Douăzeci de ani mai târziu – despre devenire, credință și legăturile care rămân

În 14 mai 2026, la Cluj-Napoca, promoția 2002-2006 a Facultății de Teologie Greco-Catolică s-a reîntâlnit pentru a aniversa douăzeci de ani de la absolvire. Au revenit împreună absolvenții specializărilor Teologie-Asistență Socială, Teologie-Litere (română, engleză, germană) și Teologie Pastorală, purtând în suflet emoția unei întâlniri pe care timpul nu a reușit să o stingă.

Privind astăzi în urmă, povestea generației noastre pare un drum construit în timp, început în anul 2002, când am pășit pentru prima dată pe coridoarele facultății, fiecare cu propriile speranțe, întrebări și visuri despre viitor. Unii veneau cu o chemare clară spre slujirea pastorală, educație sau asistență socială, alții căutau încă răspunsuri și sensuri care aveau să se contureze pe parcursul anilor de formare.

Fotografia absolvirii din 2006 surprinde chipurile tinere ale unei generații aflate la început de drum. După zece ani, în 2016, o parte dintre colegi s-au reîntâlnit pentru prima aniversare importantă a promoției, iar fotografia acelui moment surprinde deja maturizarea firească adusă de profesii, familii și responsabilități. Douăzeci de ani mai târziu, privind imaginile celor trei momente – 2006, 2016 și 2026 – am avut sentimentul unei continuități care depășește simpla trecere a timpului. Chipurile s-au schimbat, însă în priviri a rămas aceeași legătură autentică dintre oameni care au crescut împreună sufletește și intelectual.

Ziua aniversară a început la Seminarul Greco-Catolic de pe strada Constantin Brâncuși nr. 37, prin celebrarea Sfintei Liturghii de către preoții absolvenți ai promoției, însoțiți de pr. vicar Vasile Tofană SJ și pr. prof. Marius-Grigore Furtună. Alături de generația noastră au fost prezenți și profesorii care ne-au însoțit în anii formării – prof. dr. Sorin Marțian, prof. dr. Dan Ruscu, conf. dr. Zetea Simona, conf.dr. Călin Săplăcan – precum și doamna secretar șef Felicia Trif.

Momentul liturgic a fost urmat de un parastas în memoria colegului nostru preot Călin Ioan Bot, a profesorului dr. Nicolae Gudea, a PS Florentin Crihălmeanu și a Narcisei, soția colegului nostru, Mihai Roman. În liniștea rugăciunii, fiecare dintre noi a retrăit într-un mod aparte anii tinereții, ai căutărilor și ai devenirii care ne-au unit.

În cuvântul adresat promoției, pr. vicar Vasile Tofană SJ a surprins cu sensibilitate transformările prin care fiecare a trecut în acești douăzeci de ani și legăturile create în anii formării, care nu se pierd odată cu trecerea timpului, ci continuă să rodească discret în oameni și în modul în care aceștia aleg să își trăiască viața.

Poate tocmai această idee a făcut întâlnirea atât de emoționantă. În sala Multimedia a seminarului, timpul a părut că se oprește. Parcă acele ceasornicului s-au întors pentru câteva ore în anii studenției, iar noi am redevenit cei de atunci: zâmbitori, emoționați, purtând aceeași lumină familiară în privire. Ne-am regăsit firesc, ca și cum între noi nu s-ar fi așezat două decenii. Pentru câteva ore, am simțit că suntem din nou generația 2002-2006, aceea care intra dimineața la cursuri cu entuziasm și convingerea că viitorul abia începea.

Privind astăzi la generația noastră, realizăm că am intrat în facultate fiecare cu propriile motive și căutări. Unii știau de la început drumul pe care doreau să îl urmeze, alții și-au descoperit adevărata direcție pe parcursul anilor de studiu. Facultatea de Teologie Greco-Catolică nu a fost pentru generația noastră doar un loc al acumulării de informații, ci un spațiu al devenirii interioare.

Aici am învățat că profesia nu poate fi separată de dimensiunea umană și spirituală a vieții. Mărturia colegei noastre Cristina Iordache exprimă poate cel mai bine această realitate a formării trăite dincolo de dimensiunea strict academică. Valorile cultivate în acei ani au devenit fundamentul modului în care își exercită profesia și se raportează la oameni.

În mod asemănător, mesajele profesorilor Călin Săplăcan și Sorin Marțian au subliniat faptul că adevărata reușită a unei generații nu stă doar în parcursul profesional, ci și în păstrarea spiritului fratern și a comuniunii construite în anii studenției. Drumurile profesionale pe care le-am urmat după absolvire au fost diferite. Mulți dintre colegi au ales să profeseze în domeniile pentru care s-au pregătit, alții au urmat profesii adiacente sau chiar complet diferite. Și totuși, nimic din ceea ce am învățat nu s-a pierdut.

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante concluzii pe care generația noastră o poate mărturisi după douăzeci de ani: valoarea unei formări autentice nu se măsoară exclusiv prin profesia practicată, ci prin felul în care aceasta continuă să rodească în viața omului, în familie și în relațiile cu ceilalți.

Întâlnirea a continuat într-o atmosferă caldă și prietenoasă. Între fotografii, amintiri și conversații reluate firesc după ani, timpul părea să curgă altfel. Lumina de pe chipurile colegilor și zâmbetele sincere spuneau totul: tuturor ne-a făcut bine să fim din nou împreună.

Douăzeci de ani mai târziu, am înțeles încă o dată că timpul trece, însă ceea ce este autentic nu se pierde. Rămâne în oameni, în legăturile construite cu sinceritate și în bucuria profundă de a putea spune, după atâția ani: „Ne-am regăsit.”

Alexandra Bradea-Pop
Alexandrina-Liana Kiss
Adina-Corina Peșteșan