Episcop de Gherla (1873-1879)
S-a născut în 6 septembrie 1827, comuna Recea, judeţul Maramureş. Între anii 1838 – 1844 a urmat gimnaziul la călugării minoriţi din Baia Mare. În perioada 1844 – 1846 a făcut două clase de liceu (cursuri de filosofie) la Satu Mare şi Caşovia. În 1846 s-a înscris la Universitatea din Viena şi a locuit la Colegiul „Sf. Barbara”. În 1848, din cauza revoluţiei, a trebuit să părăsească Viena, înainte de terminarea studiilor. A absolvit teologia în 1851, la Seminarul din Ungvar şi Satu Mare.
Hirotonire, activitate preoţească
A fost promovat la ordinul lectoratului în 3 decembrie 1848, subdiaconatului la 7 martie 1852 şi diaconatului la 14 martie1852. În ziua de 21 martie 1852 a fost hirotonit preot celib de Episcopul Muncaciului, Baziliu Popovici. În 1852 a fost notar consistorial la Episcopia Muncaciului şi referent pentru românii din acea eparhie. În 1854 a fost paroh în parohia românească Apşa de Jos iar din 1856 a îndeplinit funcţia de notar consistorial la Gherla. Din 1860 a fost protopop al Slatinei iar în 1861 a fost numit vicar foraneu al Maramureşului.
Consacrare episcopală
La data de 11 septembrie 1872 a fost numit episcop al Gherlei, iar în 23 decembrie 1872 a fost confirmat de către Papa Pius al IX-lea. La 26 ianuarie 1873 (Şem. OM 1927, p.168) / 29 ianuarie 1873 (Hier. cath., p. 123, n.4) a fost hirotonit în catedrala din Blaj, de către Mitropolitul Ioan Vancea, iar la data de 23 februarie 1873 a fost instalat în scaunul episcopal al Gherlei. Mai târziu, la 29 ianuarie 1879 a fost numit episcop la Oradea.
Activitatea pastorală
A fost un bun organizator, bun administrator, plin de înţelepciune şi de dragoste faţă de turma încredinţată în arhipăstorire. A emis circulare cu privire la organizarea cancelariei episcopale, a protopopiatelor şi a cauzelor procesuale. În 1873 a izbucnit holera. Arhiereul a dat instrucţiuni cu privire la asistarea bolnavilor şi la modalitatea de colaborare dintre preoţi şi cei care acordau asistenţa sanitară. Între 1875-1879 a zidit biserica de piatră de la Nicula, urmând ca aici să fie depusă spre cinstire Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Fecioare Maria. La 1 februarie 1876, a trimis o scrisoare pastorală clerului în care amintea de îndatoririle preoţilor. În 31 decembrie 1879 a lansat colectă publică, în toată Eparhia, pentru redeschiderea gimnaziului din Şimleu (închis din lipsă de mijloace în 1863). A procedat la fel şi pentru ridicarea bisericii din loc. Dej.
Activitate în învăţământ
În 26 aprilie 1873 a avut loc un sinod mixt pentru ameliorarea stării şcolilor şi a învăţământului. În 28 iulie 1873 a organizat, la Dej, un curs pregătitor pentru învăţătorii suplinitori. În 3 decembrie 1873 a făcut recomandări asupra edificiilor şcolilor şi abonarea la reviste. A înfiinţat fundaţii pentru şcoală, în comuna natală, Recea şi în Slatina. La 6 martie 1877 s-a publicat Regulamentul şi Planul de învăţământ pentru şcolile poporale nemaghiare cu 6 clase. La 19 ianuarie 1878 a publicat Regulamentul pentru organizarea şcolilor poporale greco-catolice elementare din Eparhie.
Relaţii cu Roma
În anul 1870 a călătorit la Roma, unde, cu ajutorul mitropolitului Ioan Vancea, participant la Conciliul Vatican I, a reuşit să obţină desprinderea parohiei române unite Sighetu Marmaţiei de la eparhia ruteană a Muncaciului şi anexarea ei la eparhia Gherlei.
Activitate naţională şi culturală
În 1860 a înfiinţat Asociaţia Culturală Maramureşeană.Episcopul Mihail Pavel a avut de suferit din cauza presei maghiare şi a celor ce i se împotriveau, pentru atitudinea sa consecventă pe plan naţional.
Publicaţii
S-a continuat editarea şematismelor de la Gherla cu Şematismul din 1877.
Data morţii
La 1 iunie 1902 s-a stins subit din viaţă la băile Slatina (Ucraina). A fost aşezat în cripta bisericii parohiale din Slatina.
Opinii despre Episcopul Mihail Pavel
[custom_list type=dot]
- „…admir sufletul adânc creştinesc şi românesc al generaţiilor care s-au plămădit sub scutul şi îngrijirea marelui dispărut. Episcopul Pavel, prin instituţiile sale de cultură românească, a făcut pentru cele mai primejduite părţi din ţările locuite de români, mai mult decât toţi politicienii şi decât toate instituţiile noastre culturale: a conservat şi a întărit conştiinţa românească în Crişana şi Sătmar, în Sălaj şi Maramureş” (Prof.Alexandru Ciplea).
- „… arhiereu care prin jertfele ce şi le-a impus pentru realizarea măreţelor sale gânduri a scris o pagină din cele mai glorioase a istoriei naţionale şi culturale a neamului nostru din părţile de apus ale ţării” (Episcopul Iuliu Hossu).
- „Administrator desăvârşit, el face peste tot locul pe unde trece ordine, disciplină, spirit de activitate internă. … Cruţător până la zgârcenie cu sine, el era de o dărnicie proverbială cu alţii. Enumerând, după Şematismul jubiliar de la 1900 binefacerile mai de seamă ale episcopului, directorul Şcolii civile de Fete din Beiuş, întreba: «oare se mai găseşte cineva, nu în ţara aceasta, dar în întreaga Europă, care să întreţină zilnic, gratuit, 120 de tineri împreună cu personalul de instrucţie şi educaţie necesar acestui tineret, alte 30 de persoane, deci, în total, 150 de oameni, ca el?»” (Victor Bojor, Episcopii Diecezei…).
[/custom_list]
Cuvânt de învăţătură
[custom_list type=dot]
- „Religiunea este fundamentul fericirii pământeşti şi cereşti” (Episcopul Mihail Pavel)
- „Părinţi, udaţi ce e bun şi lăsaţi să crească; ce e rău, pliviţi şi aruncaţi afară; îndreptaţi, fiţi părinţii celor slabi, tutorii văduvelor şi orfanilor, mângâietorii asupriţilor; fiţi tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândiţi lui Hristos şi atunci veţi avea răsplată mare de la Dumnezeu!” (Episcopul Mihail Pavel – din prima Pastorală)
[/custom_list]