Ziua de rugăciune pentru sfinţenia preoţilor la Cluj-Napoca

publicat la 21 iunie 2015 în Ştiri

Ziua de rugăciune pentru sfinţenia preoţilor, în strânsă legătură cu Sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus şi cu Anul Vieţii Consacrate în Biserica Catolică, a fost, pentru Ierarhul şi preoţii Eparhiei de Cluj-Gherla, prilej de împărtăşire, comuniune în rugăciune şi meditaţie asupra propriei vocaţii preoţeşti. Programul acestei zile, desfăşurat vineri, 19 iunie 2015, în prezenţa a cca. 100 de preoţi de pe întreg teritoriul Eparhiei, a cuprins Sf. Liturghie celebrată de Episcopul eparhial, PS Florentin Crihălmeanu, în capela "Sf. Iosif" a Catedralei în construcţie din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca.

imagine

În cuvântul de învăţătură, PS Florentin a deschis filele evangheliei zilei (de la Matei, 10,32-11,1), în care "Isus îi cheamă pe cei 12, le dă putere şi după aceea îi trimite în misiune. Mântuitorul le dă şi câteva sfaturi practice pentru misiunea lor şi anume, le cere ca garanţia lor să nu fie partea materială, «Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre» (Mt 10,9), ci garanţia şi puterea lor să vină de la forţa pe care au primit-o de la Cel ce i-a trimis în misiune. O a doua cerere este cea a păcii: ei trebuie să fie oameni făcători de pace – «pace casei acesteia» (Mt 10,12) – să ofere modelul păcii în relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii. Isus îi avertizează că misiunea este dificilă, că vor fi trimişi «ca nişte oi în mijlocul lupilor» (Mt 10,16): aşa cum oile sunt fără apărare în faţa lupilor, la fel vor fi şi ei supuşi agresiunii din partea acelora la care sunt trimişi, tocmai pentru ca să nu-şi pună încrederea în propriile forţe, ci în Acela care le va da, la timpul potrivit, cuvântul pe care să-l spună în faţa tribunalelor de judecată."

"De asemenea, Isus le oferă, printr-o pildă, două sfaturi practice importante pentru viaţa preoţească, şi anume: «fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii» (Mt 10,16), adică să fie pregătiţi pentru ceea ce urmează, dar, totodată, să fie cu multă prudenţă în acţiune pentru a nu se împotrivi cumva voinţei lui Dumnezeu, care doreşte în anumite situaţii să permită suferinţa, persecuţia. Mergând pe firul evangheliei, Isus îşi invită discipolii la răbdare până la sfârşit, o răbdare perseverentă în purtarea crucii. El le spune: «nu vă temeţi de cei ce pot să ucidă trupul dar sufletul nu pot să îl ucidă» (Mt 10,28), pentru că nu este nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi El însuşi este alături de apostolii Săi, puterea le vine numai de la Hristos şi pentru Hristos."

imagine

"Totodată, slujitorul lui Hristos este chemat să ofere mărturie «pentru mine înaintea oamenilor» (Mt 10,32). Este frumos acest cuvânt, mărturie, pentru că a oferi mărturie într-o lume ostilă este de fapt un martiriu. Ni se cere să mergem împotriva curentului acestei lumi, să nu ne adaptăm modei timpurilor, politicii, altor influenţe cu avantaje materiale, ci să avem scara valorilor pe care Hristos ne-o indică. Astfel, detaşaţi de cele materiale şi de ataşamentele familiale, să dăm prioritate misiunii pe care Hristos ne-o oferă." Preasfinţia Sa a subliniat şi faptul că "mult mai mult decât cuvântul sau administrarea Sacramentelor, este comportamentul preotului". Nu doar prin cuvânt, dar prin tot ceea ce face, prin faptele sale, preotul trebuie să-L reprezinte, să-L ofere pe Isus Hristos şi să conducă sufletele la El.

Ziua dedicată sfinţirii preoţilor a continuat prin aprofundarea misiunii preoţeşti şi după Sf. Jertfă Liturgică. Un prim punct a fost meditaţia propusă de invitatul special, pr. Dan din Comunitatea "Sf. Ioan Evanghelistul" de la Bucureşti. Pr. Dan s-a oprit asupra cap. 13 a Evangheliei de la Ioan, în care, din primele versete se face afirmaţia: Isus, "iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit", adică, atât până la moarte, cât şi cu cea mai mare iubire cu care o putea face şi această iubire Mântuitorul o arată prin gestul spălării picioarelor. Acest gest este un rezumat al întregii vieţi şi învăţături a lui Isus. "Profeţii Vechiului Testament aveau obiceiul să îşi însoţească predicare cu fapte care surprindeau şi Isus face acelaşi lucru spălând picioarele ucenicilor Săi. Prin acest gest arată că a venit să slujească, să ne purifice şi să ne iubească cu o iubire care vine să ne întâlnească cu tot ceea ce suntem. Nu este o iubire sentimentală, ci o iubire care vine să pătrundă în vieţile noastre."

Pr. Dan Suciu, superiorul comunităţii călugărilor Congregaţiei „Sf. Ioan Evanghelistul”, Bucureşti

Acest gest al lui Isus, de a spăla picioarele ucenicilor Săi, "ne învaţă cum trebuie să împlinim slujirea noastră ca preoţi şi cum trebuie să împlinim autoritatea în Biserică. Omeneşte vorbind, autoritatea dă o poziţie de superioritate, dar Isus răstoarnă această percepţie şi spune: trebuie să vă folosiţi de autoritatea pe care o aveţi pentru a-i sluji pe cei de jos, pe cei ce au probleme, handicap, pe cei care nu au reuşit în viaţă, pe cei care nu se mai descurcă singuri. […] Isus doreşte ca Sfânta Taină pe care o celebrăm la Liturghie să se prelungească în vieţile noastre şi după ce se termină Liturghia iar acest lucru se poate face prin slujirea reciprocă". Pr. Dan s-a oprit şi asupra opoziţiei lui Petru, care nu este iniţial de acord ca Isus să îi spele picioarele: "gestul de opoziţie al lui Petru simbolizează dificultatea de a ne lăsa conduşi de Isus, de a ne abandona în totalitate lui Dumnezeu. Toţi avem lucruri, poziţii, ambiţii la care nu vrem, sau ne este greu să renunţăm, pe care însă trebuie să i le prezentăm lui Isus."

Părintele a făcut afirmaţia surprinzătoare: "o comunitate se întăreşte şi creşte în unitate, prin defectele membrilor săi, atunci când un membru acceptă să aibă grijă de defectele celuilalt". De aici îndemnul: "să acceptăm şi să dăm timp altor persoane şi, totodată, să acceptăm ajutorul altora, pentru a trăi spiritul comuniunii cerute de Isus". Un ultim punct s-a referit la modul deosebit în care Evanghelia spălării picioarelor se regăseşte în faptele şi învăţăturile Papei Francisc, cel care a spus: «cât mi-aş dori o Biserică săracă, pentru cei săraci». "Papa spune că slujirea săracilor are ceva mistic prin faptul că rugăciunea contemplativă trebuie să continue în faptele de slujire. Trebuie să învăţăm să-L vedem pe Isus în fiecare sărac şi în fiecare persoană care ne iese în cale, fără a cădea în pericolul autosuficienţei, adică a tentaţiei de a hotărî noi persoanele pe care le ajutăm şi măsura în care o facem".

Sunt doar câteva dintre reflexiile zilei, care au fost apoi aprofundate în cadrul discuţiilor pe grupuri şi în alte momente de rugăciune, pentru ca preoţii să îşi consolideze harul de a-şi urma desăvârşit chemarea, astfel încât, "la fiecare Jertfă Liturgică în care transformă pâinea şi vinul, să dobândească şi puterea de a transforma inimile, făcându-le asemenea cu Inima Preasfântă a lui Isus Hristos".

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *