Celebrare arhierească la început de an la mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca

Publicat pe: 2 ianuarie 2022|Secțiunea: Ştiri|

Episcopul de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Claudiu,
a invitat credincioșii „să meargă împreună” în Noul An,
în „Familia Bisericii, o casă pentru toți”

La 1 ianuarie 2022, când Biserica a sărbătorit Tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Cristos și a făcut pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, s-a aflat în mijlocul comunității clujene a Surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM). Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în biserica Mănăstirii „Sfânta Macrina” (OSBM), din cartierul Gheorgheni, Cluj-Napoca. La masa sfântului altar, împreună cu Episcopul eparhial, au concelebrat pr. Marius Cerghizan, Vicar general, pr. Ioan Pop, capelan al mănăstirii OSBM, și pr. Iulian Vescan. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de surorile OSBM, alături de care, în balconul bisericii, s-au aflat și persoane consacrate din alte comunități de viață religioasă. În încheierea celebrării liturgice, surorile au cântat și imnul Sfântului Vasile cel Mare, Episcopul Cezareii Capadociei (329-379), sărbătorit în mod particular în mănăstirile Ordinului Bazilian, prin rugăciune și rememorarea modelului său de sfințenie, fiind unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii creștine.

Protecția deosebită a marelui Vasile și „semnul trecerii timpului” sunt elementele simbolice sub care s-a desfășurat, în prima zi a anului 2022, pelerinajul credincioșilor care au ales să intre în mănăstirea „Sfânta Macrina” spre a-l lăuda și întâlni pe Domnul în Euharistie. Celebrarea a fost o ocazie pentru Preasfințitul Claudiu de a împărtăși câteva gânduri despre mesajul pe care, prin Sfânta Scriptură, Biserica îl transmite în această zi. A spus: „Așa cum am văzut și în Sărbătoarea Nașterii Domnului, continuă logica «împlinirii timpului», a împlinirii profețiilor”. Ierarhul a remarcat terminologia Sfintei Scripturi, care vorbește nu despre trecerea timpului, ci despre „împlinirea timpului” și, prin analogie, a arătat că „așa cum s-au împlinit prorociile în Sfânta Scriptură, așa se împlinesc și în viața noastră”.

A oferit un exemplu, cel al Preasfințitului Florentin, „Episcopul de pie memorie care, prin mesajul transmis în urmă cu un an, intra în logica Sfintei Scripturi într-o manieră tandră, apropiată de tineri în mod special, dar și de fiecare dintre noi. Ne aducea aminte de importanța timpului, de cât de prețios este acest dar al timpului și să nu îl disprețuim, să nu îl irosim, ci să îl folosim pentru că este un dar”. Apropiata sa plecare la Cer, după doar câteva zile, conferă cuvintelor sale o valoare de mesaj profetic, a remarcat Preasfințitul Claudiu, „o împărtășire personală, dar pe care încerca să ne-o dăruiască și nouă, tuturor”.

Ca urmare, a continuat, „avem doar timpul prezent pentru a ne bucura de comuniunea cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre (…). Dacă citim viața noastră ascultând cuvintele Preasfințitului Florentin și citind Sfânta Scriptură, înțelegem că avem un dar pe care îl trăim și că, de fapt, cu tot timpul care trece, nu facem decât să ne apropiem tot mai mult de promisiunea cea mai mare, de darul cel mai mare pe care l-am primit, viața veșnică. Dacă mai trăim un an sau zece ani sau o sută de ani, totul e relativ față de eternitate. Așa că viața noastră pe acest pământ să o trăim în așa fel încât să simțim că se împlinește profeția lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre noi, în viața familiilor noastre, în viața Bisericii noastre. Totul are un scop, un sens, atunci când privim realitatea prin ochii lui Dumnezeu, la lumina Cerului”.

Cuvântul de învățătură a cuprins câteva gânduri și referitoare la fragmentul evanghelic al sărbătorii, la „pelerinajul pe care Sfânta Familie îl face la Ierusalim când Isus avea 12 ani și, aparent, se pierde de Sfântul Iosif, de Maica Sfântă, și rămâne în templu, împreună cu învățătorii, pe care îi întreabă și le răspunde”. Acest moment a fost interpretat prin prisma concepției iudaice conform căreia vârsta de 12 ani era considerată vârsta maturității. „A fi matur înseamnă a fi responsabil, adică abil să răspunzi. Și noi, dacă suntem creștini, trebuie să fim responsabili, adică să fim capabili să răspundem provocărilor vieții, să ne asumăm în fiecare zi Botezul nostru. De asemenea, acest moment ne învață că fiecare dintre noi suntem datori să facem, în fiecare zi, un pelerinaj, să ieșim din casele noastre pentru ca în templu, în casa lui Dumnezeu, în fiecare biserică, să îl regăsim pe Isus. De multe ori îl pierdem din sufletele noastre… Aici, în casa Tatălui, îl vom regăsi întotdeauna. Și atunci când îl pierdem din neglijența noastră, din slăbiciunea noastră, din cauza păcatelor noastre, avem această minunată Taină a Iertării păcatelor (Spovada) și atunci îl regăsim pe Isus nu doar în templu, ci și în biserica din sufletul nostru”.

Ierarhul a oferit apoi exemplul Sfântului Vasile cel Mare, „care provine dintr-o familie de sfinți și, dacă dorim să pășim în Noul An ocrotiți de Sfântul Vasile cel Mare, pe urmele sale, ca și comunitate, dar și ca familii, să ne aducem aminte că Familia Bisericii este o familie de sfinți și putem prezenta Familiei Bisericii pe membrii familiei noastre, pe cei dragi care au nevoie de ajutorul nostru, de rugăciunea noastră”. Preasfințitul Claudiu a reamintit tema aleasă la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla pentru anul 2022: „Familia Bisericii, o casă pentru toți”. În această perspectivă, a remarcat: „Sfântul Vasile cel Mare ne aduce aminte că suntem datori să fim sfinți cu toții, așa cum am fost făcuți prin Botez, să împlinim zi de zi sfințenia pe care am primit-o”.

Asigurând credincioșii de ocrotirea Maicii Sfinte și în Noul An calendaristic, 2022, Episcopul de Cluj-Gherla i-a invitat să primească în inimi, asemenea Preasfintei Fecioare Maria, „toate lucrurile minunate” care se întâmplă în viața fiecăruia. Și așa cum „inima Maicii Sfinte devine un tezaur, o comoară, așa trebuie să devină și inimile noastre: să păstrăm în inimile noastre toate lucrurile frumoase”. De asemenea, a invitat „acum, la început de an, să ne aducem aminte de toate lucrurile frumoase pe care le-am primit în anul trecut, să mulțumim lui Dumnezeu și să le păstrăm în inima noastră” și, totodată, „să ocrotim inimile noastre în inima Maicii Sfinte și ea să ne fie călăuză și păzitoare în acest Nou An care vine”.

După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa Claudiu a făcut, împreună cu cei prezenți, rugăciunea care se rostește la început de an:

Isuse, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, ne închinăm Ție în cea dintâi zi a anului acestuia, gândindu-ne la mulțimea binefacerilor pe care ni le-ai dăruit până acum și totodată la nerecunoștința noastră față de Tine. Ne cuprinde mirarea că Tu, o Dumnezeule, ne îngădui să începem un alt an și, poate, să te supărăm iarăși cu multe păcate.

Dar nu mai dorim să fie așa, Isuse! Începem Noul An cu un act de fierbinte mulțumire față de Tine și îți făgăduim că ne dăm toată silința pentru a trăi după învățătura Evangheliei, având încredere că ne dai și harurile trebuincioase ca să împlinim voința Ta.

Părinte ceresc, care ne-ai creat și ne-ai dăruit pe Fiul Tău, Unul-Născut, spre a ne fi Răscumpărător și Mântuitor, binevoiește a ne ocroti și a ne număra de-a pururi printre copiii Tăi!

Fiule Unule-Născut al lui Dumnezeu, care te-ai întrupat, ai pătimit și ai murit pentru a ne ridica la viața Ta dumnezeiască, întărește-ne cu hrana sfântă a Euharistiei, ca să te urmăm cu fidelitate în toate zilele vieții noastre.

Spirite Sfânt, arde cu focul iubirii dumnezeiești toată zgura păcatelor și a pornirilor noastre rele, ca să devenim lăcaș al Preasfintei Treimi și lumină pentru semenii noștri.

Preacurată Fecioară Maria, Mama lui Isus și a noastră, cu rugăciunile tale dobândește-ne harul statorniciei în bine până în clipa în care vom înceta să numărăm anii trecători, ca să preamărim în veci, împreună cu tine și cu toți sfinții, bunătatea fără margini a Dumnezeului nostru. Amin”.

Album foto
Video