În istoria poporului român, ziua de 1 decembrie 1918 a rămas înscrisă cu litere de aur ca momentul culminant al luptei seculare pentru unitate și identitate națională. În centrul acestui eveniment istoric, s-a aflat o figură remarcabilă, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu.

Puține nume strălucesc atât de intens, în paginile istoriei românilor, ca cel al episcopului Iuliu Hossu, omul care a intrat în memoria colectivă drept „Episcopul Unirii”. Figura sa emblematică a rămas inseparabil legată de evenimentul crucial din istoria României: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. La doar 33 de ani, tânărul episcop al Gherlei a devenit una dintre cele mai puternice voci ale unirii Transilvaniei cu Regatul României, moment ce avea să marcheze definitiv destinul poporului român.

Ziua istorică de la Alba Iulia l-a găsit pe Iuliu Hossu în mijlocul unei mulțimi uriașe, ce depășea 100.000 de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei, animați de un singur gând și o singură dorință: împlinirea unității naționale. Episcopul Hossu a început programul oficial al zilei prin participarea la liturghia solemnă oficiată de Preasfinția Sa Valeriu Traian Frențiu. Această liturghie, ca un semn al conlucrării dintre autoritatea ecleziastică și politică, avea menirea să purifice spiritual și simbolic momentul crucial al Unirii, conferindu-i un caracter sacru. Corespondentul Telegrafului Român scrie: „S-a înălțat rugăciune de luminarea minții și curățirea sufletului, pentru ca lipsiți de orice prihană să ne împărtășim de marele praznic care ni-a gătit nouă Domnul”. După celebrarea liturgică, mulțimea, în haine de sărbătoare și împodobiți cu tricolor, s-a îndreptat în procesiune solemnă spre locul adunării.

În jurul orei 10, episcopul Iuliu Hossu și-a făcut intrarea solemnă în sala pregătită pentru Marele Sfat, însoțind pe ceilalți membri ai prezidiului. Atmosfera a fost electrizantă, mulțimea primindu-i cu ovații puternice și aplauze îndelungi. Aflat în sala Marelui Sfat Național, episcopul Gherlei a urmărit discursurile liderilor politici ai vremii, printre care cel al lui Vasile Goldiș, a asistat la momentele esențiale ale ședinței în care s-a proclamat unirea românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească cu România.

Episcopul Hossu a fost martor direct al votului unanim al rezoluției unirii, punct culminant al zilei. În această atmosferă încărcată de emoție și semnificație istorică, Iuliu Hossu, alături de episcopul Miron Cristea, a preluat apoi misiunea istorică de a duce vestea marii decizii mulțimii adunate la Alba Iulia pe Câmpul lui Horea. Cu o voce emoționată, el a rostit cuvintele memorabile: „Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernic rostește, prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți Românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara mamă, România. […]

Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu […], acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor purtate […] cu credință în Dumnezeu și cu nădejde în dreptatea lui.

De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului Său.”

După citirea rezoluției, episcopul Hossu l-a îmbrățișat fratern pe episcopul ortodox Miron Cristea în fața mulțimii, gest ce simboliza unitatea profundă a tuturor românilor și solidaritatea dintre confesiuni.

Episcopul Hossu nu a fost doar mesagerul momentului istoric, ci și unul dintre promotorii acestuia. Hotărârea sa de a adera la ceea ce va deveni proiectul Marii Uniri, aflat încă într-un stadiu incipient, este evidențiată prin răspunsul său ferm și hotărât la întrebarea dacă îi va susține pe Alexandru Vaida-Voievod și Teodor Mihali în demersul lor: „până la spânzurătoare!” Această expresie subliniază determinarea totală și angajamentul profund al episcopului Hossu față de idealul unirii.

În lunile care au precedat adunarea, el a parcurs neobosit satele eparhiei de Gherla, vizitând comunitățile pe care le păstorea, oferind mângâiere credincioșilor și îndemnând clerul prin circulare în care se împletește mesajul pastoral cu cel politic. Într-o astfel de circulară, dată cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, încerca să facă inteligibilă esența declarației de autodeterminare și directivele Consiliului Național Român. Lipsa surselor nu ne permite să evidențiem implicarea directă a episcopului Hossu în pregătirea participării celor din eparhia sa la adunarea națională, însă putem afirma cu siguranță că nu a fost un simplu spectator iar capacitatea sa extraordinară de a inspira încredere și solidaritate a avut rolul său în mobilizarea credincioșilor săi și pregătirea atmosferei favorabile acestei adunări istorice.

Activitatea episcopului nu s-a oprit la momentul proclamării unirii. Imediat după evenimentul de la Alba Iulia, Iuliu Hossu a făcut parte din delegația care a prezentat actul Unirii Regelui Ferdinand la București.

În anii care au urmat, episcopul Iuliu Hossu și-a continuat neobosit misiunea pentru apărarea drepturilor poporului român și a libertății Bisericii Greco-Catolice. În timpul regimului comunist, a fost persecutat și închis, suportând grele suferințe pentru credința și principiile sale. Papa Paul al VI-lea l-a numit cardinal „in pectore” ca recunoaștere a sacrificiului său și a rolului său fundamental în istoria Bisericii și a neamului românesc.

Astăzi, numele Fericitului Iuliu Hossu este simbolul viu al Marii Uniri, al sacrificiului, al credinței neclintite și al devotamentului față de popor și patrie. Viața și faptele sale sunt mărturia vie a unei generații care a avut curajul și forța morală să schimbe istoria.

Episcopul Iuliu Hossu rămâne astfel, în memoria colectivă a românilor, o lecție eternă despre puterea credinței și curajul de a lupta până la capăt pentru idealurile naționale. Figura sa este un reper moral și istoric, amintind tuturor că unitatea și demnitatea sunt cele mai mari daruri pe care un popor le poate obține și păstra de-a lungul timpului.

* Mulți ani după evenimentele din 1918, Cardinalul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani, a fost înregistrat clandestin. Cu o voce slăbită, însă la fel de vie în convingeri, rostește cuvintele de la Marea Unire. Deși fragil, glasul său păstrează aceeași tărie spirituală ce îmbrățișase idealul românesc, iar fiecare cuvânt transmite emoția profundă a unui destin marcat de sacrificiu.

Pr. Radu-Vlad Pupăză

Înregistrarea poate fi ascultată aici: