Vizită pastorală și hirotonire diaconală în parohia Mărăști – Cluj-Napoca

publicat la 16 aprilie 2018 în Ştiri

Duminică, 15 aprilie 2018, în Duminica numită «a Tomii», Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, a vizitat comunitatea parohială greco-catolică din cartierul clujean Mărăști, păstorită de preoții, pr. Grigore Ciupe paroh și pr. Dan Nicula vicar parohial. Cu această ocazie, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată în biserica parohială "Buna Vestire" (sfânt locaș binecuvântat în oct. 2016), au concelebrat în jur de 10 preoți, între participanți fiind Mons. Călin Bot, Vicar general, pr. Marius Cerghizan, Vicar cu preoții, pr. Cristian Sabău, protopop de Cluj I, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial.

În cadrul celebrării liturgice, după o scurtă prezentare ce i-a fost făcută de pr. vicar Marius Cerghizan, subdiaconul Mircea-Eduard Machek, student în anul II, la Master-Teologie biblică a Facultății de Teologie Greco-Catolică a UBB și în anul IV la Seminarul Teologic eparhial "Sf. Ioan Evanghelistul", a fost hirotonit diacon, prin punerea mâinilor Preasfinției Sale Florentin. Adresându-se credincioșilor prezenți în număr mare și preoților concelebranți, Preasfinția Sa Florentin și-a exprimat bucuria că în această zi poate celebra Sfânta Liturghie în mijlocul acestei comunități, și, în același timp, pentru că va celebra alte două Sacramente: va ridica, prin harul Domnului, la treapta diaconatului, pe subdiaconul Mircea – "un model semnificativ, pentru că el este printre puținii care au ales să petreacă în Seminarul Teologic pregătirea pentru preoție, fiind căsătorit și având deja o familie". Totodată, a adăugat Ierarhul, "în această zi, avem și bucuria ca, după încheierea Sfintei Liturghii, să aducem spre sfânta luminare un suflet, o fetiță, care va primi Taina Botezului. Sfintele Sacramente, sau Tainele Bisericii, sunt semne vizibile ale unui har invizibil. Știm că Biserica are șapte asemenea semne, care, până în zilele noastre, sunt izvoare ale harului."

imagine

Referindu-se la Evanghelia Duminicii (Io 20,19-31), Preasfinția Sa a numit-o "Evanghelia semnelor", reamintind: "După Înviere, Hristos apare în mijlocul apostolilor și le spune primul cuvânt: «Pace vouă!» – pentru restabilirea acelei liniști interioare care este condiția, premergătoare și necesară, credinței. Isus spune de două ori «Pace vouă!» și ei se bucură, tulburarea și întristarea lor se transformă în bucurie. Și apoi, le arată, semnul rănilor Sale, semnul pe care ei îl purtau în mintea lor ca pe un ca un semn al morții. Acest semn ei îl văd acum într-un trup viu. Cu alte cuvinte, aceste semne nu mai au puterea distrugătoare asupra lui Hristos, acum sunt semnele victoriei asupra morții, sunt semnele care atestă Învierea Lui. Semnele morții devin, pentru ei, semnele vieții. Aceste semne sunt și pentru a-l recunoaște: nu este o fantomă nu este o arătare, o vedenie, ci este El în carne și oase."

Mai mult, a continuat PS Florentin, "în aceste momente, Isus le dă apostolilor o putere care să îi ajute în misiunea lor: «precum m-a trimis pe mine Tatăl» – Fiul este apostolul Tatălui, «apostolos» înseamnă «trimis», în limba greacă. La fel, ei, acum, sunt apostolii lui Hristos, sunt trimiși de către Hristos, dar nu singuri, ci cu puterea Spiritului Sfânt. Isus insuflă asupra lor puterea Spiritului Sfânt, cu un scop foarte precis, legat tot de liniște și de pace, legat de dezlegarea, iertarea păcatelor, al doilea fapt important la care Isus se gândește după Înviere. Păcatul care îndepărtează de Dumnezeu, păcatul care, de multe ori, înfricoșează, tulbură sufletul, acum este înlăturat prin puterea Spiritului Sfânt."

Mergând mai departe pe firul Evangheliei, Preasfinția Sa a arătat cum "rănile lui Isus – semnele morții, vor deveni acum, semnele credinței", oprindu-se asupra cuvintelor lui Toma – "apostolul care nu a fost de față la momentul apariției lui Isus în mijlocul celorlalți apostoli, cel care nu crede cuvintele lor: «L-am văzut pe Domnul înviat». Toma spune: «dacă nu voi vedea semnul cuielor în palmele Lui, și dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, nu voi crede». Și, se pare că Isus îl ascultă, după opt zile apare din nou pe mijlocul lor, le spune din nou: «Pace vouă!», și, la această a treia apariție, i se adresează direct lui Toma, și îi spune: adu degetul tău, și pune-l aici în coastă, să te convingi, dar nu fi necredincios, ci credincios!"

Și a fost dat ca exemplu, pentru ilustrarea acestui moment, tabloul lui Caravaggio: "în acest frumos tablou pe care doresc să îl prezint, Isus înviat apare învelit într-o mantie albă. Îl vedem pe Toma în fața Lui și alături de el mai sunt încă doi apostoli, probabil Petru și Andrei. Toma este cu degetul în rana coastei lui Hristos. Dar, sunt câteva detalii: în primul rând, Toma este uimit, are ochii mari, are fruntea încruntată, și, un alt detaliu: mâna dreaptă a lui Hristos este pe mâna dreaptă a lui Toma, semn că Toma nu ar fi avut curaj, fără această mână a lui Hristos și nu ar fi atins, acest «foc al rănilor» – așa cum frumos spune imnografia din aceste zile. Acel «foc» care nu a ars-o pe Maria în momentul Nașterii lui Isus, nu l-a ars nici acum pe Toma în momentul atingerii, pentru că mâna lui Hristos era asupra lui, este mâna care i-a condus de fapt degetul spre rană, pentru a simți că este un trup în carne și oase. Și într-adevăr, acele semne ale morții devin semne ale Învierii, și devin acum, prin Toma, semne ale credinței."

imagine

"Izbucnește, din sufletul lui Toma, cea mai impresionantă mărturie de credință din cadrul evanghelic: «Domnul meu și Dumnezeul meu!» Este întâia oară, și singura dată, când o ființă umană îl consideră pe Isus Hristos, Dumnezeu, nu numai Fiul lui Dumnezeu. Este ceea ce mărturisim și noi în Simbolul Credinței: Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat – Isus este a doua Persoană Divină, dar egală în demnitate cu Tatăl și cu Spiritul Sfânt. Iată revelația pe care o are Toma atingând acum aceste izvoare ale credinței, semnul care pătrunde în sufletul său, nu atât de mult pe calea simțurilor ci pe calea credinței. De multe ori și noi, în viața noastră, spunem: «trebuie să văd ca să cred», sau, «îmi vine greu să cred»."

Predica s-a încheiat cu o povestioară despre un om de știință aflat în expediție prin junglă, care nu a dorit să creadă cuvintele însoțitorului său care îi spunea că un apus de soare, sau o floare frumoasă, sunt semne ale prezenței lui Dumnezeu, dar a crezut imediat că un leu a trecut prin apropierea cortului în care au înnoptat, doar, pentru că i-a văzut urmele. "La fel se întâmplă și urmele din viața noastră, iubiți credincioși. Dumnezeu pune multe urme ale sale în fața noastră, să avem ochii deschiși, să credem că sunt urmele Lui, să credem că Dumnezeu este alături de noi, că Dumnezeu ne-a dat o putere deosebită. Scrie Sfântul Ioan în Evanghelia sa: acestea s-au scris pentru ca voi să credeți că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viața veșnică. Acestea s-au scris pentru credința noastră – sunt semne, sunt simboluri care trebuie să ne întărească în credință." În concluzie Ierarhul a spus: "Să reținem: Hristos a murit și a Înviat, dar nu a înlăturat moartea, nici suferința, ci ne-a dat nouă puterea să călcăm pe moarte, să învingem, fiecare dintre noi, moartea, prin credință. Iată cum «Credința noastră este viața noastră!», așa cum frumos spunea Cardinalului nostru Iuliu Hossu, mărturisitor al credinței".

După celebrarea liturgică, pr. Grigore Ciupe, parohul comunității, a rostit un cuvânt de suflet și de mulțumire, pentru vizita Preasfinției Sale, reamintind că "acolo unde este Episcopul, este Biserica", o vizită "în spiritul tradiției înaintașilor noștri care au trăit jertfelnic viața de credință, un motiv de bucurie pentru noi astăzi. Să fie, această prezență, un semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul nostru, în această perioadă a Învierii lui Hristos – Semnul semnelor". În semn de apreciere și spre întărire și binecuvântare, în acest an Jubiliar al Marii Uniri, an dedicat Arhiereului Iuliu Hossu, Preasfinția Sa Florentin a dorit să ofere celor doi păstori ai parohiei "Buna Vestire", pr. Grigore și pr. Dan, câte o medalie "Cardinal Iuliu Hossu". Din partea comunității credincioșilor din Mărăști, pr. Paroh Grigore a oferit Ierarhului un dar simbolic, un toiag episcopal cu mâner frumos sculptat.

Preasfinția Sa a încheiat cu binecuvântare, îndemnând la trăirea credinței în familie și în Biserică, după care, întreaga adunare a intonat cântarea de învingere, "Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!" În biserica parohială s-a celebrat apoi, Sacramentul Botezului – semn al biruinței vieții și Învierii, o fetiță a fost eliberată de păcatul strămoșesc și s-a născut ca fiică a lui Dumnezeu.

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *