Ziua Vieţii Consacrate în Anul dedicat Vieţii Consacrate în Eparhia de Cluj-Gherla

publicat la 4 februarie 2015 în Ştiri

Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, împreună cu reprezentanţii ordinelor şi congregaţiilor călugăreşti din Cluj-Napoca, în zilele de 1-2 februarie 2015, a celebrat Ziua Vieţii Consacrate în Anul dedicat persoanelor consacrate în Biserica Catolică. Călugării şi călugăriţele de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla s-au unit în rugăciune, participând la celebrarea duminicală din 1 februarie 2015, în biserica Sfânta Familie a parohiei Cluj-Zorilor 1 (str. Gheorghe Dima nr. 45, cartierul Zorilor). Sfânta Liturghie a fost celebrată de către PS Florentin Crihălmeanu, împreună cu mai mulţi preoţi şi preoţi călugări.

În cuvântul de învăţătură, PS Florentin s-a adresat persoanelor consacrate, "acelor persoane care prin calitatea lor, prin numele pe care-l poartă, consacrate – cum sacer -, trebuie să fie mereu cu Cel Sfânt, purtătoare de sfinţenie, să sfinţească prin prezenţa lor, să fie mereu izvor de pace, linişte, iubire, bucurie, curaj şi comuniune. În Evangelii Gaudium, Sfântul Părinte Francisc, atenţionând asupra capcanelor vieţii spirituale, ne invită în primul rând să respirăm aerul curat al Spiritului Sfânt. Să ne amintim acel frumos îndemn pe care Sfântul Părinte l-a transmis cu ocazia deschiderii Anului Vieţii Consacrate: ‘Treziţi omenirea! Luminaţi-o prin mărturia voastră profetică şi contra curentului! Cum veţi reuşi să puneţi în practică acest îndemn nu doar pe durata acestui an special dedicat vouă ci întotdeauna? Vă prezint trei cuvinte programatice: Fiind bucuroşi, fiind curajoşi şi fiind persoane de comuniune’."

"O persoană care este cu Dumnezeu nu poate fi tristă. Nu este nevoie să fie exaltată, dar este în pace, în linişte interioară, sufletească. O persoană care este cu Cel Sfânt are curajul de a ridica glasul împotriva neadevărurilor lumii. Are curajul în situaţii dificile, negative, să meargă mai departe, dincolo de pragul speranţei. O persoană care este cu Cel Sfânt este o persoană de comuniune, care merge în căutarea celor slabi, mici, neajutoraţi, bolnavi, în vârstă, singuri. Iese în întâmpinarea acelor oameni care au nevoie de ajutor, care nu au puterea să ceară ajutor. Sunt persoane care prin prezenţa lor ajută oamenii – este importantă comuniunea. Dar mai importantă este legea iubirii pe care trebuie să o înţelegem. Iubirea este sufletul sfinţeniei, la care cu toţii suntem chemaţi, aşa cum scria ‘mica floare a Carmelului’, Tereza de Lisieux: ‘am înţeles că dacă Biserica are un trup, alcătuit din diferite părţi, cel mai necesar, cel mai nobil dintre acestea nu poate să lipsească. Am înţeles că Biserica are o inimă şi că această inimă este aprinsă de iubire, am înţeles că numai iubirea face să acţioneze membrii Bisericii, am înţeles că iubirea conţine toate vocaţiile, am înţeles că iubirea este totul, că ea cuprinde toate timpurile şi toate locurile, într-un cuvânt, iubirea este veşnică’."

În încheierea celebrării liturgice, la invitaţia pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii şi cu persoanele consacrate, câte un reprezentant din fiecare ordin sau congregaţie şi-a prezentat, prin câteva cuvinte, propria comunitate. Totodată, în biserică au fost amplasate mai multe panouri, fiecare panou reprezentând una dintre comunităţile de viaţă consacrată.

Mai întâi, Ordinul Societatea lui Isus sau Ordinul Iezuit a fost prezentat de pr. Olivo Bosa, director al Centrului de Spiritualitate Manresa din cartierul Zorilor, Cluj-Napoca. Astfel, credincioşii au putut afla că Ordinul Iezuit a fost înfiinţat în 1540, de către Sf. Ignaţiu de Loyola (1491-1556). "Întemeietorul Societăţii lui Isus a fost o persoană cucerită de Isus Cristos prin experienţa Exerciţiilor Spirituale şi, pusă în întregime sub stindardul crucii, şi-a dedicat viaţa pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu (Omnia Ad Majorem Dei Gloriam) şi mântuirea sufletelor".

În România, activitatea ordinului a început în 1979. În Cluj, Societatea lui Isus este prezentă prin Centrul de Spiritualitate Manresa, înfiinţat în anul 2002, "unde dezvoltăm diferite activităţi, în special exerciţii spirituale pentru trei categorii de persoane: preoţi, persoane consacrate, diferite categorii de laici – profesori, asistenţi sociali, jurişti, ş.a. O atenţie deosebită o dăm tinerilor, ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de formare creştină în viaţa lor. Pentru ei organizăm zile de reculegere, exerciţii spirituale, în special exerciţii de alegere a stării de viaţă, în care încercăm să îi ajutăm să găsească răspunsul la întrebarea: ‘Ce vrea Dumnezeu de la mine?’, printr-o relaţie personală, profundă, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Hristos’. Congregaţia noastră este compusă din preoţi şi din fraţi, dar facem totul şi cu colaborarea laicilor". În încheierea prezentării, PS Florentin a adăugat că pr. Olivo şi pr. Robert au fost primii preoţi iezuiţi care au venit, în 1990, pentru a colabora şi a sprijini Biserica Greco-Catolică.

În continuare pr. Laurian Daboc, superior provincial al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, a spus: "În România, Ordinul Sfântului Vasile cel Mare s-a organizat odată cu naşterea Bisericii Române Unite. Încă de la început a fost în slujba Bisericii prin mănăstirile de la Blaj, Sf. Treime şi Buna Vestire. În decursul istoriei s-a identificat poate cel mai mult cu Biserica Română Unită şi, într-un mod deosebit, Cardinalul nostru Iuliu Hossu de pie memorie îl numea cu drag ‘Ordinul nostru’. În Eparhia de Cluj-Gherla, Ordinul nostru are două mănăstiri şi casa din Cluj care, în perioada de prigoană comunistă a fost un punct de rezistenţă, prin pr. Silvestru Augustin Prunduş. În această casă se află acum o mică comunitate, iar capela în care s-a celebrat în clandestinitate a devenit un mic muzeu memorial".

Părintele a adăugat: "Principala activitate a călugărilor bazilieni a fost aceea de a sprijini Biserica în toate activităţile sale". A amintit şi marile pelerinaje pe care le organizau călugării şi care, în colaborare cu Episcopii, deveneau momente deosebite de rugăciune, de închinare – la Nicula, Bixad, Moisei. S-a amintit activitatea tipografică din trecut, preocuparea pentru cultură. "Astăzi mănăstirile noastre sunt un loc în care tinerii, vârstnicii, preoţii, Episcopul vin cu drag pentru rugăciune. Mănăstirile de la Molişet şi Mintiu Gherlii sunt locuri deosebite de rugăciune şi reculegere spirituală". Pr. Laurian a încheiat printr-un apel făcut credincioşilor, "cel de a se ruga şi a îndemna tinerii să îmbrăţişeze viaţa consacrată".

A urmat sora Gabriela din partea Congregaţiei Surorilor "Sf. Iosif al Apariţiei": "La Cluj-Napoca, locuim într-un bloc, în cartierul Mănăştur, la etajul VII. Noi trăim în mijlocul oamenilor şi încercăm să facem mici gesturi prin care comunicăm iubirea lui Dumnezeu asemenea fondatoarei noastre". Congregaţia Surorilor Sfântului Iosif al Apariţiei a fost fondată în seara de Crăciun a anului 1832, la Gaillac, în sud-vestul Franţei, de către Sfânta Emilia de Vialar. Intuiţia sa de fondatoare îşi are izvorul în două experienţe spirituale profunde: contemplarea "imensei carităţi" pe care Dumnezeu o are faţă de umanitate, prin viziunea celor cinci răni ale Mântuitorului, şi contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif, aşa cum se prezintă în Evanghelia după Matei (1,18-21).

În România, misiunea a fost deschisă în 1992. Pe lângă colaborarea în activitatea de cateheză a parohiei greco-catolice Mănăştur I Vest, care tocmai îşi punea temeliile, surorile au încercat să vină în întâmpinarea celor nevoiaşi, primind în apartament copii ai străzii, oferindu-le hrană şi un loc unde să se spele. După câţiva ani de activităţi diverse de apostolat (educaţie, cateheză, vizite la bolnavi, bătrâni etc.) s-a deschis cantina pentru săraci, în demisolul bisericii Coborârea Spiritului Sfânt, aflată atunci în construcţie. Sora Carmen Sammut, de provenienţă din Malta, şi-a adus o contribuţie importantă la acest proiect social, ca şi la Comisia de formare a C.R.S.M. în care a activat mulţi ani.

"Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, gesturile noastre se concretizează în diferite activităţi: evanghelizare prin cateheză, predarea religiei în şcoli, activităţi pastorale; promovare umană: însoţirea şi ajutorarea copiilor şi a familiilor în dificultate, ajutor pentru copiii cu risc de abandon şcolar, vizite în familii şi la spital, primirea şi ascultarea persoanelor în nevoie; ecumenism: cu gesturi simple, încercăm să fim o punte de comuniune între diferite confesiuni".

A urmat sora Tereza din Congregaţia Sf. Ioan Botezătorul: "Congregaţia Surorilor Sf. Ioan Botezătorul a fost fondată în anul 1878 în Angri, un orăşel mic din sudul Italiei, de către pr. Alfonso Maria Fusco, beatificat la 7 octombrie 2001 de către Papa Ioan Paul al II-lea. Piosul preot dorea în special educarea şi evanghelizarea copiilor şi a tinerilor, a celor săraci şi abandonaţi. În acest scop, cu colaborarea Maddalenei Caputo şi a altor trei tinere, a fondat prima comunitate a Surorilor Sf. Ioan Botezătorul pentru copiii orfani. Astăzi, Congregaţia îşi desfăşoară activitatea în 17 ţări din întreaga lume. Are ca scop aducerea de laude lui Dumnezeu şi binecuvântarea membrilor săi, prin acţiunea Duhului Sfânt şi prin activităţi apostolice. Misiunea în spiritul Sf. Ioan Botezătorul este aceea de a pregăti calea Domnului şi de a înlătura obstacolele care îi împiedică pe oamenii din vremurile noastre să accepte Cuvântul lui Dumnezeu.

Carisma Congregaţiei Surorilor Sf. Ioan Botezătorul este: "A trăi relaţia noastră de mirese ale lui Isus din Nazaret, care s-a abandonat total voinţei Tatălui, şi-a vestit Împărăţia, arată compasiune tuturor şi în special copiilor şi săracilor. Ioan Botezătorul este îndrumătorul privilegiat care conduce la Isus pentru pregătirea căii Sale, pentru a-l recunoaşte şi a arăta lumii calea Domnului". În România, Congregaţia este prezentă din octombrie 2012. Comunitatea din Gherla este formată din două surori de naţionalităţi diferite şi uşile casei lor sunt deschise să-i primească pe toţi cei nevoiaşi, în special pe cei mici. Lângă Gherla au o casă în care primesc copii orfani, au un intens program de rugăciune şi participă la momentele principale din viaţa Bisericii Greco-Catolice.

În continuare, sora Bernadeta din Ordinul Sf. Vasile cel Mare a vorbit despre Surorile Baziliene, fiicele spirituale ale Sf. Vasile cel Mare (329-379) şi ale surorii sale, Sf. Macrina (328-380). Ele se conduc după regulile Sf. Vasile cel Mare, de unde şi numele de Surori Baziliene. "Suntem un Ordin Internaţional care continuă misiunea Domnului nostru Isus Cristos în locuri şi culturi diferite, slujind poporul lui Dumnezeu, în special Bisericile Greco-Catolice din diferite ţări unde ele sunt prezente. În anul 1951, Vaticanul a aprobat centralizarea Surorilor Baziliene în Ordinul Surorilor Sf. Vasile cel Mare, cu statut de drept pontifical."

Surorile Baziliene din România au fost fondate în anul 1946, la începutul prigoanei comuniste, de către sr. Ana – Maria Fekete, din Congregaţia Surorilor Vincentine. "Maica Ana a făcut 5 ani de închisoare, timp în care s-a îmbolnăvit grav, iar în 1970 a murit". Deoarece nu a reuşit să continue, începând cu anul 1970 pr. bazilian Sabin Dăncuş s-a ocupat intens de formarea surorilor şi a continuat consolidarea comunităţii. În anul 1978 a fost aleasă superioară a comunităţii sr. Ioana Bota.

"Actualmente, avem patru comunităţi, la Cluj, Gherla, Baia Mare şi Lugoj. În Eparhia de Cluj-Gherla ne desfăşurăm activităţile în educaţie, la Grădiniţa ‘Sf. Ana’, prin Fundaţia Umanitară Providence de luptă împotriva avortului, la Policlinica ‘Familia Sfântă’, în spitale, la Biblioteca Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, la Librăria ‘Viaţa Creştină’, în Catedrala Schimbarea la Faţă. Facem cateheză în 5 parohii, organizăm campusuri de vară cu copii şi tineri. O atenţie deosebită o acordăm celor săraci din satele de munte şi celor care vin la poarta mănăstirii zi de zi. Bisericile mănăstirilor noastre sunt deschise zilnic pentru credincioşii care se unesc în rugăciune cu noi".

A urmat sora Letiţia din partea Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului: "Congregaţia Surorilor Maicii Domnului a fost întemeiată acum 94 de ani, în 2 februarie. Înfiinţarea a fost inspiraţia Mitropolitului de atunci al Bisericii Române Unite, Vasile Suciu. În perioada de după primul război mondial, după Marea Unire, România era întregită, dar sărăcită. În acea perioadă, un grup de tinere au dorit să îmbrăţişeze viaţa călugărească în Biserica Greco-Catolică, în care nu exista la acea dată nici o mănăstire pentru femei. Astfel, în 2 februarie a avut loc prima înveşmântare a acelor tinere fete. De la întemeiere, Congregaţia a avut ca scop dorinţa Ierarhului întemeietor, ‘de a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul, prin credinţă vie’. Între 1921 şi 1948, Congregaţia a înflorit, a fost o permanenţă în catacombe între 1948 şi 1989, şi este o permanenţă şi astăzi, din 1990 până în 2015."

"Congregaţia Surorilor Maicii Domnului s-a născut şi dezvoltat în Blaj şi ulterior s-a răspândit în întreaga Provincie Mitropolitană de Făgăraş şi Alba Iulia, a avut aceeaşi istorie ca şi Biserica Greco-Catolică. În 1938, a primit aprobarea Constituţiilor din partea Sfântului Părinte, devenind Congregaţie de drept pontifical. În perioada de persecuţie, superioara generală care a purtat sarcina conducerii Congregaţiei timp de 50 de ani a făcut peste 8 ani de închisoare grea, trecând pe la Canal, Jilava, Gherla, alte locuri cu un regim sever de detenţie, purtând în suflet dorinţa de a oferi şi în aceste locuri o mărturie a prezenţei lui Cristos."

"În 1996, Constituţiile actuale, regula de viaţă a surorilor CMD, au fost aprobate, şi carisma Congregaţiei este de a primi în credinţă misterul lui Cristos şi de a-l dărui aproapelui după modelul Preasfintei Fecioare Maria. În prezent, ne ocupăm de copii orfani, sau mai precis copii abandonaţi, copii din familii cu probleme. Prin Casa de Copii a Surorilor CMD, de la înfiinţarea ei din 1993, au trecut peste 200 de copii şi pentru majoritatea dintre ei s-a găsit o soluţie, fie fiind adoptaţi, fie au revenit în familiile de provenienţă. Surorile au un apostolat liturgic, prin care ne străduim să punem la dispoziţie spaţiul Mănăstirii Maicii Domnului pentru ca oamenii să-l poată primi pe Dumnezeu."

"Mai avem o ‘comoară ascunsă’, pe care nu pot să nu o scot la lumină cu această ocazie, sunt surorile în vârstă, care îşi dedică întreaga existenţă ca jertfă şi neputinţă rugăciunii pentru Biserică, pentru Sfântul Părinte şi poporul român. Surorile în vârstă sunt pentru noi o mărturie, o rădăcină şi încurajare – ele au putut spera în vremuri aproape fără speranţă, când nu existau mănăstiri, locuiau risipite în toată ţara, dar în jurul lor s-au format nuclee de rugăciune care apoi s-au coagulat în noile parohii greco-catolice în momentele ieşirii la lumină."

"În acelaşi timp, mulţumim lui Dumnezeu pentru chemările surorilor tinere, care perseverează cu fidelitate într-o lume în care nu lipsesc provocările. Două dintre surorile CMD sunt la secretariatul şi la biblioteca Seminarului Teologic ‘Sf. Ioan Evanghelistul’. De asemenea, surorile au o prezenţă şi la nivelul şcolii greco-catolice, aflată la primii paşi, şi în domeniul catehetic."

A încheiat şirul prezentărilor fratele Andrei din partea Mişcării Focolarelor: "Mişcarea Focolarelor este prezentă în Cluj-Napoca din 1980. Prima întâlnire anuală a mişcării a fost chiar aici, în Cluj, iar în 1981 existau membri ai mişcării veniţi din Biserica Greco-Catolică, din cea Romano-Catolică şi din Biserica Ortodoxă. Misiunea noastră este unitatea – a contribui la realizarea rugăciunii lui Isus, ‘ca toţi să fie una’. Această unitate înţeleasă în cel mai larg sens se va muta în societate, în familie, între generaţii, până la unitatea lumii. Suntem activi în dialogul ecumenic, specificul nostru este un dialog al vieţii, nu un dialog oficial ci un dialog ‘simţit’. De exemplu, comunităţile noastre sunt alcătuite din membri ai diferitelor Biserici şi trăim bucuria de a experimenta deja ceea ce ne uneşte, cum Dumnezeu ne face pe toţi fraţi şi surori. Astfel, în fiecare membru, creşte capacitatea de a fi un misionar al dragostei lui Dumnezeu, prin care putem deveni cu toţii o mare familie".

Programul dedicat Zilei Vieţii Consacrate a continuat luni, 2 februarie 2015, Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu, cu Sfânta Liturghie arhierească celebrată la Mănăstirea Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului – care a aniversat totodată 94 de ani de la fondare şi, după-amiază, cu o veghe de rugăciune în biserica Mănăstirii Sf. Macrina a Surorilor Ordinului Sf. Vasile cel Mare. Aici, din nou, persoanele consacrate din Eparhia de Cluj-Gherla s-au unit în rugăciune, mulţumind lui Dumnezeu pentru darul vocaţiei lor şi invocându-i ajutorul pentru a putea răspunde în continuare la chemarea Domnului: "M-ai chemat, iată-mă. Vorbeşte, Doamne, că slujitorul Tău ascultă" (1Sam 3,10). Meditaţia asupra chemării adresate de Dumnezeu profetului Samuel a fost propusă de pr. iezuit Olivo Bosa fraţilor şi surorilor de viaţă consacrată, într-un înălţător parcurs spiritual al serii de reculegere.

În aceste zile în care, atât la nivelul Bisericii Catolice cât şi la nivelul Bisericii locale, a fost sărbătorită viaţa consacrată, Ierarhul de Cluj-Gherla a mulţumit tuturor Ordinelor, Congregaţiilor, Institutelor de viaţă consacrată: "Mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar pe care l-a făcut Bisericii, preţuind frumuseţea şi valoarea acestei forme particulare de a-l urma pe Cristos, prin care voi, persoanele consacrate, v-aţi hotărât să renunţaţi la toate, ca să-l imitaţi pe Cristos mai îndeaproape, prin profesiunea sfaturilor evanghelice. Mulţumim lui Dumnezeu, în primul rând pentru că am descoperit iubirea Lui, aşa cum scrie Sf. Ioan Teologul: ‘noi am cunoscut şi am crezut iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi’. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această podoabă a Bisericii şi le urăm, la mulţi ani!"

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *