Relicvele Sfântului Francisc au fost primite de către Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj

Relicvele Sfântului Francisc au fost primite la Cluj-Napoca, în Eparhia de Cluj-Gherla, de către Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, în dimineața de 3 august 2026, în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față”, unde vor rămâne spre venerare timp de două zile (programul pelerinajului: aici). Au fost de față pr. Traian Radu Coste-Deak, Vicar judecătoresc; pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I; pr. Simion Mesaroș din Mesteacăn, Maramureș; numeroși preoți clujeni; persoane consacrate – Maica Teodorina, superioara generală a Congregației Maicii Domnului (CMD) și surori CMD, surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare -; diaconi, studenți seminariști; precum și credincioși greco-catolici și romano-catolici, între ei membri ai Ordinului Terțiar Franciscan greco-catolic.

Frații Minori Conventuali din România au mijlocit acest pelerinaj al relicvelor Sfântului de la Assisi astfel încât, în Anul Jubiliar Franciscan, pentru întâia oară relicve „massa corporis” ale Sfântului Francisc pleacă din Assisi și sunt aduse spre venerare în biserici, Eparhii și Dieceze din țara noastră. Un mare har și binecuvântare se coboară din cer în aceste zile și în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, prin mijlocirea unuia dintre cei mai mari și mai venerați sfinți din istorie. În timpul vieții sale, fratele Francisc s-a considerat cel mai mic și mai păcătos dintre oameni, dar a fost înveșmântat în aura sfințeniei de către însuși Dumnezeu, fiind declarat sfânt la doar doi ani după moartea sa (v. aici).

Preafericitul Părinte Claudiu a întâmpinat prezența spirituală a Sfântului Francisc, prin intermediul relicvelor sale, ca pe aceea a unui Ierarh și i-a salutat cu bucurie pe părinții franciscani purtători ai acestui semn al existenței pământești a Sfântului. „Avem o mare bucurie astăzi să îl primim în catedrala noastră și în inimile noastre, în bisericile din inimile noastre, pe Sfântul Francisc. Gândiți-vă cu cât drag mergem la Assisi, cu cât drag ajungem acolo și îngenunchem și ne rugăm în fața resturilor pământești ale Sfântului Francisc. Astăzi nu mai trebuie să mergem acolo, ci Sfântul Francisc a venit la noi. Le mulțumesc fraților franciscani care cu strădania lor îl poartă din Episcopie în Episcopie, din parohie în parohie, și știm că e un an special dedicat Sfântului Francisc. De aceea am încercat și noi și încercăm să-l primim, poate nu atât de solemn în catedralele noastre, dar trebuie să-l primim foarte solemn în inimile noastre.”

„Noi l-am primit la intrare așa cum primim un Ierarh. L-am primit cu procesiune și am intrat în procesiune cântând «Sfinte Dumnezeule». Este un Ierarh, chiar dacă nu a fost Episcop”. Preafericirea Sa Claudiu a evocat, printr-o pildă, înălțimea la care l-a ridicat în cer Dumnezeu pe Sfântul Francisc, căruia i-a dat tronul „cel mai frumos, cel mai împodobit”, care fusese al îngerului Lucifer înainte de cădere. „Așadar, a primit cel mai înalt dintre tronuri, fiindcă a fost cel mai umil pe acest pământ. Este o lecție pentru noi toți, de aceea l-am primit solemn, fiindcă este solemnă lecția pe care Sfântul Francisc ne-o dă. Pe de-o parte aceea de a-i simți frați și surori pe toți cei de pe pământ și nu doar oamenii, și frații și surorile, ci și creaturile: felul în care tot ceea ce ține de Dumnezeu aparține de noi, și trebuie să avem grijă de creație.”

A amintit apoi îndemnul pentru pace, „un îndemn care nu poate să răsune pe deplin în sufletele noastre dacă nu facem ceea ce ține de noi ca să aducem, în felul nostru, prin puterile noastre, pacea, nu neapărat în Ucraina sau în alte părți, ci în primul rând în inimile noastre și din inimile noastre în familiile noastre, în comunitățile noastre.  Așa începe drumul către pace, iubiți credincioși. Nu prin manifestări solemne, nu prin pancarte afișate că vrem pace, ci prin inima noastră. Și știm bine că atunci când vrem să aducem pace, aceasta înseamnă și o răstignire, iubiți credincioși. Fiindcă trebuie să știm să împlinim dreptatea în îndurare, în milostivire. În familiile noastre, probabil de multe ori acolo unde este neînțelegere sau ceartă ni se pare că avem dreptate și poate că avem dreptate. Dar dacă prin dreptatea noastră oamenii se separă între ei, dacă prin dreptatea noastră inimile celor dintr-o familie sunt despărțite, dacă prin dreptatea noastră o comunitate este dezbinată, la ce ne folosește dreptatea? La ce ne folosește să știm că noi avem dreptate și că celălalt a greșit? Aici suntem chemați să aducem îndurarea, milostivirea, fiindcă așa face Dumnezeu cu noi”.

Preafericitul Părinte Claudiu a îndemnat: „Să lăsăm inimile noastre deschise, ca prin mijlocirea Sfântului Francisc să le lumineze Dumnezeu, să le repare și să schimbe tot ceea ce e de schimbat în viața noastră”.  Părinții franciscani însoțitori și purtători ai relicvelor – care se află încorporate într-un mic bust al Sfântului Francisc – au salutat Ierarhul și pe cei de față prin salutul cunoscut: „Pace și bine!” și, mulțumind Preafericirii Sale Claudiu pentru „primirea și gândul adresat”, au invocat mijlocirea Sfântului Francisc pentru ca el „să vă dăruiască toate harurile de care aveți nevoie pentru a păstori în continuare poporul lui Dumnezeu”. Din partea Provinciei Franciscane din România, au oferit Păstorului Bisericii Greco-Catolice „un gest de recunoștință”: Patericul Franciscan care conține „cuvintele de duh ale Sfântului Francisc”, împreună cu binecuvântarea de la Assisi. Preafericirea Sa Claudiu a invitat în continuare la rugăciune, începând cu „cea mai mare binecuvântare” – Sfânta Liturghie.