Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, la deschiderea, în Eparhia de Cluj-Gherla, a Anului „Cardinal Iuliu Hossu” (declarat la nivel național)

Este o zi de mare bucurie în care inimile noastre tresaltă, jubilează, fiindcă suntem într-un moment de celebrare cu totul specială, suntem într-un an cu totul special care a început, și care, pentru majoritatea dintre noi, acum nu mult timp era un miracol. Dar, încet, încet, de-a lungul vieții, învățăm că miracolele se întâmplă mai des decât credem noi, fiindcă ne așteptăm, atunci când vorbim despre miracole, să vedem cerurile deschise sau lumini sau revelații… Și, sunt și acelea momente în care Dumnezeu ne spune ceva, dar cred că trebuie să fim mult mai atenți la miracolele de fiecare zi. Și sfinții și misticii ne spun că Dumnezeu vorbește în mod normal în viața noastră prin lucrurile obișnuite: prin persoanele pe care le întâlnim, prin lucrurile care ni se întâmplă.

Și acest an a avut nevoie de oameni deosebiți. Mă bucur mult să îl salut și să îi spun „mulțumesc”, pentru că e mijlocul nostru, domnului deputat Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, care a avut această inițiativă, și care, împreună cu domnul deputat Ovidiu Ganț au pornit la un drum care, pentru mine, pentru noi părea foarte dificil de împlinit. Totul a pornit de la o discuție simplă, de la o întâlnire dintre domnul Silviu Vexler și Preasfințitul Cristian Crișan, care apoi s-a lărgit, am fost și eu parte a acestei discuții și lucrurile au mers așa, pas cu pas. Și, dacă toți îmi spuneau că e foarte dificil și aproape imposibil să ajungem la un rezultat ca și cel pe care astăzi îl sărbătorim, nu prea aveam nimic altceva decât să ne rugăm, să însoțim în rugăciune acest minunat proiect de lege.

Și aici vreau să le mulțumesc tuturor celor cu care discret am ținut legătura, preoți, persoane consacrate, călugări, călugărițe, credincioși, credincioase cărora le-am împărtășit acest proiect și i-am invitat să se roage și, dacă este voia lui Dumnezeu, să se întâmple așa. Și s-a întâmplat așa, și, mai mult decât atât a fost o surpriză mare când, fiind invitați, tot de dl. Silviu Vexler și de dl. Ovidiu Granț în Camera Deputaților în momentul votului final, eram împreună cu Preasfințitul Cristian și încercam să ne rugăm, ne gândeam că dacă cineva o să vocifereze, eventual o să huiduie, sau nu știam la ce să ne așteptăm, noi suntem în rugăciune și ce va fi va fi. Și a fost din nou un moment cu totul extraordinar, când, după diferite discuții și luări de cuvânt, după votul final, toată lumea, indiferent de orientare politică, de confesiune, de etnie, toți s-au ridicat în picioare și au început să aplaude. Și acela fost un moment în care mi s-a părut că îl văd pe Iuliu Hossu, senator de drept, membru de onoare al Academiei, și, că, bineînțeles pe el îl aplaudau.

A fost un moment neașteptat și un alt miracol, dar am văzut atunci un semn de unitate, care, mă rog din tot sufletul și vă invit și pe dumneavoastră să vă rugați, să se împlinească în continuare în acest an. Și aș vrea de asemenea ca acest an să nu fie unic, ci să continue acest semn de unitate între noi și, ceea ce acum celebrăm, lucrurile minunate pe care Dumnezeu le face acum în viața noastră, să continue în acest fel.

Vreau de asemenea să-i mulțumesc domnului ministru secretar de stat Ciprian Olinici care, urmând calea deschisă de predecesorul său și de predecesorii săi, a înțeles ca, de la începutul misiunii sale, să intre în aceeași logică a lucrurilor speciale și să însoțească, cu toată atenția, cu toată disponibilitatea, cu toată generozitatea, două proiecte de lege extrem de importante. (…) Vreau să îi mulțumesc domnului ministru secretar de stat fiindcă a continuat ceea ce predecesorii lui au început, și, cu mare generozitate a susținut și finanțarea construcției Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, din Piața Cipariu și acest An Național Iuliu Hossu. Sigur, eu vorbesc despre câteva persoane, aici prezente, dar vreau să vă mulțumesc tuturor celor prezenți: d-na prefect, diferiți director, profesori, dl. vicepreședinte al Consiliului Județean;

Vreau să mă duc mult mai mult de atât, să mă pun în genunchi și să le mulțumesc surorilor, călugărițelor, călugărilor, credincioșilor care stau în genunchi aici în fiecare zi, în fiecare duminică, în fiecare sărbătoare, și vedem lucrurile minunate care se întâmplă, dar ei fac lucrurile acestea minunate. Și ziua de astăzi, seara de astăzi este o astfel de minune, dar lor vreau să le mulțumesc, fiindcă ei stau în rugăciune, și, tot sfinții și misticii ne spun că de multe ori soarta lumii se schimbă pentru niște „Oameni” – cu majusculă -, pe care poate nici măcar nu îi cunoaștem. Poate că nici nu știu, dintre credincioșii de aici, cei care în fața Tronului Ceresc au stat zilnic și s-au rugat ca voia Lui să se facă.

Lecturile pe care le-am ascultat ne vorbesc despre acest lucru. Nu sunt lecturi special alese pentru această sărbătoare – ele așa au fost programate, dar parcă vorbesc despre Iuliu Hossu. Prima lectură, cea din Sfântul Pavel, ne spune: „Aduceți-vă aminte de înaintașii voștri”. Oare e un mai bun moment ca și cel de astăzi, să ne aducem aminte de înaintașii noștri, de Iuliu Hossu? „Și vedeți”, continuă Sfântul Pavel, „cum și-a încheiat viața”. Biserica niciodată nu canonizează, nu beatifică un om în timpul vieții, indiferent cât de sfânt ar părea, fiindcă omul este schimbător. Noi toți ne putem schimba. Îl beatifică sau îl canonizează după finalul vieții, după ce își împlinește viața. Și Sfântul Pavel spune: „uitați-vă la ei, aduceți-vă aminte de ei și uitați-vă cum și-au încheiat viața”. Oare nu despre Iuliu Hossu este vorba aici, despre cum și-a trăit viața și felul în care ceea ce a spus: „Credința noastră este viața noastră”, a fost exact ceea ce a însoțit fiecare clipă din viața lui, și când era în tronul acesta din Catedrală, și când era într-o temniță în Sighet, sau în alte părți. Aceeași seninătate, aceeași claritate, aceleași principii care nu se negociază niciodată. Și cred că Iuliu Hossu, din acest punct de vedere, este extrem de actual.

Vorbim de credință în Dumnezeu? Vorbim de iubirea de oameni, sau de popor? Vorbim de iubirea de țară? Hai să vedem care dintre cei care vorbesc de iubirea de țară ar fi dispuși să își jertfească viața pentru țară. Câți ar fi dispuși să se sacrifice pentru iubirea de Dumnezeu, de țară, și de aproapele. Iuliu Hossu a făcut-o, pentru fiecare. Iubirea de aproapele? Era perioadă dificilă în care evreii erau persecutați deportați, omorâți. Iuliu Hossu, nu doar că a făcut un gest în favoarea lor, nu doar că a făcut gestul personal în favoarea lor, dar a scris un document public, oficial, al Bisericii, care îl punea în pericol pe el și toată Biserica. Și a scris în acel document, printre altele, adresându-se preoților, călugărilor, călugărițelor, credincioșilor, că nu există un lucru mai mare pentru un creștin în acea perioadă decât să îi ocrotească pe evrei, să îi apere. Iată ce înseamnă iubirea de aproapele: nu povești, nu vorbe, ci fapte concrete, care îți pot pune în pericol viața, a ta sau a comunității de care aparții.

Iubirea de țară? Atunci când a plecat de la Gherla, Vaida Voevod a trecut pe la el și i-a spus: „Preasfințite, veniți împreună cu noi?” I-a răspuns: „Vin, cum să nu vin”. Și, i-a spus: „Veniți până la spânzurătoare?” Și, i-a răspuns: „Vin, până la spânzurătoare”. Ni se pare o plimbare de la Gherla, sau de la Cluj până la Alba Iulia, dar atunci lucrurile nu erau fixate așa cum credem. Cu puține zile înainte lucrurile s-au concretizat, dar, atunci când Iuliu Hossu a pornit spre Alba Iulia lucrurile erau incerte, și el și-a asumat. Mai mult decât atât, înainte să ajungă la Alba Iulia a trecut pe la Blaj. La Blaj îl așteptau ceilalți Episcopi greco-catolici, Iuliu Maniu și alți politicieni români greco-catolici și au discutat despre ce va urma, și, au luat în considerare inclusiv faptul că, la o secundă după momentul semnării Unirii, Biserica Greco-Catolică devenea Biserică minoritară. Era majoritară în Transilvania, dar imediat după Unire devenea minoritară. Toți au înțeles riscul și toți au spus: „Mergem înainte! Este mult prea important momentul.” Iată ce înseamnă iubirea de țară: să pui mai presus iubirea de țară decât interesele personale, sau ale Bisericii din care faci parte.

Iubirea de Dumnezeu? „Credința noastră este viața noastră”. Știți bine câte oportunități ar fi avut, să spună „Hai să închidem un ochi, că tot un Dumnezeu e”. Dar Iuliu Hossu știa bine că acea credință pe care el, de mic copil și până la sfârșitul vieții a avut-o în inima lui, însemna comuniunea cu Biserica Romei. Și tocmai aceasta încercau persecutorii comuniști să „îl ajute” să elimine. Îi spuneau: „Rămâneți Episcop, rămâneți în țară, dar ce aveți cu Papa de la Roma?” Dar Papa de la Roma, pentru el, era urmașul lui Petru.

Ce înseamnă iubire de Biserică și de credincioși ai lui, de preoți ai lui? Cu puțin timp înainte de a muri, un delegat de la Roma ajunge la Căldărușani și îi spune: „Autoritățile Statului sunt de acord. Sfântul Părinte dorește să vă facă Cardinal. Un mic detaliu: trebuie să mergeți la Roma și să rămâneți acolo.” Iuliu Hossu, extrem de senin și de clar în principiile și în conceptele lui, îi spune: „Mulțumiți-i Sfântului Părinte pentru asta, faptul că s-a gândit la mine. Este ca și cum m-ar fi făcut deja Cardinal. Dar nu e un bine pentru mine sau pentru Biserică să plec de-aici.” Și Mons. Cheli insistă, și zice: „Și dacă Sfântul Părinte vă poruncește?” Cardinalul Iuliu Hossu spune: „Aș prefera să nu o facă”. Atunci când Papa a auzit înregistrarea convorbirii, a izbucnit în plâns și a spus: „Este un titan în credință!”

Iată, deci, despre ce este cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură. Nu despre lucruri abstracte, ci despre lucruri extrem de concrete, despre oameni care trăiesc ceea ce este scris în Sfânta Scriptură, în lege. De aceea spunea Isus: „Eu nu am venit să stric legea, ci să o împlinesc”. Evanghelia se numește evanghelie pentru că înseamnă „Veste bună”. Ea este o veste bună dacă începe în viețile noastre; dacă nu, este o carte ca oricare alta. Poate fi interesantă, frumoasă, pasionantă, dar o închidem și o punem pe un raft. Ea este „veste bună” dacă începe în viețile noastre, dacă începem să trăim ceea ce citim. Și Iuliu Hossu a făcut-o și asta ne spune că se poate.

În sărbătoarea de astăzi este împreună cu noi în mod cu totul special Preafericitul Părinte Lucian. Nunțiul Apostolic, înainte să ajungă la Cluj a trecut pe la el (la Blaj) și a luat rugăciunea lui și binecuvântarea lui și ne-a adus-o. Dacă noi astăzi suntem aici, este fiindcă Preafericitul Părinte Lucian a condus Biserica în vremuri deloc ușoare, după Revoluție, până astăzi, și continuă să o conducă. De aceea, v-aș ruga ca rugăciunea noastră să meargă încolo (înspre Preafericitul Părinte Lucian). Nunțiul Apostolic ne aduce și o altă bucurie: ne aduce de la Roma un mesaj de la Sfântul Părinte pentru acest eveniment, și îl vom asculta la final. Și, tot la final, i-aș invita și pe domnul Silviu Vexler, pe domnul Ovidiu Granț și pe domnul ministru secretar de stat să ne spună câteva cuvinte.