Excelența Sa, Mons. Giampiero Gloder, Nunțiul apostolic în România și Republica Moldova, la inaugurarea Muzeului „Fericitul Cardinal Iuliu Hossu” din Cluj-Napoca

• Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, 29 iunie 2026 – Inaugurarea Muzeului „Fericitul Cardinal Iuliu Hossu” din incinta Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor secolului XX, Cluj-Napoca

Preafericirea Voastră, Excelențele Voastre,
Dragi preoți, dragi persoane consacrate, seminariști,
Dragi credincioși,

În această zi în care, în întreaga Biserică, celebrăm sărbătoarea solemnă a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, gândul nostru se îndreaptă către Succesorul Sfântului Petru, Papa Leon al XIV-lea, care vă transmite salutul său plin de afecțiune și binecuvântarea sa părintească. Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este o comemorare plină de recunoștință față de acești doi mari discipoli și martori ai lui Cristos care și-au dat viața pentru credință, pentru răspândirea Evangheliei.

În fața Bazilicii Sfântului Petru din Vatican, sunt amplasate două mari statui ale acestor apostoli, care pot fi clar identificate și recunoscute cu ușurință după două semne distinctive: primul semn, cheile din mâna Sfântului Petru, care fac trimitere chiar la Evanghelia pe care am ascultat-o și care evidențiază primatul și slujirea sa; iar al doilea semn, sabia pe care Sfântul Pavel o ține în mâini și care se referă atât la martiriul său, cât și, după cum observa Papa Benedict al XVI-lea, la misiunea sa de evanghelizator.

În acest sens, simțind el că i se apropie moartea, îi scrie lui Timotei: „Am luptat lupta cea bună”. Desigur, nu lupta unui conducător de oști, ci aceea a unui vestitor al cuvântului lui Dumnezeu, fidel lui Cristos și Bisericii Sale, care s-a dăruit pe sine însuși în întregime. Să celebrăm sărbătoarea solemnă a acestor doi mari Apostoli înseamnă și să ne reînnoim mărturisirea noastră de credință în Biserica Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, așa cum am făcut și astăzi.

Mi se pare, de asemenea, semnificativ faptul că am celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în această sărbătoare, în această Catedrală a Martirilor și Mărturisitorilor secolului XX și înainte de inaugurarea muzeului dedicat Fericitului Iuliu Hossu, pentru că Fericitul nostru, împreună cu confrații săi Episcopii martiri, alături de numeroși preoți, diaconi și credincioși ai Bisericii dumneavoastră, și-au mărturisit credința în timpul persecuției, au rămas statornici în iubirea față de Biserica lor și în comuniunea cu Succesorul Sfântului Petru, iar mulți dintre ei au pecetluit această fidelitate până la dăruirea propriei vieți.

Exemplul lor să fie un stimul și pentru noi, de a trăi cu ales curaj și consecvență învățăturile Evangheliei, rămânând fideli lui Cristos, Bisericii și Sfântului Părinte. Lăudat să fie Isus Cristos!

(Sfânta Liturghie arhierească, Capela „Sfântul Iosif”)

* * *

Preafericirea Voastră, Excelențele Voastre,
Distinse autorități,
Dragi preoți, diaconi și persoane consacrate,
Dragi prieteni,

Anul dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu ne-a oferit posibilitatea de a cunoaște mai bine această personalitate pe care Sfântul Papa Paul al VI-lea a definit-o drept „gigantică”, o figură care se înscrie în marea tradiție pastorală, liturgică, spirituală, dar și culturală a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice – este suficient să amintim Școlile Blajului și Școala Ardeleană, aflate la baza culturii române moderne.

Acest muzeu este un spațiu prețios în care prin cuvinte, imagini, documente și obiecte, putem reconstitui parcursul Fericitului nostru, nu pentru o simplă evocare sterilă, ci pentru ca memoria sa să devină învățătură pentru fiecare generație, prin valorile umane și creștine pe care le-a trăit și le-a mărturisit.  Aș dori să evoc trei elemente ale acestei mari personalități: libertatea, comuniunea și apropierea.

Primul element, libertatea: Iuliu Hossu a fost un om profund liber, care și-a păstrat libertatea conștiinței luminată de credință în fiecare moment al vieții sale. Această libertate interioară nu a fost nicidecum afectată atunci când și-a pierdut libertatea exterioară, în închisoare sau în domiciliu forțat, refuzând orice compromis și orice ofertă care i-ar fi putut reda libertatea exterioară. Fericitul nostru a păstrat neatinsă libertatea conștiinței sale, care, așa cum învață Conciliul Vatican II, este nucleul cel mai tainic și sanctuarul omului, unde el este singur cu Dumnezeu, al Cărui glas răsună în intimitatea sa și unde nici un om nu poate pătrunde prin forță. Libertatea interioară este mai importantă decât cea exterioară, iar conștiința bine formată nu face compromisuri – o lecție valabilă și pentru timpurile noastre.

Al doilea element, comuniunea: Cardinalul Iuliu Hossu a fost un om care a căutat, a trăit și a promovat comuniunea, reconcilierea și unitatea între credincioși și în societatea timpului său. A căutat întotdeauna ceea ce unește și nu ceea ce dezbină, cerând lui Dumnezeu pace și înțelegere pentru toți și lucrând pentru acestea. În Scrisoarea pastorală scrisă în aprilie 1945, în urma dureroaselor evenimente ale războiului, care au afectat nu numai România, ci întreaga Europă, el scria: „Cunosc sufletele voastre alese, credincioase, așezate în tradițiile străbune de nobilă bunătate. Trăiți cu acest suflet ceasul fericit de lumină al dreptății. Nu întoarceți nimănui răul cu rău. Purtați grijă de cele bune față de toți oamenii. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu bine. Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel către romani să ne fie și nouă de îndrumare pentru ceasul dreptății noastre. Cei ce știm ce înseamnă nedreptatea, să ne ferim de a pricinui cuiva în orice timp durerea, nedreptatea. Cu suflet eliberat să plecăm pe calea vieții ce ni s-a deschis mulțumitori Domnului, cu bunăvoire față de oameni, înfrățind toate puterile noastre cu toate neamurile conlocuitoare. Să așezăm temelie puternică de viitor, de pace statornică, bunăstare și bucurie obștească”. Cred că este o rugăminte pe care nu vom înceta niciodată să o adresăm lui Dumnezeu chiar și acum, în vremurile noastre. Lucrăm și noi, la toate nivelurile, pentru depășirea diviziunilor, a confruntărilor și a discordiilor.

Al treilea element, apropierea: Este impresionant numărul parohiilor și al comunităților religioase pe care Fericitul nostru le-a vizitat în timpul slujirii sale. Un adevărat Păstor apropiat de Turma sa și nu unul închis în palatul său. Dar ceea ce mă impresionează pe mine și mai mult, citind Memoriile sale, este faptul că această apropiere fața de Biserica sa, fața de credincioșii săi și fața de patria sa, a rămas intensă, reală și concretă, în ciuda îndepărtării fizice impuse. În Memoriile sale, citim: „Trăiesc în ceruri, toată Curtea cerească este de față la Sfânta Jertfă. Trăiesc îmbrățișând lumea întreagă în îndurarea păcii și jertfa laudei. Trăiesc îmbrățișând zilnic întreaga Eparhie, cuprinzând-o în această mare a harului nemărginit al Domnului. Sunt puțin eu pentru acest har nemărginit, pentru a-l revărsa, din mila Domnului, peste o lume lipsită de har, însetată de har, fără să-l cunoască, fără să-l știe”.

O lecție care ne învață că apropierea și atenția față de ceilalți, împotriva oricărui egoism și individualism, oferă societății o față umană. Libertatea, fidelă propriei conștiințe, acțiunea concretă pentru reconciliere, unitate și pace, apropierea și atenția față de toți sunt elemente ale vieții Fericitului nostru, care poate reprezenta și pentru noi, pentru națiunea română și pentru întreaga lume, un apel la acele valori pe care se poate construi o conviețuire umană și creștină dreaptă. Lăudat să fie Isus Cristos!

(Muzeul „Fericitul Cardinal Iuliu Hossu”, Ceremonia de inaugurare)