• „Să înțelegem că de fapt crucea nu este semn de suferință, ci semn de iubire”.
• „Nu suferim de dragul suferinței, nu postim de dragul postului, ci postim pentru a ne aduce aminte de iubirea lui Cristos”. (PF Claudiu)

În Duminica Sfintei Cruci, pe 15 martie 2026, Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al BRU și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie la mănăstirea Maicii Domnului – Sanctuar Arhiepiscopal Major, din Cluj-Napoca, al surorilor Congregației Maicii Domnului. La masa Sf. Altar au concelebrat pr. Cristian Barta, decan al Facultății de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universității Babeș Bolyai, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului, pr. Ioan Fărcaș, protopop de Târgu Mureș și Râciu, de asemenea, au fost prezenți părinți protopopi, preoți, clerici și credincioși din Eparhia de Cluj-Gherla și din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș.

Răspunsurile la Sf. Liturghie au fost oferite de surori și de tinere aflate în grija surorilor CMD. Au mai fost de față membri ai Fraternității „Sfânta Familie din Nazaret” – ramura spirituală a CMD, membre ale Reuniunii Mariane, precum și membri ai Biroului pentru Pastorația Familiilor din cadrul Episcopiei de Cluj-Gherla.

În cadrul celebrării, subdiaconul Ioan Paul Fărcaș, din Târgu Mureș, a fost hirotonit diacon prin punerea mâinilor Întâistătătorului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În momentele ce au precedat hirotonirii, Ioan Paul Fărcaș a fost prezentat, în fața Bisericii, de către pr. decan Cristian Barta, care, încredințându-l pe Ierarh despre faptul că „îndeplinește toate condițiile canonice și dorește să-și dăruiască viața slujirii Bisericii”, l-a rugat să-i confere hirotonirea întru diaconat. Tânărul Ioan Paul Fărcaș, a spus pr. Cristian Barta, este „fiu al parohiei Adormirea Maicii Domnului din Târgu Mureș. S-a născut la 9 august 1996, în familia pr. Ioan Fărcaș din Târgu Mureș și a crescut într-un mediu de credință și de statornică viață creștină.  Călăuzit de harul chemării dumnezeiești și dorind să slujească Biserica lui Cristos, a urmat un parcurs formativ temeinic, atât pe plan teologic cât și spiritual. A obținut licența și masteratul în Teologie pastorală, la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, din Universitatea Babeș-Bolyai.”

„Formarea sa academică a fost apoi îmbogățită la Roma, prin masteratul în drept canonic răsăritean, la Institutul Pontifical Oriental, și prin specializarea în proceduri și jurisprudență ecleziastică, la Universitatea Pontificară Lateran. În prezent își continuă studiile în cadrul Școlii Doctorale de Teologie și Științe religioase a Facultății de Teologie Greco-Catolică. Formarea sa spirituală și liturgică s-a desfășurat în Seminarul Arhieparhial din Blaj și în Colegiul Pio Romeno din Roma. Pe lângă pregătirea teologică, a dobândit și o solidă formare științifică în domeniul ingineriei, prin studiile urmate la Facultatea de Inginerie din Târgu Mureș și la Universitatea Sapientia din Roma, atât la nivel licență cât și de masterat. În anul 2019 a fost hirotesit lector, iar în 2021, ipodiacon. La 6 iulie 2025 s-a căsătorit cu Camelia Maria, care îl însoțește cu devotament și fidelitate pe drumul vocației sale.”

Preafericirea Sa Claudiu și-a început cuvântul de învățătură din cadrul celebrării cu semnificația sărbătorii Sfintei Cruci. A spus: „Suntem astăzi la mijlocul Postului Mare, la mijlocul perioadei pe care Biserica ne-o propune ca pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului și în acest moment, după o perioadă în care am gustat și bucuriile și dificultățile Postului Mare, Biserica ne propune să contemplăm Sfânta Cruce. Și ne-o propune într-o manieră aparte, nu așa cum vedem noi de multe ori Crucea ca semn de suferință, de dificultate, ca semn al poverilor fiecărei zile, ci deja ni se vorbește în această sărbătoare de lumina Învierii”. A asemănat această zi cu „o linguriță de miere care ni se oferă în mijlocul unui drum dificil și care să ne ajute să mergem în continuare: contemplăm Crucea, este adevărat, dar contemplăm deja Misterul Învierii dincolo de Cruce”.

Preafericirea Sa Claudiu a amintit, totodată, ca motiv de bucurie al acestei duminici, „un eveniment foarte important pentru Biserică: hirotonirea întru diaconat a studentului teolog Ioan Paul, student la Roma care a simțit chemarea lui Cristos, a urmat-o, și astăzi această urmare capătă o conotație specifică a slujirii: este primul pas prin care intră în slujirea – pe urmele lui Cristos – în Biserică, aceea a diaconatului. Diaconii, în mod tainic, sunt asemănați cu îngerii. Ei au tot timpul o mișcare circulară: intră în Sfântul Altar, ies în mijlocul vostru. E ca și cum ar aduna încontinuu rugăciunile și cererile voastre și le-ar duce la Sfântul Altar.”

Întâistătătorul Bisericii Române Unite a încredințat noul diacon rugăciunilor Bisericii, ale credincioșilor, l-a încredințat rugăciunii surorilor în mod special, care se roagă neîncetat în această mănăstire. A evidențiat însemnătatea, în Biserică, a comuniunii în rugăciune, în iubire, care, „dacă nu este trăită, Biserica devine o instituție ca oricare alta. Suntem aici, chiar dacă nu ne cunoaștem cu toții, dar suntem parte aceleași Biserici”, a subliniat. Preafericirea Sa Claudiu a salutat, cu acest prilej, prezența pr. protopop de Târgu Mureș – tatăl noului diacon -, și a preoților și credincioșilor din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș prezenți la celebrare.

Ca o încurajare pentru toți, dar în mod special pentru diaconul Ioan Paul Fărcaș, a fost meditarea, de către Ierarh, a Evangheliei zilei, despre urmarea lui Isus (Mc 8,34-38;9,1). A spus: „Este extrem de important să descoperim că, de fapt, nu purtăm doar crucea noastră și nu suntem singuri, așa cum spunea Padre Pio: «Isus nu e niciodată fără cruce și crucea nu este niciodată fără Isus»”. A relevat faptul că suferința are o valoare mântuitoare atunci când este trăită cu Cristos, și, de asemenea, că urmarea lui Cristos, chiar sub cruce, este calea spre adevărata fericire. A spus: „Nu penitența, pocăința este valoarea în sine. Ci faptul că ea ne permite să-l urmăm pe Cristos. Avem deja suferințele noastre și în acele suferințe simțim prezența lui Cristos și o căutăm, și în Postul Mare trăim în mod tainic limitele noastre. Ce înseamnă că nu mâncăm? Dacă nu mâncăm, murim. Și atunci, faptul că renunțăm la mâncare în această perioadă sau la ceea ce în mod normal consumăm în restul anului, ne ajută să ne aducem aminte că suntem limitați. Că viața noastră este pentru o perioadă pe acest pământ. Că va veni un moment pentru fiecare dintre noi, creștinii, în care adevărata noastră hrană va fi Cristos.”

„Și când viața noastră pe acest pământ se va încheia, viața Mântuitorului va umple viața noastră pe deplin. O umple deja, din momentul Botezului. Dar atunci vom trăi pe deplin (…). Și atunci, să înțelegem că de fapt crucea nu este semn de suferință, ci semn de iubire. Dacă prin cruce, prin moartea și Învierea Mântuitorului nostru Isus Cristos, noi nu mai trăim moartea ca sfârșit, ci ca un nou început, atunci cu adevărat crucea este semn de iubire. Nu suferim de dragul suferinței, nu postim de dragul postului, ci postim pentru a ne aduce aminte de iubirea lui Cristos.”

După Sfânta Liturghie, rugăciunea tuturor celor de față a continuat pe urmele lui Cristos, pe colina din vecinătatea mănăstirii, prin procesiunea Căii Crucii de vindecare pentru Familii, moment coordonat de Biroul pentru Pastorația Familiei al Episcopiei de Cluj-Gherla în colaborare cu surorile Congregației Maicii Domnului.