Serbarea hramului mănăstirii „Sfânta Macrina” a Surorilor Baziliene, constând într-un program de meditație și rugăciune care s-a desfășurat la mănăstire în zilele de 13 și 14 iulie 2024, a avut ca eveniment central Sfânta Liturghie arhierească, celebrată în Duminica Predicii de pe munte, 14 iulie, în curtea mănăstirii care adăpostește și casa provincială a Surorilor Baziliene.

La masa altarului exterior, unde a avut loc celebrarea, împreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, au concelebrat: pr. Vasile Tofană, Vicar general; pr. Ioan Pop, capelanul mănăstirii; pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I; pr. Ioan Albu, protoegumen al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Numeroși preoți și preoți călugări din țară și de peste hotare au participat de asemenea la momentele de comuniune. Răspunsurile liturgice le-a dat corul Surorilor Baziliene. Au diaconat dc. Ovidiu Marișca și dc. Romulus Iușan, iar studenți ai Seminarului Teologic Eparhial au ajutat la celebrare. Tineri din ASTRU – Cluj s-au implicat în organizare, oferind participanților sticle cu apă pe tot parcursul Sfintei Liturghii.

Credincioșii s-au adăpostit de soarele fierbinte atât la umbra corturilor amplasate special pentru acest eveniment, cât și în hol și la umbra zidurilor mănăstirii, astfel încât, deși a fost o zi călduroasă, cu toții s-au putut bucura de sărbătoare împreună cu surorile și au participat cu inimi deschise la programul pregătit. S-au alăturat Surorilor Baziliene persoane consacrate din alte ordine și congregații religioase, între care părinți și frați ai Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, surori din Congregația Maicii Domnului și călugări din Ordinul Iezuit și, de asemenea, membri ai Ordinului Terțiar Bazilian.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a amintit de vizita sa la Blaj din ziua precedentă, unde s-a întâlnit cu Preafericitul Părinte Lucian, care a transmis salutul și binecuvântarea sa, atât pentru acest moment celebrativ, cât și „pentru momentele importante care vor urma de miercuri încolo în comunitatea surorilor din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare”. Preasfințitul Claudiu a mărturisit: „Din nou am simțit prin rugăciunea și binecuvântarea Preafericitului pulsul întregii Biserici”. A subliniat importanța la a ne ruga unii pentru alții, mai ales în momentele importante din viața Bisericii, deoarece rugăciunea poate deschide pentru cei în nevoie acces la tezaurul ceresc de vindecare și har, prin comuniunea credinței.

Ierarhul a îndreptat apoi atenția spre lecturile duminicii, care vorbesc despre speranța creștină, acea speranță care străbate prin răbdare suferința și este „o speranță pe care nimeni nu ne-o poate lua”. A vorbit despre putința, ca și creștini, de a avea o perspectivă plină de speranță chiar și asupra unei realități în care se face simțită prezența răului – precum războiul din Ucraina, Gaza, din alte regiuni ale lumii, diversele situații de criză. A invitat la a privi semenii și lumea prin ochii plini de milostivire ai lui Dumnezeu care, cum ne arată Isus, „ne iubește necondiționat”. „Suntem invitați să privim lucrurile cu această lentilă specială, lentila cerului. Și să vedem, chiar dacă nu percepem perfect, că tot ceea ce se întâmplă are un sens.”

Pentru a înțelege acest fel de speranță – când aparent nu există motiv de speranță – a oferit imaginea Maicii Sfinte la picioarele crucii, pentru a observa „cum îl privește pe Fiul ei, pe care Dumnezeu i l-a promis ca Rege pe vecie și Maica Sfântă îl vede cum moare pe cruce”. Dar ea „rămâne la picioarele crucii cu acea credință că Dumnezeu nu minte, nu înșală, nu dezamăgește niciodată”. Privind acest tablou, abia atunci începem să înțelegem ceva despre speranța creștină, despre ce înseamnă a-l alege pe Dumnezeu orice ar fi, a ne încredința Lui și a ne pune speranța în El în orice condiții, chiar și în cele de maximă suferință.

În încheierea Sfintei Liturghii, pr. capelan Ioan a adresat tuturor cuvinte de mulțumire, nu înainte de a îndrepta un gând de gratitudine către Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Eminența Sa Cardinal Lucian. Și-a exprimat apoi bucuria pentru acest moment de comuniune în jurul Episcopului. L-a asigurat pe Preasfinția Sa Claudiu că este însoțit continuu de „rugăciunea prietenilor”. Și dacă în seara precedentă, când a avut loc prima parte a programului legat de celebrarea hramului mănăstirii, în cuvântul de învățătură pr. Cristian Langa a numit familia Sfintei Macrina „laborator de sfințenie”. Pr. Ioan a adăugat: „Aș spune că, familia surorilor OSBM este un incubator de rugăciune”.

A mulțumit surorilor, preoților, comunităților parohiale care s-au alăturat: din parohia Zorilor – pe care pr. Ioan a păstorit-o vreme de 10 ani; din parohia Gheorgheni; a mulțumit prietenilor și „tuturor celor care ne susțineți zi de zi”. A cerut un gând de rugăciune „și pentru fratele nostru Dan, care se află în suferință”, pentru ca „Bunul Dumnezeu să îi redea sănătatea, pentru că, așa cum se spune în Evanghelie, «mult bine a făcut Bisericii noastre»”. Un gând de recunoștință a adresat tuturor și a invitat: „Să nu uităm că suntem români și nu întâmplător ne-am născut în această țară și să nu uităm că suntem creștini și suntem datori să ne rugăm unii pentru alții”.

În continuare, Preacuvioasa Maică Veridiana a exprimat câteva gânduri despre sărbătoarea hramului, „o zi de vară, când soarele strălucește puternic, așa cum Soarele Isus Cristos a strălucit în sufletul Sfintei Macrina și i-a aprins în inimă o iubire atât de mare încât a renunțat la toate bogățiile trecătoare și l-a urmat pe Cristos, cel sărac, cast și ascultător, trăind viața îngerească încă de pe pământ.” A continuat: „Sf. Macrina a trăit în sec. al IV-lea, dar Regula mănăstirească scrisă de ea și de fratele ei, Sfântul Vasile, sunt valabile și astăzi, deoarece se bazează pe viața trăită în comun și pe învățătura Evangheliei lui Isus Cristos care este același, ieri, astăzi și în veci. Aceasta este de fapt ceea ce trăiesc Surorile Baziliene și astăzi: o viață în comun, neposedând nimic personal; chiar și calitățile pe care le are fiecare nu sunt pentru afirmarea personală ci pentru slujirea altora. Punând totul împreună, surorile reușesc să desfășoare diferite apostolate și să înfăptuiască opere pe care singure nu le-ar putea face.”

Maica superioară provincială a mulțumit celor de față, „pentru că ați venit să stăm împreună în fața Domnului”. A mulțumit Preasfinției Sale Claudiu pentru prezență, colaborare și susținere, „pentru că simțim că lucrăm împreună la zidirea Bisericii”. A mulțumit preoților, pr. protoegumen Ioan și fraților bazilieni, surorilor din Congregația Maicii Domnului, fraților și părinților Iezuiți. A mulțumit terțiarilor bazilieni, precum și colegilor surorilor care lucrează în diferite apostolate. Mulțumiri au fost aduse binefăcătorilor mănăstirii, celor care an de an ajută la pregătirea hramului și la alte opere.

„În zilele următoare, începând de miercuri, Surorile Baziliene din România vor avea Capitlul provincial, acest Capitlu care se ține o dată la cinci ani, când se va alege conducerea Provinciei și se vor discuta teme privind trăirea spirituală și operele apostolice pentru următorii cinci ani. De aceea, vă rog să vă alăturați cu rugăciunea pentru buna desfășurare a acestui eveniment important din viața Surorilor Baziliene din România”. La final, mulțumind încă o dată Preasfinției Sale Claudiu, din partea Surorilor Baziliene, i-a oferit un semn de comuniune și amintire, o icoană, „o imagine a lui Isus Cristos, fiindcă de fapt El este cel care conduce Biserica și comunitățile noastre”. Mulțumind Maicii Veridiana, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit la rândul său tuturor, surorilor, preoților, clericilor și laicilor, pentru că „toți împreună dați mărturie că sunteți Familia lui Dumnezeu”. Agapa fraternă oferită tuturor a făcut ca momentele de bucurie și întâlnire să continue încă în curtea mănăstirii.