător din Suceag, mai în vârstă, cu o barbă bogată și cu ochelari cu dioptrii mari. Era o persoană calmă, prietenoasă, dornică să cunoască mai mult și mai profund despre Dumnezeu și slujirea Sa. Împreună cu ceilalți colegi, se întreba și el: – ce va fi cu noi? – unde vom fi trimiși? – cum ne vom desfășura activitatea, fără biserici, fără case parohiale, fără alte mijloace?

Dumnezeu l-a dăruit cu o voce puternică și frumoasă și cu o memorie foarte bună, poate pentru a compensa simțul văzului care începuse deja să se diminueze. A fost un coleg devotat cauzei Bisericii, serios în toate angajamentele asumate, plin de zel apostolic și dorință de sfințenie. Un om de cuvânt și un prieten de încredere. Am împărtășit, în acele luni, preocupări, dificultăți, dar și bucurii, împliniri, în marea noastră "Catedrală" din Piața Libertății, apoi, l-am reîntâlnit în anul 1994, animat de același zel al slujirii Domnului prin faptă și cuvânt. Fusese hirotonit preot, în 1991, în aceeași pomenită "Catedrală" din Piața Libertății, și chiar purtând ornatele în care fusesem și eu hirotonit, în septembrie 1990.

Am avut apoi bucuria de a participa la câteva misiuni pastorale împreună. Tonalitatea cuvintelor sale, profunzimea lor, impresiona adeseori credincioșii până la lacrimi. A slujit pe Domnul în diferite parohii și în diferite misiuni și funcțiuni pe care le-a primit din partea Ierarhului locului la timpul potrivit. A împlinit, timp îndelungat, funcția de consilier pastoral, vizitând numeroase parohii și ajutând, cu spirit frățesc, mulți preoți sau laici aflați în dificultate. Cunoștea foarte bine teritoriul Eparhiei, preoții și personalitățile locale laice. La întâlnirile preoțești avea mereu un cuvânt de îndreptare frățească, un sfat bun, care adeseori era aplaudat de confrații parohi. Și-ar fi dorit foarte mult, până în ultima clipă a vieții, să poată locui în casa preoților, în casa "Sf. Iosif"… dar, așa cum a intuit, nu a ajuns să vadă această construcție, nici măcar începută. Rămâne un ideal de împlinit pentru noi, cei rămași aici, în Biserica luptătoare.

Acum, la ceasul vremelnicei despărțiri, ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor nobilului suflet al slujitorului Său, confratele nostru Romulus. De aceea, dacă a nedreptățit, dacă a supărat pe cineva, noi, acum, cerem iertare în numele său. La fel, și noi, dacă l-am supărat cu ceva, suntem gata să ne cerem iertare, pentru ca sufletul său, dezlegat de orice legătură pământească, să se poată îndrepta acum spre locul ce i se cuvine, spre locul pregătit în casa preoților Fiului, de-a dreapta gloriei Tatălui, în comuniunea Spiritului Sfânt, primind de la Preasfânta Fecioară Maria acea cunună neveștejită a măririi.

Regret profund că distanța de cca. 2000 de km, mă împiedică să particip fizic la această Celebrare Liturgică în care ne despărțim de bunul nostru Frate în Hristos și preot al Eparhiei noastre, consilier emerit, pr. Romulus Silaghi. Asigur însă comuniunea spirituală și rugăciunea noastră, a celor de aici, pentru ca Domnul să îi primească jertfa oferită pe Altarul slujirii Sale. Dă-i, Doamne, veșnică odihnă și nobilului său suflet, pace și tihnă; în Lumina Ta să se fericească, acolo, în Casa Tatălui cerească, în pace să odihnească! Amin.

+ Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcop de Cluj-Gherla