Prohodul Domnului, trecerea prin moarte spre înviere cu Domnul Înviat în Catedrala greco-catolică clujeană

Vinerea Mare, 3 mai 2024, zi aliturgică, de post și ajun, este ziua în care se face slujba punerii în mormânt a Domnului Isus Cristos. În Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, în jurul Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla și a preoților care s-au rugat împreună cu Ierarhul, sute de credincioși au luat parte la Prohodul Domnului, sau „Utrenia Sâmbetei celei Mari”, prin care Domnul Isus Cristos mort pe Cruce, pregătit de Iosif și Nicodim pentru îngropare (momente simbolizate la Oficiul Orelor Împărătești din dimineața de vineri), este acum înmormântat, cu versuri de tânguire.

Preasfinția Sa Claudiu, care în prima parte a oficiului a fost înveșmântat cu mantia – conferind și acest veșmânt solemnitate momentului -, împreună cu pr. Vasile Tofană, Vicar general, și cu ceilalți preoți, între care preoți care celebrează în Catedrală, preoți profesori și formatori la Seminarul teologic eparhial, acompaniați de glasurile studenților seminariști din strane, au împlinit slujba de o deosebită frumusețe, care îmbină plângerea Fiului lui Dumnezeu mort, cu pregustarea bucuriei Învierii, așa cum afirmă și lectura din Sinaxar din timpul slujbei: „În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Isus Cristos și coborârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică. Ostași, degeaba mai păziți mormântul, căci pe Cel ce-i viața, nu îl ține pământul!”

S-a celebrat Denia Vinerii Mari: la început, cântarea de jale la moartea Domnului în jurul Sfântului Epitaf așezat în biserică, urmată de binecuvântările Învierii, aducătoare de pe acum de speranță și bucurie. S-a făcut procesiunea în biserică cu Sfântul Epitaf, prin care Trupul Domnului a fost condus, în mod simbolic, la mormânt. Revenind în fața Sf. Altar preoții care purtau Epitaful, mai întâi clericii, apoi toți credincioșii au fost invitați să treacă pe sub Epitaf, semn al urmării Domnului în patimi și moarte, pentru a intra apoi împreună cu El în Înviere. După trecerea tuturor pe sub el, Sfântul Epitaf a fost dus în Altar și așezat pe masa Altarului – unde va rămâne până la Înălțarea Domnului.

La final, Preasfinția Sa Claudiu a adresat câteva gânduri celor prezenți, celor aflați în comuniune prin transmisia live și ascultătorilor Radio Maria. A reamintit cum, la Slujba Prohodului Domnului, „în mod tainic, am trecut cu toții prin moartea Lui, pentru a ne aduce aminte că ea ne privește pe fiecare dintre noi și că, trecând prin moartea Lui, intrăm și în Învierea Domnului nostru Isus Cristos”. Slujba Prohodului Domnului, cu trecerea simbolică prin patimile și moartea Domnului spre Înviere, reprezintă momente centrale ale Săptămânii Mari, acest timp în care Dumnezeu împlinește „o nouă Facere”, „Isus Cristos înnoiește lumea”.

Iar această „nouă Facere”, a arătat Preasfinția Sa Claudiu, este relevată „în momentul în care soldatul străpunge coasta lui Isus”, moment care aduce aminte „de momentul Facerii, atunci când Dumnezeu se atinge de coasta lui Adam și din coasta lui o face pe Eva, soția lui. Și, în Vinerea Mare, atunci când soldatul străpunge coasta Mântuitorului, din această coastă străpunsă iese noua Evă, Biserica, Mireasa lui preacurată”. Și, a subliniat: „Noi toți suntem acolo!” A continuat: „Cu adevărat, noul Adam adoarme și este pus în mormânt”. Iar rănile de pe trupul lui Isus, pe care cu atât de multă durere Maica Sfântă le vede atunci când curăță trupul Fiului ei mort, „descoperă toată barbaria umană care este însemnată în acel trup; toată răutatea omului, toată cruzimea. Și înțelegem atunci ce înseamnă păcatul. Privind la Cruce, înțelegem ce face păcatul din noi.”

O altă simbolistică explicată, a timpului Vinerii Mari, se referă la dreptul Iosif, „care aștepta Împărăția Cerurilor, și, în schimb, a primit de la Pilat un trup mort. La fel, în Vechiul Testament, când Avram primește promisiunea, ajungând în țara pe care Dumnezeu i-o indică, singurul loc pe care îl are este mormântul soției lui, Sara. Și din acel mormânt începe, se împlinește promisiunea.” La fel, și azi, Împărăția lui Dumnezeu, cea așteptată, începe în mormântul Mântuitorului, „fiindcă Isus este sămânța Vieții celei adevărate”. Se vede din nou diferența, a arătat Ierarhul, dintre perspectiva umană și cea divină: „Perspectiva umană este plină de moarte și de suferință, totul se încheie într-un mormânt sigilat. Dar, perspectiva divină este cu totul alta, fiindcă, ne spun Sfinții Părinți că Isus coboară la iad și distruge porțile iadului, eliberând pe toți cei care erau acolo.”

A mai fost evidențiat faptul că, privind „icoana Învierii din tradiția bizantină, aceasta nu îl reprezintă pe Isus care răsare din mormânt, ci pe Isus care se coboară la iad. Și îl vedem coborând și ținând de mână pe Adam și pe Eva. Și toți Sfinții Părinți au o interpretare frumoasă a acelui moment, fiindcă ne spun că Adam și Eva recunosc pașii Domnului din grădina Raiului și își aduc aminte de momentul de comuniune deplină, atunci când se plimbau cu Domnul în răcoarea serii. Și, atunci când Isus ajunge la ei, îl recunosc pe acel Domn creator din grădina Raiului și atunci merg înspre El. Și, este atât de frumos acel moment în care Isus îi prinde de mâini și îi ridică.”

Preasfinția Sa Claudiu a invitat la încheiere: „Să păstrăm în inima noastră tot ceea ce am cântat și am celebrat în această seară, aducându-ne aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Toată această scenă de durere, biciuirile, patimile, răstignirea și moartea, sunt, de fapt, semnele iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Să ne aducem aminte de acest lucru ori de câte ori ne facem semnul sfintei cruci: nu îl facem ca să ne meargă mai bine, nu îl facem fiindcă așa se face, ci prin el ne însemnăm în mod tainic cu iubirea Domnului nostru Isus Cristos pentru noi.”