Luna mai, a Preasfintei Fecioare Maria, inaugurată prin Zilele Mariane la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca

publicat la 5 mai 2015 în Ştiri

La începutul lunii mai, luna dedicată, în tradiţia Bisericii, Preasfintei Fecioare Maria, surorile Congregaţiei Maicii Domnului (CMD) oferă anual celor care doresc o alternativă spirituală pentru mini-vacanţa de 1 mai, prin organizarea Zilelor Spiritualităţii Mariane la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca. Aceste zile au fost puse şi sub semnul Anului Vieţii Consacrate celebrat în Biserică.

În acest an, 2015, pe lângă surorile CMD şi credincioşii care obişnuiesc să ia parte la celebrările de la mănăstire, au participat în număr mare membre ale Reuniunii Mariane – asociaţie activă în viaţa Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, încă de la începutul secolului trecut, "sub steagul Mariei"; precum şi reprezentanţi ai Acţiunii Catolice din România, reuniţi la Cluj din mai multe Dieceze şi Eparhii, cu ocazia unui curs de formare.

Au fost trei zile petrecute într-un adevărat colţ de rai – Mănăstirea CMD fiind înconjurată de pajişti verzi împodobite cu flori de diverse culori şi pomi în floare, peste care se revarsă vesel cântul păsărelelor – oază de pace şi rugăciune, prielnic loc de popas meditativ în capela liniştită sau afară, la grota Preasfintei Fecioare, în care uşor de abandonat rămân în urmă cele trecătoare şi în suflet se înalţă din adânc chemarea veşniciei, în raza privirii senine a Preasfintei Fecioare. Sfânta Liturghie, rugăciunea Rozariului, Litania Lauretană, Acatistul Maicii Domnului sunt doar câteva dintre rugăciunile ce au fost înălţate spre cer de surorile CMD şi de participanţii la aceste zile de spiritualitate.

imagine

O primă conferinţă a fost susţinută de pr. Cristian David, cancelar eparhial şi capelan CMD, tema aleasă fiind "Maria şi Nunta din Cana Galileii". Părintele a prezentat-o pe Fecioara Maria aşa cum apare în textul evanghelic al Nunţii din Cana Galileii (Ioan 2,1-12), totul în lumina Mesajului Sf. Părinte Francisc de la deschiderea Anului Vieţii Consacrate, cu accentul pe îndemnul la bucurie, curaj şi comuniune făcut de către Papa Francisc.

Bucurie: "Maria este prezentă în momentul sărbătorii, al nunţii, ea împarte cu Fiul bucuria la fel cum pe Calvar împarte durerea, într-o participare şi solidaritate deplină cu Fiul ei". "Bucuria o caracterizează pe Preasfânta Fecioară pentru faptul că trăieşte lângă Isus, izvorul bucuriei". "Credinţa este, înainte de toate, pace, bucurie şi sărbătoare cu Domnul şi cu semenii". "Creştinul trebuie să fie reflectarea Dumnezeului bucuriei". "Suntem chemaţi să experimentăm şi să arătăm că Dumnezeu este capabil să umple inimile noastre şi să ne facă fericiţi, fără a fi nevoie să căutăm în altă parte fericirea noastră; că fraternitatea autentică trăită în comunităţile noastre alimentează bucuria noastră; că dăruirea noastră totală în slujirea Bisericii, a familiilor, a tinerilor, a bătrânilor, a săracilor ne realizează ca persoane şi dă plinătate vieţii noastre".

Curaj: "La Cana, Maria se prezintă ca o femeie plină de curaj. Curajul ei venea dintr-o deplină sintonie cu Fiul său – pentru că nu există obstacol între El şi mama Sa". "Maria nu pretinde nimic, doar prezintă problema şi lasă totul în seama voinţei şi intervenţiei Fiului său – ea ne dă astfel modelul adevăratei rugăciuni, al adevăratului curaj bazat doar pe forţa Spiritului Sfânt care ne însoţeşte". "Adevărata rugăciune este: facă-se voia Ta!" "Curajul înseamnă a ne exprima propria voinţă, dar a o pune în totală sintonie cu Dumnezeu. Curajul înseamnă a accepta voia lui Dumnezeu cu încredere deplină".

Comuniune: "La Nunta din Cana, Maria a spus slujitorilor, care ne reprezintă pe fiecare dintre noi: faceţi tot ceea ce vă va spune!" "Prin schimbarea apei în vin este prefigurată abundenţa euharistică pentru toată lumea". "La Cana, Maria doreşte să fie în comuniune cu ceilalţi pentru a-i sluji, renunţând la sine". Sunt doar câteva dintre ideile prin care a fost dat exemplul Mariei la Nunta din Cana. Acest exemplu este "modelul prin excelenţă al vieţii creştine" exprimat mai cu seamă "prin modestia şi discreţia Mariei, care nu i-a făcut niciodată umbră lui Isus".

imagine

A doua zi, înainte de prânz, pr. Călin Bot, rector al Seminarului Teologic Eparhial "Sf. Ioan Evanghelistul", a susţinut o conferinţă cu tema "Numirile Mariei în Imnografia Bisericii de Răsărit", descoperind "uimitoarea bogăţie de culori în care imnografia ne-o prezintă pe Maica Domnului, varietatea de nume cu care este numită, în tradiţie, Regina Cerului şi a Pământului". "Neputinţa exprimării, a intuiţiei omeneşti în faţa misterului Maicii Domnului, a dat naştere unei avalanşe de nume simbolice şi metaforice. Dragostea şi gingăşia deopotrivă ale poporului lui Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţi, Teologi şi ale imnografilor Bisericii, este sursa imediată a acestor numiri simbolice ale Mariei. Neputinţa exprimării a făcut ca, prin simboluri şi metafore, să se adauge identităţii Mariei câte un mic detaliu, câte un înţeles în plus".

"Impresionantă este mulţimea numelor, doar în Acatistul Maicii Domnului Maria este numită: Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Preaslăvita, Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară; prin idei simbolice şi metaforice: Pruncă, Fiica lui Dumnezeu, Fiica Sionului, Mireasă Dumnezeiască, Maică, Împărăteasă Maică, Apărătoare de duşmani; prin elemente cosmice: Paradis, Rai, Cer, Înălţime şi Adâncime, Luceafăr, Stea, Raza Soarelui celui înţelegător, Fulger care luminezi sufletele, Lăcaşul luminii, Nor luminos, Primăvara harului; prin elemente din natură: Munte, Stâncă, Mare, Izvor viu, Pământul făgăduinţei, Limanul celor ce călătoresc pe marea vieţii, Ţarină dulce, Brazdă; prin elemente din lumea vegetală: Floare, Toiagul cel de taină care a înflorit floarea cea neveştejită, Viţa cea adevărată care ai crescut strugurul cel copt din care curge vinul ce veseleşte sufletele, Pom cu rod luminos din care se hrănesc credincioşii, Copac înfrunzit, Rug nears. Expunerea a continuat cu nenumărate alte imagini simbolice inspirate din universul existenţial al poporului creştin, care totuşi, toate, puse la un loc, nu pot decât să sugereze desăvârşirea şi sfinţenia Mariei.

imagine

Sâmbătă după-amiază, cuvântul a fost oferit pr. prof. Cristian Langa, care a prezentat o altă dimensiune a Preasfintei Fecioare, smerenia, golirea de sine însăşi – ea fiind "cea care s-a înfăţişat în faţa Domnului golindu-se total de sine pentru a putea să fie ‘umplută de Dumnezeu’, ‘cea plină de har’"; totodată, s-a ridicat problema raportării noastre la Dumnezeu, "Cel care a considerat că fiecare om este destul de important pentru a se întrupa şi a muri pentru el".

Părintele a invitat "să conştientizăm importanţa pe care o are golul: fără golul meu, Dumnezeu nu poate revărsa în mine darurile Sale. Fiecare dimensiune negativă, infidelităţile, păcatele sunt tot atâtea goluri pe care le am de prezentat lui Dumnezeu la Spovadă, pentru ca El să le poată umple revărsând toată iubirea Sa milostivă. Dar golul cel mai plăcut lui Dumnezeu este renunţarea totală la propriul eu, la propria persoană şi voinţă: umilinţa".

"Preasfânta Fecioară – cea pe care a considerăm călăuză, protectoare a noastră – este strălucitoare, dar nu de lumina ei, ci de o lumină reflectată, lumina lui Dumnezeu". "Iubirea lui Dumnezeu are această capacitate creatoare de a-l face strălucitor pe cel pe care-l iubeşte. Preasfânta Fecioară este ‘cea plină de har’ – umplută de iubire pentru că era goală de sine. Dumnezeu S-a vrut cuprins în micimea şi în golul omenesc. Lui Dumnezeu nu i-a fost frică să se lase cuprins de om pentru ca omului să nu-i fie frică să se lase cuprins de Dumnezeu".

Ultima parte a expunerii a invitat la bucuria de a fi cu Dumnezeu, "Cel care poate umple viaţa", după exemplul Mariei. "Ea este cea la care Dumnezeu priveşte şi pentru a o urma, nu este necesar de a avea calităţile Preasfintei Fecioare, ci doar smerenia ei, adică recunoaşterea golului nostru ce se vrea umplut, pentru ca aceia ce privesc spre Maria să fie la rândul lor umpluţi de Dumnezeu".

Mai mult, Dumnezeu se poate transmite prin cei care-l primesc: "Entuziasmul de Dumnezeu îi face pe ceilalţi să alerge pe această urmă misterioasă de iubire care şi-a găsit iubitul. Să-i cerem lui Dumnezeu acest dar, şi pe cel al strălucirii, nu al strălucirii noastre, ci pentru ca aceia care privesc spre noi să vadă strălucirea lui Dumnezeu".

imagine

Ciclul de conferinţe a fost încheiat duminică 3 mai 2015, de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, care a celebrat şi Sfânta Liturghie duminicală la Mănăstirea Maicii Domnului. Fiind în cadru liturgic, Preasfinţia Sa a făcut o legătură între Evanghelia duminicii (a Slăbănogului: Ioan 5,1-15) şi meditaţia despre Preasfânta Fecioară Maria, legătură realizată "prin acel cuvânt pe care slăbănogul îl spune la scăldătoarea oilor, numită Bethsaïde, în traducere ‘casa milostivirii’, locul unde Dumnezeu avea milă de oameni. Acel cuvânt rostit de slăbănogul suferind, este: ‘Nu am om’."

"Boala de care suferă îl pune pe slăbănog într-o imposibilitate umană. Există legenda îngerului care mişca apele, dar omul este chemat să facă şi el un efort, uman, pentru a primi vindecarea. Acest slăbănog nu putea face nici măcar aşa ceva şi aceasta de 38 de ani. Isus îl întâlneşte şi îl întreabă: ‘Vrei să fii făcut sănătos?’ – pare o întrebare banală pentru un om care de 38 de ani era într-o imposibilitate fizică, de a putea ajunge la scăldătoare. Dar întrebarea îşi are rostul, pentru că acest om îşi pierduse speranţa de a putea fi vindecat. Şi Isus vine să vindece şi această speranţă a slăbănogului".

"Slăbănogul pare să fie un om singur, închis în propria suferinţă, neajutorat. El reprezintă simbolic întreaga umanitate înainte de venirea lui Cristos, el reprezintă omenirea slăbită de boală, pentru că îi lipseşte acel om care să o scoată din slăbiciune, din amorţeala păcatului. Lipsea o scară pe care Dumnezeu să coboare, o punte între cer şi pământ, o poartă prin care Dumnezeu să pătrundă în omenire şi aici este rolul Mariei".

"Nici Dumnezeu nu avea om şi Dumnezeu căuta om prin care să pătrundă în omenire şi Maria a fost acel om care a răspuns cel dintâi la întrebarea: ‘Vrei să fii făcut sănătos?’ Maria a răspuns exprimând voinţa ei şi astfel a însănătoşit lumea. Prin ‘fiat’-ul ei, ‘fie mie după cuvântul Tău’, Dumnezeu şi-a găsit un om în lume şi astfel a putut fi însănătoşită omenirea de acea suferinţă a slăbiciunii păcatului care conducea inevitabil spre moarte. Putem afirma că, alături de Isus, Omul Dumnezeu, care este dătătorul iubirii şi al vieţii Tatălui, Mântuitorul, este şi omul Maria, Scara cerească, Poarta mântuirii, Poarta credinţei prin care Cuvântul Divin a putut pătrunde în cadrul omenirii".

În încheierea meditaţiei, dar şi a ediţiei din anul 2015 a Zilelor Mariane la CMD, PS Florentin a îndemnat: "ca persoane consacrate suntem chemaţi şi noi să-l urmăm pe Cristos, mai cu seamă în acest An dedicat Vieţii Consacrate, dar să nu uităm că noi nu putem spune ca slăbănogul din Evanghelie: ‘Nu am om’, pentru că noi avem om, avem Răscumpărător, avem şi o Mamă, pe Preasfânta Fecioară Maria. De aceea, să ne ridicăm privirea şi să contemplăm exemplul Mariei, ‘omul’ prin excelenţă, exemplul de viaţă pe care, în mod particular, surorile de aici, de la Mănăstirea dedicată Preasfintei Fecioare Maria, îl pun în primul rând înaintea lor în viaţa spirituală."

"Să o imităm pe Maria întrupând Cuvântul divin şi să devenim, prin trăirea noastră, purtători ai lui Cristos în lume: scară, poartă şi punte, acolo unde suntem fiecare, în comunităţi, în familii, în societate. Maria ne învaţă să ştim să rămânem perseverenţi şi în încercarea Crucii dar să păstrăm mereu în suflet aprinsă flacăra Învierii".

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *