La plecarea la Cer a unui smerit confesor și părinte, preotul Virgil Mircea Florian

publicat la 6 noiembrie 2021 în Ştiri

În dimineața zilei de sâmbătă, 6 noiembrie 2021, la Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor secolului al XX-lea, din Piața Cipariu, Cluj-Napoca, s-a desfășurat ceremonialul înmormântării pr. Virgil Mircea Florian, preot al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, care a trecut la gloria veșnică la 90 de ani de viață și 45 de ani de preoție. În ultimele zile ale vieții sale, petrecute sub semnul suferinței, dar și al acceptării necondiționate a voinței lui Dumnezeu, părintele a fost asistat cu caritate fraternă de surorile Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM) de la Mănăstirea „Sf. Macrina” din Cluj-Napoca, cărora le-a fost însoțitor de drum și confesor.

A răspuns ultimei chemări a lui Dumnezeu miercuri, 3 noiembrie 2021, după o rodnică activitate de slujire și apostolat desfășurată în diferite locuri din țară, atât în timpul de prigoană și interzicere a Bisericii Greco-Catolice, cât și după anii ‘90, când s-a mutat la Bistrița și apoi, din 1998, la Cluj-Napoca. Din martie 2007, s-a aflat, în fiecare duminică și sărbătoare, în confesionalul parohiei clujene din cartierul Andrei Mureșanu, afiliată Capelei „Sf. Iosif” din Piața Cipariu, la dispoziția nu doar a credincioșilor acestei parohii ci a tuturor celor care-l căutau, greco-catolici sau romano-catolici. După depunerea corpului neînsuflețit în Capela „Sf. Iosif”, pr. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu alți preoți, a celebrat Sfânta Liturghie pentru sufletul preotului trecut la Domnul. Au participat, atât la celebrarea liturgică, cât și la ceremonialul de înmormântare care a urmat, în număr mare, credincioși, dar și preoți greco-catolici și romano-catolici, precum și persoane consacrate, între care Surorile Baziliene din Cluj-Napoca și din alte comunități ale Provinciei române a OSBM.

Sfânta Liturghie a fost precedată și urmată de rugăciunea Sfântului Rozariu recitată de surori, rugăciune dragă părintelui Virgil și care i-a însoțit despărțirea de această viață, legătură nevăzută cu Cerul. Ceremonialul de înmormântare a fost oficiat, începând cu ora 11.00, de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, împreună cu un sobor de preoți, în glasurile de cântare și rugăciune ale unui cor format din preoți și studenți seminariști clujeni. În mai multe locuri din complexul Catedralei – pe holuri, în spațiul expozițional ș.a. – s-a asigurat transmisia în direct a celebrărilor, pe mai multe ecrane, pentru a fi asigurată distanțarea, fiind luate toate măsurile necesare pentru siguranța sanitară a participanților la momentele de rugăciune.

Atât la Sfânta Jertfă Liturgică, cât și la înmormântare, s-au rostit cuvinte memorabile, despre credință și despre iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, despre slujire și dăruire, virtuți care l-au caracterizat pe pr. Virgil.

 

Preasfinția Sa Claudiu a început exprimându-și recunoștința de a fi „așezat de Dumnezeu într-o familie atât de frumoasă și numeroasă, aici, în Eparhia de Cluj-Gherla”. A numit prezența celor care au ales să participe la ceremonie drept o „mărturie a învierii”, iar oficiul înmormântării drept un elogiu adus „adevăratei vieți”, motiv de bucurie și nu de tristețe: „ar trebui să ne bucurăm pentru pr. Virgil” care „și-a încheiat misiunea pe acest pământ, o misiune dificilă”. A spus că l-a cunoscut mai mult indirect pe pr. Virgil. Mai întâi, din cuvintele Preafericitului Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite. Preafericirea Sa Lucian a transmis, și în această zi, „gândul său de apropiere sufletească, rugăciunea sa pentru pr. Virgil”, care „i-a fost coleg atunci când studiau teologia la Alba Iulia”.

În al doilea rând, Preasfinția Sa Claudiu a mărturisit l-a cunoscut pe pr. Virgil „prin mărturiile persoanelor care au primit de la el un cuvânt de îmbărbătare, un sfat bun în sfânta Spovadă, care au primit iertarea păcatelor, care au fost însoțite de el” și, în fața acestor mărturii, a afirmat: „Cu siguranță, în fața lui Dumnezeu, ceea ce rămâne este iubirea. Nimic altceva nu rămâne din această viață decât ceea ce am făcut în iubire și, din mărturiile pe care le-am văzut, care sunt numeroase și pe internet la știrea trecerii la Domnul a pr. Virgil, se simte această iubire.” Episcopul de Cluj-Gherla a invitat ca fiecare să se pună pe sine în „momentul zero al existenței”, în ceasul propriei morți, pentru a înțelege ce este cu adevărat important, fiindcă, a spus, „nu știm când va fi ceasul în care vom fi chemați”, dar a încurajat: „chemarea Domnului este o chemare în iubire”.

De aceea, acum, în acest timp de despărțire de pr. Virgil, Preasfinția Sa Claudiu i-a chemat pe toți cei care l-au cunoscut să întoarcă spre Dumnezeu iubirea pe care au primit-o de la el: „Toți frații și surorile lui suntem chemați să ridicăm mâinile și glasul nostru în rugăciune înspre Tronul Ceresc pentru robul lui Dumnezeu, pr. Virgil, să îl însoțim, nu doar înspre groapă – pentru că sufletul lui este în Împărăția Cerurilor din mila Domnului – și să îl însoțim cu rugăciunea” pentru a obține, pentru sufletul său, iertarea lui Dumnezeu. „Să ne aducem aminte, iubiți credincioși, că suntem cu adevărat o mare familie. Să construim pe iubire, fiindcă iubirea este singurul lucru care va rămâne”, a îndemnat Ierarhul.

Preasfinția Sa a încheiat spunând: „Să îl însoțim în rugăciune pe pr. Virgil, fratele nostru, părintele nostru, și prin exemplul lui, prin ceea ce el a lăsat în sufletele noastre, să încercăm cu toții să privim în dreapta și în stânga noastră, să vedem frați și surori pe care trebuie să-i iubim, să-i ajutăm, să avem îndurare față de ei și împreună să devenim astfel familia lui Dumnezeu. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească!”

Gânduri de întărire în credință, speranță și iubire, și rugăciune cu încredere în fața morții, au exprimat și ceilalți preoți care cuvântat la catafalcul părintelui Virgil, în această zi de despărțire.

 

Pr. Marius Cerghizan a subliniat, în predica la Sfânta Liturghie, cele trei daruri din viața pr. Virgil, dar și din fiecare viață, anume: „a sta cu Cristos; a-l vesti pe Cristos și a face bine pentru Cristos, îndepărtând răul din noi sau de lângă noi”. A spus: „Sunt trei verbe care îi însoțesc pe slujitorii Domnului până astăzi. A sta lângă Cristos înseamnă a-i sta alături și a experimenta momentele de rugăciune, momente care au imprimat și în sufletul pr. Virgil și, prin el, în sufletele multor credincioși, convingerea și siguranța că nu suntem singuri”. A doua misiune, aceea de a vesti cuvântul Evangheliei, a împlinit-o și, la fel, a urmat exemplul sfinților apostoli care „erau trimiși să vindece, să se îngrijească de cei pe care îi întâlneau pe cale, să îi elibereze”, și „mulți am făcut această frumoasă experiență, am simțit iertarea lui Dumnezeu, eliberându-ne” prin Sacramentul Mărturisirii celebrat de pr. Virgil Florian.

Pr. Mircea Marțian, parohul comunității din cartierul clujean Andrei Mureșanu, a adus elogiul dragostei, în spiritul cuvintelor marelui Apostol Pavel din 1Corinteni 13. A spus: „Autentica dragoste umană conține în sine, întotdeauna, pretenția de eternitate. Dragostea noastră nu moare niciodată, e recunoscătoare. Pentru că iubirea și recunoștința sunt mai puternice decât moartea iar noi nu-l vom uita niciodată pe minunatul nostru păstor, pr. Virgil Florian. Moartea pecetluiește pe veci sufletul plecat și sigilează amintirile, sentimentele și dragostea noastră și dragostea lui pentru noi, de aceea, recunoștința adevărată rămâne mereu vie și se întărește cu speranța revederii în Patria celor vii.”

„Minunat e faptul că moartea nu e sfârșitul părintelui, pentru că sufletul e nemuritor și e începutul unei vieți noi. Activitatea noastră nu se termină odată cu viața terestră. Moartea e începutul unei noi misiuni a părintelui nostru, alături de martirii și mărturisitorii Bisericii, alături de Episcopul nostru de pie memorie Florentin care (…) își face echipă în Cer! O echipă care conlucrează spre o lume perfectă, la care nu se ajunge decât prin iertare și îndurare; o lume a unei fraternități autentice, chiar și între rituri”. A mai spus: „Drum bun spre Ceruri, părinte Virgil, recunoștință pentru ceea ce ați fost pentru noi, pentru familiile noastre, pentru marea familie a Bisericii din diferite locuri din țară. Ați fost un minunat și bun duhovnic, ați fost pentru noi un adevărat model și, mai mult, părinte.”

Amintind cuvintele care se rostesc la fiecare hirotonire preoțească: „Vrednic este!”, a arătat cum, în cazul părintelui Virgil, „cei 45 de ani de slujire preoțească, ultimii mai mult retras în confesional, au arătat câtă forță și har pot să existe în aceste cuvinte, ce misiune este aceea de a fi vrednic lucrător al harului, de a face prezentă lucrarea lui Dumnezeu, ca miniștri, și cum aceste cuvinte, dacă sunt luate în serios, nu-și pierd niciodată din putere, din entuziasm și din actualitate”. De aceea, pr. Mircea Marțian a îndemnat întreaga comunitate să rostească: „Vrednic este!”, ca pe o „mărturie în fața Tronului de judecată al lui Dumnezeu” pentru pr. Virgil.

La încheierea ceremonialului de înmormântare, pr. Cristian Arinel Sabău, protopop de Cluj, a prezentat biografia părintelui Virgil Mircea Florian.

 

Părintele Virgil-Mircea Florian s-a născut la 26 iulie 1931, în localitatea Cătina, Cluj, din părinții Ioan și Ela – Roza. Tatăl era greco-catolic, iar mama romano-catolică. A avut doi frați: Ovidiu – medic și Viorel – inginer. De mic copil, mama îl ducea zilnic la Sfânta Liturghie la biserica romano-catolică, unde slujea și ca ministrant, iar duminica și în sărbători mergea împreună cu tatăl la biserica greco-catolică.

Școala primară o face la Cătina, apoi urmează Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca, obținând Bacalaureatul în anul 1951. În primii ani de liceu a participat la slujbele liturgice din Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față”, unde l-a cunoscut pe Fericitul Preasfințit Cardinal Iuliu Hossu. După anul 1948, împreună cu alți tineri greco-catolici se întâlneau pe câmp, la marginea orașului, la adăpost de privirea Securității. În acea perioadă i-a avut ca îndrumători spirituali pe pr. Ioan Bal și pr. Francisc Pall, care i-au fost de mare ajutor pe drumul alegerilor pe care le-a făcut.

În anul 1955, Episcopul romano-catolic Márton Áron, dorind să ajute Biserica Greco-Catolică, a acceptat să primească la Institutul Teologic din Alba Iulia cinci tineri greco-catolici. Aceștia au fost: Lucian Mureșan, actualul Arhiepiscop Major și Cardinal al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică; viitorul preot Pantelimon Aștelean; Vasile Abrudan; Ioan Sălăjan; și cel care va fi pr. Virgil Florian. În anul IV de studii, printr-un ordin al Departamentului Cultelor, au fost dați afară toți, continuându-și studiile în clandestinitate pentru a-și împlini chemarea la preoție.

La 13 august 1960 s-a căsătorit cu Lucia-Maria, trăind viața de căsnicie până în 27 martie 2021, când Lucia a decedat. Nu au avut copii. A urmat Școala Tehnică Medicală de trei ani, devenind asistent de laborator. În perioada 1962-1967 a lucrat ca laborant radiolog. În anul 1967 s-a înscris la Facultatea de Filologie din Cluj și a absolvit-o, în anul 1971, când și-a luat Licența în Limba și literatura germană. A ajuns profesor de limba germană la Ploiești, unde a lucrat din 1971 până în 1990, când s-a pensionat. În particular și pe ascuns a continuat pregătirea teologică cu preoții care erau liberi. A fost hirotonit preot greco-catolic la 22 octombrie 1976, în locuința personală din Ploiești, jud. Prahova, de către Preasfințitul Ioan Dragomir, în prezența pr. Pantelimon Aștelean și a soției Lucia-Maria. În primii doi ani, 1976-1978, a celebrat Sfânta Liturghie doar în locuința proprie din Ploiești.

Doi ani mai târziu, în anul 1978, cu mult elan și curaj, a început o activitate clandestină care a durat pe toată perioada de persecuție. În acel an l-a cunoscut pe preotul greco-catolic Eugen Sârbu de la București, care l-a invitat să meargă cu el pe Valea Someșului, jud. Bistrița-Năsăud, unde existau încă grupuri active de credincioși greco-catolici. A ajuns la Ilva-Mică, unde a început activitatea clandestină, celebrând Sfânta Liturghie în casa văduvei Ana Nechiti, care locuia împreună cu fiica și ginerele ei, Paraschiva și Ezechiel Neamț (pe proprietatea cărora este construită actuala biserică greco-catolică din Valea Secerului) și în casa familiei Mina și Radu Ignat. În aceste case a celebrat Sfinte Liturghii și Sacramente: Spovezi, Împărtășanii, Botezuri, Cununii, Masluri. A făcut cateheză cu copiii și cu tinerii, organizând și Prima Împărtășanie. Mergea de la Ploiești la Ilva-Mică în fiecare primă vineri din lună, unde rămânea până duminică seara, iar în perioada vacanțelor școlare mai multe zile.

La Ilva a aflat că preotul romano-catolic de la Năsăud, un fost coleg de facultate de la Alba Iulia, se ocupă de catehizarea copiilor români și s-a dus să-i mulțumească. După ce s-au întâlnit, preotul i-a cerut să meargă și la Năsăud să se ocupe de copii și tineri, care în majoritate erau români greco-catolici. Așa a început să celebreze Sfânta Liturghie duminica după-masa, în biserica romano-catolică de la Năsăud, stând mereu la dispoziția credincioșilor și pentru Spovadă. A celebrat în acea perioadă Sfinte Liturghii și la Sângeorz-Băi, în casa dr. Iepureanu, unde după 1990 s-a deschis prima capelă greco-catolică.

O altă localitate unde a activat pr. Virgil este Țentea, localitatea de origine a tânărului Gavrilă Mărginean, viitor preot, pe care l-a cunoscut la Bistrița în anii `80. Gavrilă a fost cel care l-a condus la Țentea, unde s-a format un grup de credincioși pentru care celebrau noaptea, pe ascuns, Sfânta Liturghie. Aici a cunoscut mai mulți tineri, dintre care unii au devenit preoți: Petrică-Daniel Tintelecan, Vasile Sabo și Ovidiu Pop. În anul 1990 a deschis prima capelă publică din sat, în clădirea școlii, întâmpinând mari greutăți.

În anul 1990, pr. Virgil Florian s-a pensionat și s-a mutat la Bistrița, unde a avut o activitate bogată printre tineri. Avea un grup și la Bistrița încă înainte de anul 1989. În anul 1998 s-a mutat la Cluj, pentru a fi alături de mama dânsului, care era bolnavă. Aici, pr. protopop romano-catolic Cziryak l-a invitat să preia comunitatea de la biserica Piariștilor, unde majoritatea credincioșilor erau români greco-catolici sau romano-catolici români din Moldova. Aici celebra Sfânta Liturghie duminica și în sărbători. Avea în jur de 30 de copii ministranți, făcea cateheză cu copiii și tinerii care erau în număr destul de mare. A oficiat, de asemenea, multe Căsătorii și Botezuri.

În perioada 1980-2005, timp de 33 de ani, a fost director spiritual la Surorile Sf. Agnes (astăzi Congregatio Jesu) din Popești-Leordeni, București. Lunar, mergea la mănăstire pentru Spovezi și îndrumarea spirituală a surorilor. În primii ani după revoluția din 1989, la mănăstire se aflau 200 de surori. După ce s-a mutat de la Ploiești, pr. Virgil mergea odată pe lună la mănăstire, unde rămânea timp de o săptămână. În vacanțe petrecea câte o săptămână la Iași, unde avea fiice spirituale între surorile din Congregația Notre Dame de Sion și îndruma spiritual și credincioși laici.

Pentru surorile baziliene a fost îndrumător și colaborator încă din anul 1978, când și-a început activitatea preoțească pe Valea Someșului, la Ilva Mică și Năsăud, în perioada de clandestinitate a Bisericii. Colaborarea a continuat de-a lungul anilor, în așa fel încât considera comunitatea surorilor familia dânsului. Pentru multe a fost confesor și îndrumător spiritual, mergând deseori la Mănăstirea „Sf. Macrina” din Cluj-Napoca și la Mănăstirea „Buna Vestire” din Gherla. A existat o frumoasă colaborare reciprocă, pr. Virgil găsindu-și sprijinul în comunitatea surorilor și în momentele de suferință, înainte de a pleca la cele veșnice.

Din anul 2007, duminica și în sărbători s-a aflat în confesional la Capela „Sf. Iosif” din Piața Cipariu, stând la dispoziția credincioșilor care doreau să se reconcilieze cu Dumnezeu prin Sacramentul Spovezii și pentru îndrumare spirituală. La Spovadă aplica principiul milostivirii Domnului și foarte multe persoane îl căutau. Casa pr. Virgil a fost o biserică deschisă, deoarece foarte multe persoane îl căutau pentru Spovadă și îndrumare spirituală, printre care mulți preoți.

În data de 22 decembrie 2013, la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, Preasfințitul de pie memorie Florentin Crihălmeanu i-a acordat titlul onorific din partea Pontifului Roman, Papa Francisc, Crucea pentru Biserică și Pontif”, ca recunoștință pentru trăirea creștină și slujirea adusă Bisericii. Momentul festiv a fost prilejuit de aniversarea a 160 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla.

A fost unul dintre mărturisitorii credinței catolice care a avut o remarcabilă activitate în clandestinitate și în perioada de reorganizare a Bisericii, mai ales în partea educativă și de catehizare a copiilor, tinerilor, preoților și credincioșilor, iar în ultima perioadă aceea de părinte spiritual. Va rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut cu chipul senin, cu acea pace sufletească, liniște, și cu surâsul de pe chipul dânsului.

Domnul să primească toată jertfa slujirii pr. Virgil Florian din timpul celor 45 de ani de preoție și să-l primească alături de slujitorii Săi credincioși în Ceruri, pentru a celebra Învierea răscumpărătoare a Mântuitorului! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

* * *

După împlinirea tuturor celor rânduite, trupul preotului adormit în Domnul, Virgil Mircea Florian, a fost dus și înhumat în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, în așteptarea învierii morților.

Album foto: aici
Video: Sfânta Liturghie: aici
Ceremonia de înmormântare: aici

imagine

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *