Conferința „Iuliu Hossu și Iuliu Hațieganu, o prietenie de-o viață” în Ziua Mondială a Bolnavului la Cluj – întâlnire peste timp în perspectiva Învierii

O seară dedicată prelegerilor și muzicii s-a desfășurat la Cluj-Napoca, într-un spațiu consacrat lui Dumnezeu și mărturisitorilor din istoria secolului al XX-lea, în Catedrala greco-catolică ce se înalță în Piața Cipariu. Nu întâmplător, momentul omagial-comemorativ – organizat prin colaborarea între Episcopia de Cluj-Gherla și Asociația Medicilor Catolici din Cluj -, a avut loc marți, 11 februarie 2025, cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Bolnavului. În fiecare an, această Zi Mondială instituită în 1992, de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, aduce purtătorii de suferință în centrul atenției întregii Biserici Catolice.

Celebrarea Zilei Bolnavului din 2025, la Cluj, a oferit cadrul potrivit în care personalității Cardinalului Iuliu Hossu – căreia îi sunt dedicate numeroase celebrări, simpozioane, evenimente culturale, pelerinaje, apariții editoriale în întreaga țară în acest An ce îi este dedicat – să îi fie alăturat profilul unui celebru medic clujean, prieten apropiat al său: cel al profesorului Iuliu Hațieganu (14 aprilie 1885 – 4 septembrie 1959). Tema Conferinței, ce a reunit un numeros auditoriu, din care au făcut parte membri ai mediului academic clujean, medici, personal sanitar, preoți, persoane consacrate, a fost: „Iuliu Hossu și Iuliu Hațieganu, o prietenie de-o viață”.

În deschidere, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, a anunțat „inspirata ocazie de a alătura doi giganți ai perioadei interbelice aparținând generației Marii Uniri, doi absolvenți ai Gimnaziului Superior din Blaj, Iuliu Hossu și Iuliu Hațieganu”. Această „inspirată ocazie” este pentru a evoca „a lor rodnică activitate făuritoare de istorie, pornind și de la prietenia și legătura lor sinceră și durabilă de-o viață, având biografii care se întrepătrund într-un mod cu totul neîntâmplător”. Sunt două destine „având aceeași zestre spiritual-culturală, aceeași formare în Școlile Blajului, aceleași idealuri în favoarea unei culturi a armoniei ce vin din aceleași valori, având destine dedicate total luptei în favoarea binelui comun”, a spus părintele protopop, care, apoi, a prezentat distinșii conferențiari, invitându-i să își prezinte prelegerile.

* * *

Cea dintâi prelegere, cu accent pe personalitatea renumitului medic Iuliu Hațieganu, a ținut-o prof. dr. Nicolae Hâncu de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Iuliu Hațieganu”, membru de onoare al Academiei Române. A pornit de la prietenia dintre Iuliu Hossu, viitorul Episcop și Cardinal, și Iuliu Hațieganu, cel care va revoluționa medicina românească; o prietenie care „a început în septembrie 1900, când doi tineri, copii de preoți din inima Transilvaniei, au venit la Blaj și s-au înscris la Gimnaziul superior: Iuliu Hațieganu și Iuliu Hossu. Aici au avut parte de o educație aleasă, prin profesori de elită, membri al Academiei Române”. În acei ani de tinerețe și căutare a propriei vocații, „Iuliu Hossu a vrut să devină medic și Iuliu Hațieganu a vrut să devină preot, ambii fiind copii de preoți. Dar istoria a judecat altfel și, în final, lucrurile au fost exact invers”.

După o privire de ansamblu asupra vieții celor doi „titani”, prof. dr. Hâncu s-a oprit mai îndelung asupra medicului Iuliu Hațieganu, strălucit absolvent al Facultății de Medicină, preparator la Clinica Medicală I, din 1919 profesor titular, apoi decan al Facultății de Medicină și, în perioada 1941-1944, rector al Universității românești din Cluj, Regele Ferdinand. Prof. Hâncu a amintit cum, de-a lungul anilor, prietenia lui Iuliu Hațieganu cu Episcopul Iuliu Hossu „a fost cunoscută și prin relațiile de vecinătate: între Moților 26 și Eminescu 10, îi despărțea în linie directă cred că 100 și ceva de metri, iar prin grădini erau chiar vecini”.

A încheiat cu observația: „Sensul vieții Fericitul Cardinal Iuliu Hossu care a fost? «Credința noastră este viața noastră»”. A continuat: „Care a fost sensul vieții lui Hațieganu? Profesia lui a fost viața lui!” A mărturisit: „De 28 de ani am dezvoltat în Cluj Galele Medicină, Artă, Cultură. De 28 de ani, o dată pe lună, timp de două ore, Hațieganu ne privește. Dar și noi îl privim ca pe o icoană dătătoare de speranță, în care credem că el a fost o valoare și că, fără îndoială, este nemuritor”.

* * *

O abordare teologică, cu privirea îndreptată acum mai mult înspre marele Cardinal Iuliu Hossu, a împărtășit pr. prof. dr. Cristian Barta, decan al Facultății de Teologie Greco-Catolică a Universității Babeș-Bolyai. Pornind – așa cum invita tema propusă -, de la prietenia celor doi foști elevi ai Liceului Greco-Catolic din Mica Romă, prietenie care „s-a consolidat în perioada interbelică” și s-a păstrat ca „strânsă legătură spirituală până la finalul vieții”, părintele decan a meditat asupra vocației lor, mai întâi în faza de căutare, apoi în cea de „trăire exemplară”. A arătat cum „fiecare și-a urmat propria vocație, cu pasiune și dăruire. Iuliu Hossu va deveni preot celibatar, Episcop cu realizări remarcabile pe plan bisericesc, național și cultural, martir al credinței în timpul persecuției comuniste, iar Iuliu Hațieganu medic eminent, profesor universitar și creator de școală medicală, decan al Facultății de Medicină și apoi rector al Universității Regele Ferdinand I (în perioadele 1930-1931 și 1941-1944)”. A exemplificat modul în care fiecare și-a trăit „exemplar” propria vocație, citând cuvinte atât ale Episcopului Iuliu Hossu, cât și ale medicului Iuliu Hațieganu, păstrate în documentele vremii și care atestau compasiunea față de bolnavi – manifestată de Iuliu Hossu mai întâi ca preot militar și apoi ca Episcop -, de asemenea, conștiința împlinirii propriei misiuni, importanța pe care amândoi o acordau speranței și rugăciunii pentru bolnavi.

Pr. prof. Cristian Barta a dedicat partea de încheiere îndrumării spirituale. S-a adresat atât medicului și operatorului sanitar, cât și bolnavului, purtătorului de suferință și apropiaților acestuia. A propus „speranța și rugăciunea” ca instrumente care, împreună cu cele ale științei, conduc la vindecare, la întărire spirituală în confruntarea cu boala. A vorbit despre speranță ca „găsire a unui sens al suferinței”, precum și despre rugăciune, arătând că este „foarte importantă în îngrijirea bolnavilor (…) tocmai pentru că ne unește cu Dumnezeu, ne umanizează”. În încheiere a evidențiat și importanța „colaborării dintre personalul medical și personalul rânduit de Biserică pentru însoțirea spirituală a bolnavilor”.

* * *

A continuat Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, privind, de asemenea, mai întâi la prietenia care i-a unit pe Episcopul Iuliu Hossu și pe medicul Iuliu Hațieganu, extinzând această legătură spirituală asupra tuturor, pentru a descifra peste timp și istorie modul în care Dumnezeu lucrează prin toți și pentru toți fiii Săi, conferind vieții un sens al vindecării de moarte, un sens al Învierii prin Cristos Domnul.

A exemplificat, evocând instituirea Zilei Mondiale a Bolnavului la 11 februarie, „o dată aleasă de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la un an după ce a fost diagnosticat cu Parkinson”. Iar 11 februarie, a continuat, „este data primei apariții a Maicii Sfinte la Lourdes, un loc binecuvântat de Dumnezeu, un loc al vindecărilor, în care Dumnezeu prin Maica Sfântă decide să vină în ajutorul nostru. Este un loc al vindecărilor fizice, dar este și un loc, sau mai ales un loc al vindecărilor spirituale. Aș insista asupra acestei date și a semnificației acestei date tocmai pentru a ne gândi la sensul vieții. Noi, bineînțeles, încercăm, căutăm, facem apel la medici pentru sănătatea fizică. Dar cu toții știm că, dincolo de sănătatea fizică, există o sănătate spirituală. Evanghelia este destul de clară în acest sens, deși Isus este prezent întotdeauna lângă bolnavi, întotdeauna vindecă, și aceasta îi invită și pe ucenici să facă: «mergeți și vindecați», pe lângă celelalte misiuni.”

Oprindu-se la două momente din Sfintele Evanghelii – parabola celor 10 leproși și învierea lui Lazăr -, Ierarhul a subliniat: „Isus alege să fie în toate momentele împreună cu noi, în boală, în suferință și chiar în moarte, pentru ca să transforme suferința, boala și chiar moartea, într-un pasaj. Și de aici este extrem de important sensul vieții, de aici extrem de importantă rugăciunea.” A îndemnat: „Să căutăm sensul vieții în Dumnezeu și să fim în comuniune în prezența lui Dumnezeu și Dumnezeu să fie lângă noi în rugăciune. De fapt, noi ne uităm la doi oameni și ei sunt semne pentru noi. Și noi trebuie să devenim semne pentru ceilalți. Evenimentul din această seară este un semn pentru noi din partea lui Dumnezeu. Noi privim la ei și ei ne indică înspre Maica Sfântă, cea care vindecă cu adevărat bolile trupului și ale sufletului”.

Prelegerile au fost însoțite de înălțătoare acorduri muzicale, prin prezența Corului Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj, dirijat de dr. Vlad Eniu; la pian: conf. univ. dr. Cornelia Cuteanu-Suciu. Un „mulțumesc” adresat distinșilor invitați a încheiat programul. Codruța Fernea, coordonatoarea activităților din Anul „Cardinal Iuliu Hossu” în Eparhia de Cluj-Gherla a oferit prof. dr. Nicolae Hâncu, pr. prof. dr. Cristian Barta, precum și dirijorului dr. Vlad Eniu, câte un mic semn de recunoștință, în numele Preasfinției Sale Claudiu și al organizatorilor.