Surorile Baziliene din Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”, Provincia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, au celebrat și în acest an, 2025, an așezat sub semnul Speranței creștine și în lumina icoanei Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, hramul mănăstirii „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca. Programul a început în după-amiaza de sâmbătă, 12 iulie 2025, cu preserbarea hramului – o seară de rugăciune, meditație și cântec înălțat Domnului cu recunoștință pentru încă un an de slujire a lui Dumnezeu și a aproapelui de către cele două comunități de surori baziliene din această mănăstire, în spiritualitatea „Marelui Vasile”. Le-a luminat calea Sfântul Vasile cel Mare, stâlp și temelie a Bisericii, întemeietor al monahismului, și s-au aflat sub protecția surorii sale, împodobită la rândul ei cu aura sfințeniei: Sfânta Macrina, călugăriță a Bisericii timpurii.

În biserica mănăstirii – care a fost declarată de către Episcopul de Cluj-Gherla, pentru anul 2025, „biserică jubiliară” -, a fost oficiată mai întâi Slujba Vecerniei cântată de surorile baziliene, cărora li s-au alăturat călugări bazilieni cu pr. Protoegumen Ioan Albu, surori ale Congregației Maicii Domnului (CMD) cu sr. Ștefania, Superioară locală, și pr. Cristian David, rector al mănăstirii CMD, preoți și credincioși. Vecernia a fost urmată de o meditație a preotului invitat: pr. Cristian Langa și de un moment muzical, care i-a avut ca protagoniști pe frații Opreanu, Camelia, Camelia, Francisc și Benedict. Ca membri ai grupului „ThreeO”, cei trei frați au inclus în repertoriul lor – prezentat și în această seară -, lucrări muzicale păstrătoare de tradiție greco-catolică, compoziții ale călugărilor bazilieni mărturisitori ai credinței.

Pr. Ioan Pop, capelanul mănăstirii, în numele Maicii Andreea Axenie, Superioara provincială OSBM, și a Maicii Antonia, Superioara locală, a mulțumit tuturor celor care au venit să își unească rugăciunea și să împărtășească bucuria și emoția acestui moment sărbătoresc petrecut în fața lui Dumnezeu. „Într-o lume dezbinată, care are nevoie de ordine, protecție, de îndrumare, suntem chemați, în acest an în mod deosebit la acest hram, să înțelegem cât de importantă este rugăciunea, jertfa, postul, cât de importantă este comuniunea dintre frați” – a spus părintele capelan, mulțumind tuturor pentru participare. A amintit și de modelul de sfințenie al Sfintei Macrina, cea care „face parte dintr-o mare familie de sfinți: 5 băieți și 5 fete, doi părinți, bunici, și mulți alții în jurul lor, pentru că și-au pus încrederea în Domnul. Pentru că au ales calea slujirii, pentru că au ales să îi slujească pe cei săraci, orfani, aflați în nevoi au dobândit sfințenia, au dobândit binecuvântarea lui Dumnezeu”. A adăugat, „fiecare an este o șansă în plus ca lumina celor pe care astăzi îi aniversăm – a Sfintei Macrina, a Sfântului Vasile, a tuturor celor din neamul lor, a tuturor celor care sunt înaintașii Ordinului Sfântului Vasile cel Mare -, o șansă în plus de a ne arăta și noi disponibilitatea de a-l servi pe Dumnezeu”. De aceea, a invitat ca și în continuarea programului de aniversare a hramului toți să rămână uniți, „într-un gând și într-o inimă, deschiși în fața cuvântului lui Dumnezeu”.

* * *

Prin meditația care a urmat rugăciunii Vecerniei, pr. Cristian Langa a condus cugetele, pe cele ale surorilor mai ales – la ceas de aniversare a mănăstirii lor -, la introspecție și rememorare a izvorului propriei vocații, la constatarea sensului și direcției de mers pe drumul spiritual comunitar, nu solitar, un drum de pelerinaj al vieții, drum cu Dumnezeu, drum de întâlnire tot mai profundă cu El. A rostit cuvinte precum: „mulțumire și laudă adusă lui Dumnezeu”, „iertare” – de mai multe ori „iertare”: iertare pentru „neîncredere”, pentru „preferarea sau înlocuirea vocii lui Dumnezeu cu altele”, „pentru momentele în care ne-am luat înapoi ceea ce spusesem că i-am dat Lui definitiv”…; de asemenea, cuvântul „aniversare”, ca bornă și reper pe acest drum și, de rostit la aniversare a propus cuvintele: „Doamne, iartă-mă și iată-mă din nou!” A explicat: „Aceasta e cheia pentru fiecare moment în care conștientizăm că am călcat pe lângă drum, că a trecut trenul, că nu am fost atenți. «Iartă-mă și iată-mă din nou!» Și acestea pot fi, de bună seamă, cuvintele noastre astăzi”, cuvinte care presupun și un răspuns nou dat chemării lui Dumnezeu, un răspuns de iubire iubirii lui Dumnezeu, de încredere în promisiunea Lui: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mt 28,20).

A reamintit surorilor că fac parte dintr-o familie nobilă, că fiecare dintre ele este „sora lui Dumnezeu” iar „faptul de a fi a lui Cristos e motiv de bucurie, dar și de suferință. Iubirea înseamnă și renunțarea la noi înșine astăzi și mâine și luarea iubirii. Și formula pentru această iubire ne-a dat-o Isus: «Cel care se pierde pe sine, se regăsește». Cine caută să se protejeze, să se menajeze, să se păstreze pe sine se va pierde. Așadar, să nu lăsăm alte dependențe să umbrească dependența de Domnul. Domnul nu se descurajează de mizeria noastră și nu are nevoie Domnul de oameni care să îl avertizeze despre mizeria celor din jur. Are nevoie de oameni care, uitându-se la propria lor mizerie, și la a celorlalți, continuă să iubească, continuă să îl iubească pe Domnul. Sunteți prețioase, sunteți iubite de Domnul, aceasta în ciuda atâtor motive pe care noi le invocăm de obicei pentru a nu mai iubi”. A încheiat cu o rugăciune adresată Sfintei Macrina, o rugăciune care, a spus, „cumva, pescuiește momente din viața Sfintei Macrina și le aplică, actualizându-le, vieții de astăzi. Este o rugăciune a Episcopului Guido Marini, Episcopul de Tortona, Italia, care a fost ceremonier pontifical:

«Sfântă Macrina! Femeie creștină, înzestrată cu frumusețe deosebită, ai ales să îți dedici viața, încă de la vârstă fragedă, doar lui Dumnezeu, căruia i-ai devenit soție îndrăgostită și credincioasă în viața monahală. Ajută-ne să punem toate darurile noastre în slujba Domnului și a Bisericii. În familia ta numeroasă ai fost o sfătuitoare înțeleaptă, o fiică iubitoare și o soră grijulie, trăind cu adevărat Evanghelia Domnului. Ai ajutat-o pe mama ta în gospodărie și în educarea copiilor. Pentru frații tăi, Vasile și Grigore, ai avut cuvinte decisive pentru a le orienta viața spre slujirea lui Dumnezeu.

Ajută-ne să menținem mereu, la un nivel înalt, măsura vieții noastre creștine, pentru a comunica mereu și tuturor frumusețea iubirii lui Dumnezeu. Înainte de a muri, ai fost inspirată să îi adresezi lui Dumnezeu o rugăciune splendidă, un adevărat testament spiritual, în care își găsește expresia inima ta de femeie, consacrată în întregime Mirelui divin și capabilă să contemple istoria pământească de la înălțimile Cerului. Ajută-ne să rămânem fideli rugăciunii, izvor țâșnitor de credință vie. Roagă-te pentru noi, Sfântă Macrina, și cere pentru noi mult dor de sfințenie, aceea pe care tu ai trăit-o și pe care, împreună cu tine, a trăit-o în chip admirabil familia creștină care ți-a dat naștere. Amin.»”