Fiecare botezat, fiind discipol misionar, trebuie să evanghelizeze (Evangelii gaudium, nr. 120). Pentru ca acest lucru să devină o realitate palpabilă, este evident că tot mai mulți credincioși trebuie să treacă de la logica de consumatori de „cele sfinte” la cea de persoane care cred și dau mai departe credința lor; care sunt într-o relație cu Cristos și vor ca și alții să experimenteze bucuria acestei relații. Între instrumentele care pot ajuta în acest sens este și seria gratuită „Credința trăită” a pr. Columba Jordan CFR, tradusă de membri ai Biroului pentru Evanghelizare și Cateheză (BEC) al Eparhiei de Cluj-Gherla. Am stat de vorbă cu BEC legat de acest proiect.

– Cui se adresează seria „Credința trăită” și ce urmărește ea?

– La origini este un proiect irlandez intitulat „Called for more” (Chemați la mai mult), care produce videouri și podcast-uri. Acum un an au lansat „Credința trăită” ca un mic proiect pe care îl descriu drept „o resursă perfectă pentru grupurile de tineri, pentru grupurile dintr-o parohie sau chiar pentru un grup de prieteni”. Dacă adjectivul „perfectă” poate fi dezbătut, restul afirmației îl susținem: poate fi folosit în diverse grupuri, din asociații, din parohii sau pur și simplu grupuri de prieteni. Scopul lui este să îi facă pe participanți să treacă la nivelul următor: în viața interioară, în primirea Sacramentelor, în formarea personală, în trăirea în comunitate și, nu în ultimul rând, în practicarea apostolatului. Sau, ca să vorbim în termenii pontificatului recent încheiat, în trăirea discipolatului misionar.

Papa Francisc spunea că prin Botez fiecare am devenit discipoli misionari (Evangelii gaudium, nr. 120). Acest mini-program, în doar cinci pași, urmărește să îi ajute pe credincioșii noștri chiar să fie discipoli misionari. Potențialul lor din Botez să devină realitate în viața de zi cu zi. Același Papă atrăgea atenția asupra ispitei de a considera că evanghelizarea este datoria unora calificați pentru așa ceva, când în realitate fiecare dintre noi suntem chemați la aceasta: să fim discipoli, mai mult, discipoli misionari, care drept urmare ies din „bula” lor și îi evanghelizează pe ceilalți.

– Mai întâi poate ar trebui să definim termenii: „discipol misionar”, poate și „evanghelizare”.

– Da. Probabil pentru mulți ideea de a evangheliza este tradusă în minte prin a merge din casă în casă, chemat sau nechemat, sau a striga mesaje apocaliptice prin intersecții. Perspectiva catolică este alta. Papa Paul al VI-lea spunea că Biserica există ca să evanghelizeze. Altfel spus, Biserica există pentru a-l vesti tuturor oamenilor pe Isus Cristos. Desigur, am spune că astăzi cam toată lumea a auzit de Isus Cristos. Doar că evanghelizarea nu este o simplă informare: „Există pizza, există teoria relativității și, apropo, există și Isus Cristos…” Evanghelizarea înseamnă a proclama Vestea cea Bună cu puterea Spiritului Sfânt, astfel încât cel care o aude să fie invitat să intre în relație cu Mântuitorul său; să răspundă iubirii divine cu iubirea sa, cât de limitată; să se lase transformat interior de Evanghelie.

Cât privește sintagma „discipol misionar”, să pornim de la primul cuvânt: discipol. Însuși Isus a indicat Bisericii ca sarcină să facă discipoli din toate neamurile (Matei 28,19-20). Iar Evangheliile ne ajută să înțelegem ce înseamnă a fi discipol. În primul rând cuvântul discipol, în greacă și ebraică deopotrivă, înseamnă învățăcel – unul care absoarbe învățătura Maestrului/Rabinului său, dar chiar mai mult: dincolo de cuvinte, îi absoarbe și stilul de viață. Așadar a fi discipol al lui Cristos înseamnă a-i cunoaște învățătura și a trăi după exemplul Lui. Dacă adăugăm și cuvântul misionar, după cum ne-a învățat Papa Francisc, atunci avem un învățăcel care îl descoperă pe Cristos și nu poate ține descoperirea doar pentru el, ci dorește ca toți ceilalți să intre de asemenea într-o relație cu El.

– Revenind la program: la ce ar trebui să se aștepte cei care îl vor urmări?

– Este vorba de cinci episoade video de 15 minute, care îl au ca vorbitor pe pr. Columba Jordan CFR. Nici o legătură cu Căile Ferate Române – este un călugăr ce aparține Fraților Franciscani ai Reînnoirii. Este un călugăr simpatic, care cucerește, dar în același timp provoacă. În fiecare episod atinge câte o temă fundamentală pentru creșterea noastră în relația cu Isus Cristos, oferind câteva reflecții. În principiu și cei mai la începutul vieții spirituale, dar și cei mai avansați, vor putea găsi idei de reflectat, invitații de aplicat. Fiecare episod are practic două părți, fiecare parte încheindu-se cu o serie de întrebări. Tocmai de aceea este un instrument care se poate folosi individual, dar – ca vinul – are un „gust” mai bun într-un grup. În grupuri mici se poate urmări materialul video, opri atunci când se indică aceasta, și discuta pe marginea întrebărilor propuse. Există apoi și niște angajamente sugerate – la nivel personal și la nivel de grup.

– Este gratuit, nu? Cum se poate ajunge la materialele necesare și cum s-ar implementa concret?

– Pe Cristofori.ro există o pagină specială care include tot ce este nevoie pentru rulare. Inclusiv un link pentru descărcarea fișierelor video, respectiv altul pentru descărcarea subtitrărilor și a textelor necesare pentru participanți. Materialele video pot fi deci rulate local (de pe calculator) sau din online. Întrebările și angajamentele se pot tipări și multiplica pentru participanți. Cât privește implementarea lui, depinde de grup. Se sugerează dedicarea unui timp informal înainte de vizionare și discuții, respectiv și după. Într-o formă minimală ar presupune o introducere, vizionarea primei părți, discuții, vizionarea celei de a doua părți, discuții și o concluzie. Și tot așa, timp în cinci întâlniri, de exemplu săptămânale. S-ar pierde din scopul lui dacă s-ar face o simplă vizionare, fără discuții; sau discuții cu sala, în loc de discuții pe grupuri mici. Dar aici ține mult de creativitatea și disponibilitatea celor care vor folosi instrumentul.

– La final participanții vor fi discipoli misionari?

– Dacă ar fi așa, atunci ar fi cu adevărat instrumentul perfect, cum se spune în descrierea în engleză. Dacă există o șansă pentru așa ceva, ea este direct proporțională cu experiența grupurilor și cu dedicarea participanților. Materialele video și suportul tipărit au rolul lor, dar adevărata lucrare o poate face doar Spiritul Sfânt, și doar cu deschiderea subiecților – adică a noastră. Dar da, dacă grupurile mici se deschid în împărtășirea ideilor și a experiențelor și dacă ideile frumoase sunt transformate, treptat, în obiceiuri, fiind deci integrate în viața de zi cu zi, atunci, da, la final, după luni de zile de rugăciune și practicarea acestor obiceiuri se va ajunge la discipoli misionari.

– Un gând de final?

– Poate o experiență. Într-o Arhidieceză din SUA s-au organizat sesiuni de ascultare a credincioșilor privitor la speranțele lor pentru parohii și pentru Arhidieceză. Arhiepiscopul împărtășea că la final, deși în diverse forme, a recunoscut două frământări principale ale credincioșilor săi: dorința de a avea o relație mai vie cu Isus Cristos, precum și frustrarea de a nu ști cum să își împărtășească credința cu rudele și prietenii. Fără să își dea seama, spunea Arhiepiscopul, acești credincioși de rând din parohii cereau să fie formați ca discipoli ai lui Isus Cristos, ca discipoli misionari. Sperăm cât mai mulți să urmărească materialele video, iar apoi să caute să formeze mici grupuri în care să îl reparcurgă, pentru ca rodul să fie mai bogat. Să putem avea o multitudine de discipoli misionari.