Lansarea cărții „Episcopii. Comportamente ecleziastice în vremuri de prigoană comunistă”, de Gelu Hossu

Publicat pe: 12 decembrie 2023|Secțiunea: Ştiri|

Eveniment la comemorarea a 75 de ani de la interzicerea Bisericii Greco-Catolice: lansarea cărții „Episcopii. Comportamente ecleziastice în vremuri de prigoană comunistă”, autor: Gelu Hossu

A fost lansat, la Cluj-Napoca, volumul „Episcopii. Comportamente ecleziastice în vremuri de prigoană comunistă”, autor: Gelu Hossu. Evenimentul a fost organizat de Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla și de Editura Viața Creștină, în contextul comemorării în acest an a 75 de ani de la interzicerea Bisericii Greco-Catolice de către guvernul comunist.

Lansarea de carte a avut loc luni, 11 decembrie 2023, în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” din Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, Cluj-Napoca. Au participat Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, pr. Nicolae Țap, protopop de Gherla și Dej, preoți, persoane consacrate, credincioși greco-catolici, invitați. Au prezentat volumul: scriitoarea Ruxandra Cesereanu, scriitorul Adrian Popescu și istoricul Ioan-Marius Bucur. A urmat o mărturie a autorului și cuvântul Preasfinției Sale Claudiu.

De-a lungul a peste 350 de pagini, Gelu Hossu, inginer, publicist, istoric al presei, cercetător CNSAS și membru fondator al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”, pune în lumină „două comportamente ecleziastice în timpul prigoanei comuniste împotriva Bisericii și Credinței… Al celor care au ales viața catacombelor, în contrast cu al celor care au preferat să colaboreze cu autoritățile comuniste”. Programul a fost mediat de pr. Daniel Avram, director al Editurii Viața Creștină, care a evidențiat de la început faptul că „dl. Gelu Hossu are acest dar de a ne purta, precum într-un roman polițist, prin diferite întâmplări – adevărate. E istorie adevărată cea pe care o povestește, dar are un stil deosebit și trebuie să îi mulțumim pentru că în felul acesta și noi putem să gustăm din aceste întâmplări de viață.”

Prezentăm, în cele ce urmează, selecții din rostirile ce s-au făcut pe marginea acestei lucrări ce reflectă, pe baza unei vaste activități de cercetare documentară, realități încă puțin cunoscute prin complexitatea trăirilor și provocărilor vremii, ale clandestinității Bisericii Greco-Catolice, sub comunism.

  • Scriitoarea Ruxandra Cesereanu:

„Din punct de vedere psihologic și antropologic e o carte despre condiția umană. Acesta cred că este lucrul cel mai tulburător, pentru că din condiția noastră umană face parte felul în care oamenii știu să reziste, știu să lupte, știu să fie curajoși și oamenii știu să trădeze sau învață să trădeze, sunt lași, fac compromisuri, foarte puțini înțeleg logica «totul sau nimic» sau «credința noastră este viața noastră».”

„Și, în sensul acesta, ar fi de interes pentru români în această lume în care trăim, cu toate tensiunile, tumultul, neliniștile, frustrările, ranchiunele care există, războaiele care ne flanchează și ne marchează. Cartea prezintă modele etice și anti-modele. Și lucrul acesta este foarte important, cred, pentru oamenii tineri, pentru că ei au nevoie de modele etice în această perioadă de degringoladă, inclusiv ideologică. […] Este o carte care oferă modele, dar arată și oameni care nu au rezistat și care au trădat, au fost lași și au făcut compromisuri ca să supraviețuiască.”

  • Scriitorul Adrian Popescu:

„Mi-a plăcut foarte mult cartea. Are un fir epic – este pe deoparte istorie, lucruri verificate, merge la sursă – la procesele verbale de la Securitatea din Cluj, la arhive, la CNSAS, deci documentare serioasă, temeinică. Are o tensiune cartea. Este aproape un roman polițist. E un roman de aventuri spirituale, aș putea să spun, de mare impact emoțional.”

  • Istoricul Marius Bucur:

„Cartea este scrisă foarte alert. Are o structură narativă clară, și în plus, printr-un fel de medalioane, explorează până în detaliu, cu ajutorul documentelor de arhivă – în primul rând cele de la CNSAS -, cu detalii foarte personale, aspecte din viața unei comunități aflată în afara legii. Personajele și în general acțiunea se desfășoară în Cluj, dar și în afara Clujului, având în vedere că Fericitul Episcop Iuliu Hossu era în domiciliu obligatoriu.”

„Este o descriere foarte atentă, detaliată, în multe locuri din carte, la, ceea ce aș putea numi: rețeaua Bisericii. Având în vedere că Episcopii, fie decedaseră deja, fie erau cu domiciliul obligatoriu, poți să observi cum preoții, colegi de generație, de studii, caută să mențină via credință și, sigur, să își îngrijească spiritual, să își păstorească credincioșii, în împrejurări deosebite, dramatice.”

  • Scriitoarea Ruxandra Cesereanu:

„Riscul unei cercetător – care consultă documente de la CNSAS – este să încerce să găsească pulsul real al unor documente care sunt otrăvite, viciate, pentru că sunt niște documente infame cele redactate de Securitate. Deci trebuie să ai realmente instinctul jurnalistic. Și, ceea ce am constatat de la primele sale cărți, dl. Gelu Hossu are vocație de jurnalist de investigație: face jurnalism de investigație având ca temă Biserica Greco-Catolică, persecuțiile și rezistența Bisericii Greco-Catolice. Și în această carte, dânsul reușește să treacă de partea otrăvită a acestor documente, și, preluând informațiile, adaptându-se la ceea ce a fost rezistența, și, în anumite cazuri cedarea, în cazul Bisericii Greco-Catolice, să realizeze o adevărată frescă a societății – mi se pare esențial. Și e un paradox pentru că niște documente infame, cum spuneam, otrăvite, până la urmă ne ajută – dacă reușești să le purifici, cumva, să le igienizezi -, ne ajută să facem fresca societății.”

  • Autorul Gelu Hossu:

„Cartea este construită pe două fire narative: biografia pr. Silvestru Augustin Prunduș (OSBM) și biografia preotului Vasile Aștileanu, doi prieteni încă din școală, din Academia Teologică, apoi colegi la Institutul De Propaganda Fide, în Roma. Făceau planuri de viitor, să se întoarcă în țară, să intre în parohie… În 1947, când Episcopul Iuliu Hossu simte că sosește prigoana, cu pași repezi, își face planuri, dar în acele planuri, ca episcopabili, nu i-a ales nici pe Vasile Aștileanu, nici pe Silvestru Augustin Prunduș, ci l-a ales pe părintele de atunci Chertes. Nu găsim documente din care să rezulte că cei doi și-ar fi dorit să fie Episcopi. Urma o perioadă în care a fi Episcop în Biserica Greco-Catolică nu era un lucru ușor. Dar putea deveni un lucru foarte ușor să devii Episcop în Biserica Ortodoxă, știind foarte bine că, după numirea Patriarhului Justinian, acesta căuta o față bisericească din Biserica Greco-Catolică … astfel încât s-au deschis foarte multe oportunități de a deveni episcopi pentru cei din Biserica Greco-Catolică care ar fi trădat.”

„Sigur nu a trădat nici unul dintre Episcopii de atunci, nici unul dintre preoții din Ierarhia înaltă a Bisericii Greco-Catolice. Găsește, într-un târziu, undeva, în jud. Cluj, pe Teofil Herineanu. Sunt două personaje precum Cain și Abel, sau Romulus și Remus. Sigur, aici unul dintre ei nu îl omoară pe celălalt ci îl toarnă la Securitate. […] Pe lângă bariera care apare în acest volum între cei de partea binelui și cei de partea răului, apar și două planuri care nu se mai ating: e planul carceral și al catacombelor – acolo unde trăiau o parte dintre preoții greco-catolici – și planul oficial al Bisericii – Stat. […] Sunt comportamente individuale în această carte, nu am vrut să le transform în comportamente instituționale – deci nu vreau să acuz Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă, pot spune unii istorici, a primit o parte dintre trădătorii din Biserica Greco-Catolică.”

A încheiat mulțumind celor care au contribuit la realizarea și editarea volumului, a „mulțumit” securiștilor care au scris aceste documente, „19.000 de pagini, le-am studiat concentrate în 76 de dosare, le mulțumesc pentru că fără ajutorul lor și fără acribia cu care le-au strâns nu am fi reușit să distingem astăzi aceste perle ale Bisericii”.

  • Preasfinția Sa Claudiu:

Am remarcat că s-a vorbit despre importanța unei astfel de cărți pentru tineri, și felul pasionant în care sunt scrise povești triste și frumoase din același timp. Mă gândesc dacă, așa cum s-a întâmplat pentru multe cărți, nu se poate transforma și într-un film…” A subliniat că e important ca aceste cărți să se adreseze tinerilor, să fie pe înțelesul tinerilor. „Mă gândeam la felul în care sunt puse împreună două personaje și mi-a venit în minte stilul scripturistic, atunci când în Evanghelii vedem parabole despre doi frați, sau despre doi orbi…, de multe ori, unul dintre ei suntem noi.”

„Așa cum Sfânta Scriptură are diverse straturi de lectură – stratul istoric, și, bineînțeles, un strat pastoral, un strat spiritual – mă gândesc că și cartea de astăzi poate fi citită în felul acesta. Și, citind o carte despre două persoane care s-au comportat diferit în fața aceleași provocări, avem ocazia să ne gândim: oare ce am face noi, cum am face noi, sau cum, felul radical de a alege din acea perioadă, are legătură cu alegerile noastre. În fond, regăsim cele două personaje, pe Aștilean și pe părintele Prunduș, cumva, în interiorul nostru, fiindcă putem face alegeri într-un sens sau în altul. De asemenea, de remarcat felul în care sunt trăite aceste experiențe, fără a judeca oamenii, fiindcă, așa cum s-a spus, nu avem cum să judecăm, nu știm cum ne-am comporta noi în astfel de situații, în fața unor suferințe extreme personale sau ale familiei – dar, dincolo de a judeca sau nu, cred că trebuie să remarcăm felul în care sunt trăite aceste experiențe. Și să ne gândim cu câtă seninătate se poate colecta gunoiul (nn. după exemplul unui preot care era fericit că putea lucra la Salubritate, unde nu i se cereau compromisuri, pentru a-și câștiga pâinea) și, în același timp, cu câtă încrâncenare se poate încheia o viață: există mărturii despre diferiți preoți, deveniți Ierarhi sau nu, care în ultimele clipe de viață, în agonie, insistau, îi rugau pe cei de lângă ei să sune la Roma și să spună că vor să revină, vor să fie iertați.”