Istoricul întâlnirii de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, de la Amman

publicat la 1 octombrie 2014 în Ştiri

Interviu cu PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla

– Preasfinţia Voastră, între 17-23 septembrie 2014, în calitate de membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, aţi participat, la Amman, în Iordania, la cea de-a XIII-a sesiune plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Care au fost premisele acestei întâlniri?

– Lucrările Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, în acest an, au fost găzduite, la Amman, de Patriarhul greco-ortodox de Ierusalim, Theophilos al III-lea. Au participat 23 de delegaţi catolici şi câte doi delegaţi pentru fiecare dintre cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Sesiunile plenare au fost moderate, pe rând, de către cei doi co-preşedinţi: Cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Mitropolitul de Pergamon, Ioannis Zizioulas, din partea Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, asistaţi de către doi co-secretari, Mitropolitul Ghennadios de Sassima şi Mons. Andrea Palmieri.

Tema abordată în sesiunile de lucru a fost "Sinodalitate şi Primat". Lucrările au început într-o notă de speranţă şi disponibilitate, pentru a produce mult aşteptatul document. Această temă a fost propusă încă de la Întâlnirea de la Viena din anul 2010. S-a alcătuit o strategie cu trei propuneri documentate: principalul document de lucru a fost Documentul de la Paris din 23 noiembrie 2012. Prima sesiune plenară de întâlnire a fost descurajantă. Câteva dintre delegaţiile ortodoxe au considerat textul inacceptabil şi părea că suntem într-un impas: ne-am întâlnit aici, dar nu ştiam ce vom face timp de o săptămână!

– Se ştie că tema întâlnirii a fost aleasă, de comun acord de către membrii comisiei. Care este, în opinia dvs., motivul acestor disensiuni?

– O primă slăbiciune a sistemului ar fi metodologia de pregătire a unei astfel de întâlniri ce antrenează peste 60 de oameni. Ar fi fost util să fie menţionate punctele inacceptabile ale documentului mai înainte de a ne întâlni aici, la Amman. După opinia mea, întâlnirea plenară cu prezentarea unui document de lucru, ar trebui să fie asemănătoare cu susţinerea unui doctorat, adică: deja punctele mari polemice au fost discutate şi rezolvate. Există o schemă principală de lucru şi o metodologie care a fost urmată, deci în acest moment se fac doar mici adaptări şi observaţii, nicidecum probleme de fond, de structură, sau schimbarea metodologiei. Un alt punct problematic a fost tocmai introducerea teologică a documentului, pregătită numai de Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, şi neacceptată "de facto" de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, reprezentantul Patriarhiei Moscovei şi de Mitropolitul Theodoros al Patriarhatului Georgiei.

imagine

– Cum s-a ieşit din acest impas, pentru ca totuşi lucrările să continue şi întâlnirea să-şi atingă scopul de a crea o punte de dialog între cele două Biserici?

– Ca urmare, contrar metodologiei generale, dar pentru a putea avea o bază de discuţie, în aceste zile s-a produs eliminarea părţii teologice trinitare şi alcătuirea unui nou document bazat pe ultimele aliniate ale documentului de lucru, dar un document mult simplificat şi mult redus, accesibil publicului larg. De aceea, s-a alcătuit o Comisie de redactare bilaterală, care a propus un text de discutat în baza criteriilor amintite şi a început (după mari ezitări şi opoziţii), discuţia pe acest document, paragraf cu paragraf. După divergenţele iniţiale, când părea că nici nu vom putea discuta, membrii comisiei s-au mai calmat şi am început să dialogăm cu adevărat. Însă era foarte greu de urmărit un argument, pentru că vorbitorii primeau cuvântul pe rând şi în alternanţă, unul din comisia ortodoxă, unul din comisia catolică, fiecare ridicând noi şi noi probleme iar contraargumentele veneau mai târziu. Uneori probabil că şi moderatorii trebuiau să ceară mai multă consecvenţă în dezbaterea aceluiaşi subiect. A doua zi situaţia s-a schimbat: expresiile erau mai puţin radicale şi exclusive. S-a discutat coerent şi consecvent, de pe cele două poziţii diferite, chiar dacă în partea ortodoxă au existat numeroase opinii şi chiar interpretări diferite cu privire la aceleaşi afirmaţii. Noul text de lucru intrat acum în discuţie, evident, şi-a pierdut coerenţa unei scheme de bază, lipsea fundamentul teologic, nu se putea vorbi nici de un text istoric sau biblic: era o îmbinare de evenimente istorice, cu citate din Conciliile Ecumenice, Canoane sau Părinţi ai Bisericii.

– În ce termeni s-ar putea contura o imagine de ansamblu a sesiunii plenare de la Amman?

– Partea catolică se arăta mai bine închegată, chiar dacă nu au lipsit opinii diferite. Partea ortodoxă a rămas împărţită între Constantinopol şi Moscova iar uneori era marcată de intransigenţa Georgiei. S-au purtat discuţii interesante despre teologia trinitară şi aplicarea ei la ecleziologie, precum şi despre sensul cuvântului «sinodalitate». S-a pus problema unor clasificări terminologice: «sinodalitate», «primat», «gnomé», etc., tocmai pentru că înţelegerea lor este diferită în diverse limbi. S-a constatat că «sinodalitatea», evident diferită ca noţiune de realitatea şi structura «sinodului», este exersată diferit, nu doar în Orient şi Occident, ci, în timp, chiar şi între Bisericile Patriarhale Ortodoxe, între care până astăzi există multe aspecte diferite.

Tangenţial a fost amintită şi problema «uniatismului», ca o posibilă temă viitoare. Discuţiile au continuat pe paragrafe, iar în pauza de amiază şi cea de noapte, comisia de redactare lucra pentru a introduce corecturi, a elimina şi a adăuga formulările propuse. Astfel, în decursul unei săptămâni, au fost propuse 4 variante de text, care au fost treptat prezentate plenarei. Ritmul era bun, s-a intrat pe aceeaşi lungime de undă, însă vineri ne-am dat seama că ritmul e prea încet şi intrăm în criză de timp. Ca urmare a început, pe de o parte, cursa de a încheia documentul, pentru a "produce" ceva, pe de altă parte, exista frâna pusă de cei care doreau să rezolve "acum şi aici" toate problemele. În plus, o parte dintre participanţi au anunţat că vor pleca luni dimineaţa, astfel că sesiunea de luni urma să fie cu o participare incompletă din partea comisiei ortodoxe. Ei au fost rugaţi să lase în scris observaţiile lor.

A fost pentru întâia oară (după anul 2006, Belgrad), când, se pare, că Mitropolitul Hilarion dorea finalizarea şi nu frânarea producerii documentului, în timp ce Mitropolitul Zizioulas, parcă tot mai mult apăsat de vârstă şi ani, căuta la fiecare intervenţie să îşi exprime şi propria opinie (contrar metodologiei unui moderator, chiar uneori punând probleme parcă pentru a frâna discuţiile). Mai mult, când era graba mai mare, a reluat ideea unui fundament teologic pentru care nu ar mai fi fost timp să fie alcătuit şi discutat în plen. A calificat documentul ca foarte slab, "ca o lucrare a unui student de anul I".

imagine

– Ce puteţi spune ca urmare a dificultăţilor întâmpinate la Amman: cum ar fi posibil ca dialogul teologic să îşi atingă scopul realizării paşilor concreţi spre unitate?

– Consider că ar trebui revăzută metodologia pregătirii plenarelor şi coerenţa faţă de deciziile luate la sesiunile anterioare. De asemenea, ar trebui revăzută metodologia moderării unei plenare. Ar trebui tratat, clar şi limpede la început, în comitetul de coordonare, ce părţi va avea textul şi ce va conţine. Membrii catolici ai comisiei mixte, să fim gata pentru schimbările de ritm ale fraţilor ortodocşi, sau pentru trecerea de la un subiect la altul, sau pentru eliminarea sau neacceptarea unor idei care ieri erau bune. Mă întreb dacă există întotdeauna "dorinţa de a căuta o cale"; "if there is a will, there is a way" – spune un vechi proverb englezesc. Partea ortodoxă mi s-a părut adeseori condiţionată puternic şi de frica de a fi supuşi criticii confraţilor lor, de aceea au existat ezitări, schimbări de ritm, polemici sterile. O altă observaţie este regretul că ne vedem rar în sesiuni plenare (ultima întâlnire a fost acum 4 ani!) şi, pe când se creează frumoase relaţii interconfesionale şi interumane, sesiunea plenară se încheie.

– În ce termeni s-a încheiat, la Amman, sesiunea plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă?

– Finalul Sesiunii plenare a fost ca şi la Belgrad, Paphos şi Viena: un moment de tensiune şi dezamăgire, în care tot edificiul dialogului, construit cu multă răbdare, calm şi concesii din partea catolică a părut că se ruinează, pentru că trei-patru delegaţii ortodoxe prezente nu au fost de acord cu adoptarea documentului. Consider că atitudinea nesigură şi schimbătoare a comisiei ortodoxe şi a copreşedintelui ei a influenţat negativ mersul dialogului. Neînţelegerile dintre delegaţiile lor şi neacceptarea introducerii teologice propuse de Mitropolitul Zizioulas a creat de la început o disensiune care s-a evidenţiat şi în final. Consider că este şi o lipsă de onestitate din partea acelora care, deşi au avut posibilitatea, nu au spus clar de la început că nu sunt de acord cu propunerea formal unanim acceptată, de a "produce" un document fără introducere teologică in extenso, ci doar minimală, un document scurt şi simplu, adică pe înţelesul tuturor.

Din nefericire am constatat că se repetă istoria de la sesiunile plenare desfăşurate anterior, când, după zile întregi de muncă asiduă în comun, discuţii polemice, opinii interesante, argumente profunde, redactări de documente de lucru, în final, la momentul adoptării, delegaţia "X" spune simplu: "pentru noi documentul este inacceptabil şi Biserica noastră îl refuză", cu motivaţii sau fără. Şi de această dată, la Amman, după ce timp de 6 zile s-a dat liber cuvântul oricărui membru al Comisiei reunite în plenară, să se spună la sfârşit că "acea afirmaţie e inacceptabilă" sau "lipseşte o parte istorică, patristică, teologică", consider că este în faţa Domnului o lipsă de respect faţă de toţi cei care au lucrat aici în aceste zile şi au dorit sincer o apropiere, fără nici un alt interes.

Pe de altă parte, la încheierea sesiunii plenare de dialog teologic de la Amman, doresc să exprim un cuvânt de admiraţie şi de laudă pentru delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, reprezentată cu multă demnitate de către IPS Iosif, Mitropolitul ortodox roman al Europei Occidentale si Meridionale şi pr. prof. dr. Patriciu Vlaicu, care, prin intervenţiile lor, au favorizat bunul mers al dialogului şi buna înţelegere a celor două părţi.

imagine

– Vă rugăm să formulaţi o concluzie ca urmare a întâlnirii dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Catolică, pe locul sfânt al Botezului Domnului de la malul râului Iordan, dar într-o realitate ce reflectă starea lumii actuale dominată de divergenţe şi lipsa unei comunicări reale.

– O concluzie se impune: e limpede că actualmente nu suntem pregătiţi pentru a face paşi semnificativi spre unitate. Unitatea este o lucrare a Spiritului Sfânt, artizanul deplinei unităţi cu deplina respectare a diversităţii. Există un timp (ceas, kairos) al Domnului, care, "nici nu grăbeşte şi nici nu întârzie", spunea Cardinalul Todea, noi nu îl putem cunoaşte, îl putem doar pregăti şi putem privi cu speranţă spre acel moment în care vom putea discuta sincer, cu deschidere şi disponibilitate, fără frică, blocaje sau gânduri ascunse, când toţi vor dori cu adevărat ca Biserica Creştină să fie Una, după dorinţa Capului ei, Isus Hristos: "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (Io 17,21).

V.S. – Biroul de presă
al Episcopiei de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *