Celebrare arhierească la Catedrala „Schimbarea la Față” în Duminica Floriilor

Publicat pe: 18 aprilie 2022|Secțiunea: Ştiri|

Celebrare arhierească la Catedrala „Schimbarea la Față”
în Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim

Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica a VI-a din Postul Mare, 17 aprilie 2022, a reunit o mare mulțime de credincioși în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. Au concelebrat: pr. Marius Cerghizan, Vicar general, preoți din Curia eparhială, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial, și preoți care slujesc la Catedrală, răspunsurile liturgice fiind date de studenți teologi.

Celebrarea a început cu hirotesirea, prin punerea mâinilor Preasfințitului Claudiu, la treapta lectoratului și apoi la cea a subdiaconatului, unui student din echipa de coordonare a Misiunii pentru studenți „Lux Mundi”, din Eparhia de Cluj-Gherla. Preasfințitul Claudiu a salutat noul început în slujirea lui Dumnezeu, care exprimă o alegere fermă a tânărului subdiacon, aceea de a trăi „în logica Împărăției lui Dumnezeu”. A spus: „Jean (Ioan) – căruia îi doresc să fie, la fel ca Ioan evanghelistul (cel pe care Isus îl iubea), un slujitor după inima lui Isus, un preot, cu voia lui Dumnezeu, după inima lui Isus -, a ales astăzi și alegerile se exprimă într-o manieră concretă. Nu putem pretinde că alegem doar spiritual, tehnic, rațional. Credința noastră trebuie să se exprime prin fapte concrete: el a ales astăzi și suntem chemați și noi să alegem în fiecare zi.”

În cuvântul de învățătură, pe baza Evangheliei din Duminica Floriilor (Ioan 12,1-18), Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat cele două moduri de a înțelege și a alege: după logica lui Dumnezeu sau după logica lumii. Logica lumii caută un împărat puternic. Chiar și ucenicii lui Isus, la intrarea Sa în Ierusalim, sunt încă tributari acestei logici a lumii, care caută un eliberator de sub stăpânirea romană, un împărat care să le asigure locuri privilegiate, dar, a atenționat Episcopul: „Isus ne arată o altă cale. El intră într-adevăr ca un împărat, dar ca un altfel de împărat.” La intrarea lui Isus în Ierusalim, „toată lumea este în extaz, toți îi strigă «Osana!», dar, peste puțin timp, aceiași oameni vor striga «Răstignește-L!»” Atunci ucenicii „își vor da seama că planul lui Dumnezeu și felul lui Isus de a fi împărat este altul decât al lor”.

„Isus intră pe mânzul asinei în Ierusalim. Există acest moment în care și noi trebuie să alegem dacă vrem să fim ca și conducătorii acestei lumi, să stăpânim, să domnim, sau să fim așa cum Isus, Regele nostru, ne învață: umili, veniți în fața celorlalți, în fața fraților și a surorilor noastre, pentru a sluji, nu pentru a stăpâni.” Preasfinția Sa Claudiu a îndemnat: „Acum, când începe Săptămâna Mare, suntem chemați să schimbăm în mod radical modul nostru de a vedea viața și felul în care alegem, între împărăția acestei lumi și Împărăția Cerurilor.”

Pentru a arăta în ce constau cele două moduri de a alege, s-a oprit la „un moment pregătitor pentru cel al intrării în Ierusalim, în care Isus este în Betania. Și Maria, una dintre cele două surori, face un gest exagerat din punctul de vedere al lumii: sparge pentru Isus un vas cu mir de nard de mare preț. Ajunge o picătură pentru a înmiresma o casă întreagă! Iuda și chiar și ceilalți ucenici sunt indignați de ce s-a făcut această risipă. Dar Maria face gestul pe care Dumnezeu îl așteaptă dintotdeauna din partea noastră: al unei iubiri nesfârșite, iubirea cu care Dumnezeu ne iubește. Dumnezeu ne cere să-i răspundem și noi cu o astfel de iubire, care nu calculează, nu măsoară, nu spune: îl iubesc pe Dumnezeu doar «atât», e suficientă o părticică din viața mea. Maria sparge întregul vas și unge cu mir picioarele lui Isus. Toți protestează și Iuda este exemplul cel mai bun, el spune: «Dar de ce nu s-a vândut acest mir?» Este ceea ce Iuda va face, va vinde «mirul dumnezeiesc» cu 30 de arginți.”

”Iubiți credincioși, este momentul alegerii pentru noi: fiindcă suntem chemați și noi, astăzi, acum, aici, în fiecare clipă din viața noastră, să răspundem iubirii lui Dumnezeu cu o iubire generoasă din partea noastră. Tot ceea ce facem să fie un dar al lui Dumnezeu, un dar pentru Dumnezeu. Am primit un dar, să îi dăruim lui Dumnezeu ceea ce am primit. Tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem este un dar al lui Dumnezeu. Cum putem să încercăm să furăm darul? Cum putem să facem ca Iuda și din punga cu bani să luăm o parte pentru noi? Aici se «joacă» chemarea noastră, alegerea noastră. Pentru că, de multe ori, trebuie să recunoaștem că și noi facem ca Iuda și ca ucenicii: calculăm iubirea noastră.”

„Cât dăruim din mirul vieții noastre lui Dumnezeu? Cât dăruim lumii? Este extrem de important pentru Isus ca, atunci când începe momentul Patimilor, să existe acest gest de iubire din partea unei persoane. Și în figura Mariei, sora lui Marta, vedem figura Maicii Sfinte, care, la fel, nu ține nimic pentru ea: «Fie mie după cuvântul tău »; «Iată roaba Domnului». Noi spunem de multe ori că suntem fiii Maicii Sfinte, cântăm: «noi suntem fiii lacrimilor tale». Să încercăm să nu fie doar o credință teoretică ceea ce noi manifestăm, spunem, ci să fie o credință trăită. Să verificăm în fiecare zi, mai ales seara, înainte de a ne culca, dacă am dăruit «mirul vieții noastre» lui Dumnezeu; sau dacă l-am calculat, sau dacă l-am păstrat.”

„Dumnezeu ne-a pus la dispoziție acest minunat Sacrament al iertării și ori de câte ori ne regăsim în postura lui Iuda sau a ucenicilor și măsurăm iubirea, o cuantificăm, avem ocazia să ne punem în genunchi și, la fel ca Petru, să spunem: «Doamne, Tu știi că te iubesc!» Dacă Iuda ar fi făcut la fel, Iuda ar fi fost iertat (…). Și Petru îl trădează, se leapădă de Isus, după ce a jurat: «Dacă toți te vor părăsi, eu nu te voi părăsi»; «Viața mea o voi da pentru Tine». Dar Petru întâlnește acea privire iubitoare, îndurătoare, a lui Dumnezeu și în acea privire vede iertarea și iubirea. De aceea, de trei ori îl trădează pe Isus, de trei ori se întoarce la El. Ori de câte ori îl trădăm pe Isus, ne putem întoarce la El. Nu există păcat atât de mare încât Dumnezeu să nu îl poată ierta, așa cum spune Sfânta Scriptură, oricât de joasă ar fi căderea voastră, Dumnezeu are brațele mai lungi decât căderea voastră și vă va ridica.”

„Așa să începem, iubiți credincioși, această Săptămână Mare, gândindu-ne la demnitatea enormă pe care o avem, aceea de a fi iubiți cu o iubire nesfârșită de către Dumnezeu. O iubire atât de mare are Dumnezeu pentru noi încât îl jertfește pe unicul Său Fiu pentru noi. Este o mare demnitate dar și o mare responsabilitate pentru noi și pentru frații și surorile noastre. Așa să începem Săptămâna Mare.” La încheierea celebrării liturgice, s-a oficiat ceremonialul binecuvântării stâlpărilor, care apoi au fost împărțite celor prezenți. Credincioșii au dus în casele lor ramurile verzi binecuvântate, ca semne ale învierii naturii și ale învierii fiecărui om prin mărita Înviere din morți a Domnului Isus Cristos.

Album foto
Video