Pentru Anul pastoral 2022-2023, Episcopul Claudiu a propus tema: Sfânta Liturghie, ospățul Familiei lui Dumnezeu. Mai jos sunt reunite resurse la categoria CITATE.

Înapoi la pagina Anului pastoral

Citate

Despre Liturghie și Euharistie

Citate scurte:

  • „A nu primi Împărtășania este ca și când cineva ar muri de sete lângă un izvor.” (Sf. Ioan Maria Vianney)
  • „Când ai primit Sfânta Împărtășanie, închide ochii trupului ca să poți deschide ochii sufletului. Apoi privește la Isus în centrul inimii tale.” (Sf. Tereza de Avila)
  • „Când l-ai primit, îndeamnă-ți inima să i se închine; vorbește-i despre viața ta spirituală; contemplă-l în sufletul tău, unde este prezent spre fericirea ta; primește-l cu cât mai mare căldură și comportă-te în exterior astfel încât acțiunile tale să dea mărturie tuturor despre prezența Sa.” (Sf. Francisc de Sales)
  • „Ce este, așadar, această pâine? Este Trupul lui Cristos. Ce devin aceia care îl primesc? Trupul lui Cristos: nu mai multe trupuri, ci un singur Trup. Într-adevăr, după cum pâinea este una singură, deși este făcută din multe boabe de grâu care, deși nu sunt vizibile, se găsesc în ea, astfel încât diferența lor dispare din cauza unirii lor desăvârșite, la fel suntem noi uniți unii cu alții și suntem uniți toți împreună în Cristos.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
  • „Dacă ne-am opri un moment să reflectăm cu atenţie la ce se întâmplă în acest Sacrament, sunt sigură că gândul la iubirea lui Cristos pentru noi ne-ar transforma răceala inimilor noastre într-un foc al iubirii şi recunoştinţei.” (Sf. Angela de Foligno)
  • „Din Euharistie vine puterea de a duce o viață creștină și de a împărtăși această viață cu ceilalți.” (Sf. Ioan Paul al II-lea)
  • „Dacă primim cum se cuvine Euharistia, devenim ceea ce primim” (Sf. Augustin)
  • „Nu este nimic mai măreț decât Euharistia. Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva mai prețios, ni l-ar fi dat.” (Sf. Ioan Maria Vianney)
  • „Printre harurile pe care sufletul le primește în Preasfânta Împărtășanie este unul care trebuie numărat între cele mai de seamă. Și anume faptul că Sfânta Împărtășanie nu permite sufletului să rămână mult timp în păcat, nici să persevereze cu încăpățânare în el.” (Sf. Ignațiu de Loyola)
  • „Unul dintre efectele extraordinare ale Preasfintei Împărtășanii este că ferește sufletele să nu cadă și îi ajută pe cei care au căzut din slăbiciune să se ridice din nou. De aceea, este mult mai de folos apropierea frecventă de divinul Sacrament, cu iubire, respect și încredere, decât a sta la distanță, dintr-un exces de teamă.” (Sf. Ignațiu de Loyola)

Dăruiesc în viață ceea ce primesc la Liturghie?

Isus spune în Evanghelie: „Cel care mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (Ioan 6,57). Cu alte cuvinte cel care se hrănește cu Euharistia își însușește mentalitatea Domnului. El este Pâine frântă pentru noi și cel care îl primește devine de asemenea pâine frântă, care nu dospește de mândrie, ci se dăruiește altora: încetează să mai trăiască pentru sine, pentru succesul personal, pentru a avea ceva sau pentru a deveni cineva, ci trăiește pentru Isus și asemenea lui Isus, adică pentru ceilalți. ‘A trăi pentru’ este semnul distinctiv al celui care mănâncă această Pâine, este ‘eticheta’ creștinului. A trăi pentru… S-ar putea pune ca afiș la intrarea în fiecare biserică: ‘După Liturghie nu mai trăiești pentru tine, ci pentru ceilalți’.

[Don Tonino] spunea că „Euharistia nu suportă sedentarismul” și fără a te ridica de la masă, rămâne „un Sacrament neîmplinit”. Putem să ne întrebăm: Acest Sacrament se împlinește în mine? Mai concret: îmi place numai să fiu slujit la masă de Domnul sau mă ridic să slujesc asemenea Lui? Dăruiesc în viață ceea ce primesc la Liturghie? Și ca Biserică ne putem întreba: după atâtea Împărtășanii, am devenit noi înșine oameni ai împărtășirii?

Papa Francisc, predica susținută pe 20 aprilie 2018, în vizita din Molfetta

A sta cu toții în tăcere prelungită în fața Domnului

În momentul adorației, noi toți suntem pe același plan, în genunchi în fața Sacramentului Iubirii. Preoția comună și cea ministerială sunt unite în cultul euharistic. Este o experiență foarte frumoasă și semnificativă. […] A sta cu toții în tăcere prelungită în fața Domnului prezent în Sacramentul său este una din cele mai autentice experiențe ale faptului de a fi Biserică, lucru care este însoțit în mod complementar de experiența celebrării Euharistiei, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, apropiindu-ne împreună de masa Pâinii vieții.

Comuniunea și contemplația nu se pot despărți, merg împreună. Pentru a comunica într-adevăr cu o altă persoană, trebuie să o cunosc, să știu să stau în tăcere aproape de ea, să o ascult, să o privesc cu iubire. Adevărata iubire și adevărata prietenie trăiesc împreună din această venerație, așa încât întâlnirea să fie trăită profund, în mod personal și nu superficial. Și, din păcate, dacă lipsește această dimensiune, chiar și împărtășania sacramentală poate să devină, din partea noastră, un gest superficial.

Papa Benedict al XVI-lea, predică la sărbătoarea Corpus Christi 2012

Euharistia este hrana indispensabilă în deșertul acestei lumi

Euharistia este hrana rezervată celor care în Botez au fost eliberați din sclavie și au devenit fii; este hrana care îi susține pe drumul lung al exodului prin deșertul existenței umane. Precum mana pentru poporul lui Israel, pentru fiecare generație creștină Euharistia este hrana indispensabilă ce îi susține în timp ce traversează deșertul acestei lumi, secătuit de sisteme ideologice și economice care nu promovează viața ci mai degrabă o umilesc. Este o lume în care logica puterii și posesiunii este pusă înaintea logicii slujirii și iubirii; o lume în care cultura violenței și morții triumfă frecvent.

Papa Benedict al XVI-lea, predică la sărbătoarea Corpus Christi 2007

Sfânta Împărtășanie, remediu pentru patimile noastre

Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtășirea cu Domnul, pe motiv că avem conștiința faptului că suntem păcătoși. Dimpotrivă, vom merge să îl primim cu o dorință mai mare, pentru a obține sănătatea sufletului și curăția duhului, dar cu credință și umilință, considerându-ne nevrednici de un asemenea har și căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre.

Dacă așteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăși nici măcar o dată pe an. Practica împărtășirii anuale este a multora dintre cei care rămân în mănăstiri. Ei își creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfințenie și despre măreția Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înțelesul lor, decât dacă suntem sfinți și fără pată și nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, cad într-o mândrie și mai mare, căci cel puțin în ziua în care se împărtășesc se consideră vrednici de împărtășanie.

Cât de preferabil este să primim în fiecare duminică Sfânta Împărtășanie, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credință și mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârșitul anului o să fim vrednici.

Sf. Ioan Casian, Convorbiri, XXIII, 21

Când vin în Sfânta Împărtășanie

Astăzi după Sfânta Împărtășanie, Isus mi-a spus cât de mult dorește să vină în sufletele omenești:

– Doresc să Mă unesc cu sufletele omenești; desfătarea Mea este să mă unesc cu sufletele. Să știi asta, fiica Mea, că atunci când vin în Sfânta Împărtășanie până la inima oamenilor, am mâinile pline de tot felul de haruri și doresc să le dau sufletelor, dar sufletele nici măcar nu-mi dau atenție, ele mă lasă singur și se ocupă de altceva. Oh, cât de mult mă întristează că sufletele nu au înțeles Iubirea. Se poartă față de Mine ca față de un lucru mort.

I-am răspuns lui Isus:

– O, Comoară a inimii mele, unic obiect al inimii mele, și toată desfătarea sufletului meu, doresc să te ador în inima mea așa cum ești adorat Tu pe tronul slavei Tale veșnice. Iubirea mea dorește, fie și numai în parte, să compenseze răceala atât de multor suflete. Isuse, iată inima mea care este pentru Tine un lăcaș la care nimeni altcineva nu are acces. Numai Tu te odihnești acolo ca într-o frumoasă grădină.

Sf. Faustina Kowalska, Mic Jurnal, nr. 1385