Veghe de rugăciune la mănăstirea Sfânta Macrina, de Ziua Vieții Consacrate

publicat la 4 februarie 2018 în Ştiri

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu, celebrată la 2 februarie a fiecărui an, coincide cu Ziua Vieții Consacrate în Biserica Catolică. Un program centrat pe acest semn al prezenței lui Dumnezeu, prin Biserică, în lume, prin prezența persoanelor consacrate, s-a desfășurat la Cluj-Napoca, în zilele de 3-4 februarie 2018, sub egida Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.

În prima parte a acestui aniversar, sâmbătă 3 februarie, călugării și călugărițele din diferitele ordine, congregații și institute de viață consacrată de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, cu superiorii și superioarele lor, s-au reunit la mănăstirea "Sf. Macrina" a Surorilor Sf. Vasile cel Mare (de pe str. Crizantemelor nr. 11-15, Cluj), în prezența lui Dumnezeu, în biserica primitoare, pentru o seară de reculegere și rugăciune pregătită de surorile OSBM cu Maica Marcela Runcan, superioara provincială. Au participat și credincioși laici, între care membri ai ordinelor terțiare și asociațiilor eparhiale, grupul de adorație "Triumful Inimii Neprihănite", studenți teologi, preoți, împreună cu PS Florentin episcop eparh, pr. Călin Bor vicar general și pr. consilier Ioan Pop, capelan al mănăstirii.

A fost un moment de întâlnire, rugăciune comună, meditație, laudă adusă lui Dumnezeu și contemplare a lucrării Sale în viața fiecăruia, a celor consacrați prin voturi și a celor consacrați prin botezul creștin. La inițiativa pr. Anton Crișan, Vicar cu persoanele consacrate, această întâlnire i-a adus în centrul atenției pe cei care încă se află în fața marilor alegeri ale vieții, tinerii, în mod deosebit tineri care deja au avut o experiență de viață cu Dumnezeu, în sânul Bisericii, în preajma persoanelor consacrate. Ei au fost cei chemați să dea mărturie despre gândurile, sentimentele și trăirea credinței lor, despre așteptările și idealurile lor. Mărturiile au fost emoționante, impresionante prin sinceritatea și lumina pe care au izvorât-o, prin căldura, bunătatea și sfințenia persoanei consacrate, văzută prin ochii lor, întâlnită de fiecare, în diferite perioade, pe calea vieții. Au fost exprimate și frământări și neliniști, marile întrebări ale vârstei…

Emanuela, studentă, din Sângeorz-Băi, este în contact cu Congregația Surorilor Maicii Domnului și a simțit prezența lui Dumnezeu participând la numeroasele activități coordonate de surori, de rugăciune, cateheză, cântec, excursii, la Sângeorz-Băi și Cluj, a înțeles aici că "viața consacrată înseamnă iubire și dăruire de sine"; Carina de mică a fost în preajma surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, dar și a călugărilor bazilieni, și a găsit în aceste comunități ocrotirea unei familii spirituale și bucuria vieții cu Dumnezeu în întâmplările simple din viața de zi cu zi în comunitate, în ieșirile în natură, în contemplarea măreției lui Dumnezeu împreună cu surorile și frații, prin rugăciune; Krista, din Grupul de rugăciune "Triumful Inimii Neprihănite", a dorit să exprime nevoia pe care tinerii o au, de a găsi în persoanele consacrate modele de sfințenie, "călăuze și lumină" pe drumul lor.

Robert, student în Cluj-Napoca originar din Moldova, a adus propriile gânduri, dar și mărturia altor tineri care frecventează Centrul de spiritualitate al călugărilor iezuiți, Manresa, descoperind prietenia persoanelor consacrate, dăruirea și disponibilitatea lor, descriindu-le ca persoane care pun suflet în ceea ce fac și îl pun pe Dumnezeu la baza fiecărei acțiuni a lor; din partea tinerilor de la ASTRU-Cluj a depus o frumoasă mărturie o tânără din Polonia, Paulina, care a rămas într-o relație de prietenie cu tinerii clujeni de când i-a primit, la ea acasă, cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Tineretului, din 2016, din Polonia. De la persoanele consacrate ea a învățat în primul rând dragostea față de Euharistie; a înțeles că cea mai importantă întâlnire este aceea față în față cu Isus. A primit îndemnul și încurajarea de a merge mereu la capelă, la Spovedanie, la Sfânta Împărtășanie și "să îi încredințăm lui Dumnezeu toate poverile noastre". A învățat, în al doilea rând, slujirea – a văzut în inima persoanelor consacrate dorința de a se dărui, de a dărui generozitate, a învățat cum să construiască comunități, să nu excludă pe nimeni, să construiască poduri între oameni.

Un răspuns, sau mai precis pașii către un răspuns, le-a oferit tinerilor, Preasfinția Sa Florentin prin cuvântul de încheiere, arătând că nu există "o rețetă" pentru a găsi calea pe care din veșnicie a pregătit-o Tatăl ceresc pentru noi, fiii Săi, dar fiecare zi este un nou prilej de a-l întâlni, cunoaște, de a împărtăși o relație de prietenie cu Domnul, Cel ce s-a făcut Om pentru a veni la noi, pentru a fi cu noi "până la sfârșitul veacurilor", pentru a ne conduce la mântuire. A fost dat, în acest sens, exemplul vieții unui sfânt pe care PS Florentin l-a cunoscut, de la care a primit harul episcopatului: Sfântul Ioan Paul al II-lea, dovadă vie a faptului că nebănuite și minunate sunt căile Domnului pentru cel care îl cere în viața sa, îl caută pe căile lumii și bate cu insistență la Poarta iubirii Sale. Acela îl va primi în sufletul său, îl va întâlni în întâmplările zilelor și va fi primit în fericirea prezenței Sale iubitoare.

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *