PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, la aniversarea a 30 de ani de preoție în slujba lui Hristos

publicat la 9 septembrie 2020 în Ştiri

Se împlinesc 30 de ani de la ziua de duminică, 9 septembrie 1990, când Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, actualul Episcop de Cluj-Gherla primea Taina Sfintei Preoții prin mâinile Episcopului George Guțiu, mărturisitor al credinței. Cei doi tineri hirotoniți în acea zi însorită de început de toamnă, în cadrul ceremonialului liturgic ce a avut loc în Piața Unirii (pentru că nu erau încă biserici greco-catolice retrocedate în Cluj-Napoca), erau primii preoți hirotoniți, în Eparhia de Cluj-Gherla, după perioada de prigoană a Bisericii (de mai bine de 42 de ani), cei dintâi chemați spre a împărtăși mai departe în suflete lumina credinței.

La aniversarea celor 30 de ani de preoție, preoții, persoanele consacrate și credincioșii Eparhiei de Cluj-Gherla urează Păstorului lor, PS Florentin: "Mulți Ani de sfântă slujire!", și îl încredințează, în rugăciune, puternicei mijlociri a Fericiților episcopi greco-catolici martiri și a Preasfintei Fecioare Maria, mama Bisericii și a fiecărui preot.

imagine

Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu s-a născut în 17 septembrie 1959, la Iași, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind Cornel, greco-catolic iar mama Alice, romano-catolică. A urmat școala elementară la Turda și Iași, apoi Liceul nr. 15 din Cluj-Napoca, unde, în 1978, a luat examenul de bacalaureat. Între 1979-1984 a fost student al Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca. Între 1986-1990 a profesat, ca inginer mecanic, la Bistrița și Cluj.

În 1986 a început studii teologice, mai întâi în clandestinitate, apoi, din 1990, a urmat cursurile serale ale Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj-Napoca. La 9 septembrie 1990 a primit hirotonirea preoțească, în Piața Libertății din Cluj-Napoca, prin mâinile PS George Guțiu. Din 1990, și-a continuat studiile la Pontificia Università «Urbaniana» din Roma, ca alumn al Colegiului «Pio Romeno», obținând bacalaureatul în Teologie (în 1992) și licența în Teologie (în 1994). La 7 iulie 2005 i-a fost conferit titlul de doctor în Teologie la Pontificia Università «Urbaniana» din Roma.

În data de 6 noiembrie 1996 a fost numit Episcop titular de Silli, auxiliar de Cluj-Gherla iar în 6 ianuarie 1997 a fost consacrat episcop, în Bazilica "San Pietro" din Roma, de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. Același Suveran Pontif – cinstit acum ca și Sfânt al Bisericii Catolice – l-a numit, la 18 iulie 2002, Episcop de Cluj-Gherla. În 6 august 2002 a avut loc intronizarea noului Episcop eparhial, în Catedrala "Schimbarea la Față" din Cluj-Napoca.

Invitat la un moment de reflecție asupra propriei misiuni preoțești și asupra preoției în general, PS Florentin a mărturisit: "Dacă ne gândim doar la latura dificultăților preoției, la cât de grea și de apăsătoare este crucea, cât de înaltă este demnitatea, înseamnă că noi, ca și oameni, nu ar trebui să facem altceva decât să stăm în adorație și să ne rugăm pentru a deveni vrednici de o astfel de demnitate – de fapt, așa făcea în majoritatea timpului Parohul de Ars – acesta este însă doar un aspect al misiunii preoțești. Trebuie să știm, însă, că misiunea preoțească are și infinite satisfacții sufletești și cred că preoția nu trebuie privită numai prin prisma Patimilor Domnului. Sigur, preotul este chemat să împărtășească și această latură a misiunii lui Hristos, dar trebuie să fie un om optimist, trebuie să fie un om cu zâmbetul pe buze, un om în care credincioșii să vadă mai degrabă speranța milei și a iubirii lui Dumnezeu decât crucea osândei, sau a pedepsei. Deci, nu cred că în preoție trebuie pornit de la greutatea crucii, ci mai degrabă de la frumusețea mântuirii.

Dacă stai să privești numai crucea, ți se pare că este foarte grea și vei încerca să o înlocuiești sau să o înlături. Dacă, însă, având crucea în spate, ridici privirea înainte spre soarele luminos, spre paradisul frumos al mântuirii care te așteaptă, Liturgia cerească, Nunta Mirelui, Jertfa divină, cântările îngerești, atunci cu totul altfel duci această povară, aproape fără a o observa. De aceea, vorbind preoților, cred că primul lucru care trebuie transmis este frumusețea acestei misiuni, sublimitatea ei, cât este de frumos să fii colaborator al lui Dumnezeu aici, pe pământ, cât este de înaltă această misiune, cu bucuriile, ca și cu dificultățile ei. Preotul are marele avantaj de a fi mereu în preajma lui Isus, un mijlocitor la masa altarului, la Sf. Liturghie, la administrarea Sf. Taine, toate sunt motive de bucurie.

imagine

A-l putea duce pe Hristos prin cuvânt, a-l putea duce prin Sfintele Sacramente, prin Sfintele Taine, a-l putea împărtăși altora, nu cred că sunt acțiuni care să întristeze persoana preotului, dimpotrivă, sunt acțiuni care să îl însuflețească, să îi dea un nou zel apostolic, misionar. De aceea, acest "biet om" ca și ceilalți, prin harul lui Hristos, ajunge să se identifice cu misiunea lui Hristos, să fie un "alt Hristos" și, așa cum Hristos, întotdeauna, a dăruit speranță, a dăruit curaj și a invitat la a privi spre Împărăția lui Dumnezeu, la fel trebuie să facă și preotul.

În acceptarea darului preoției sau al episcopatului, după părerea mea, dacă se stă prea mult pe gânduri, rațional, nimeni dintre oameni nu ar accepta acest dar. De aceea, cred că în clipa în care Dumnezeu cheamă, dă și harul, dă și elanul, pentru ca cel chemat să poată accepta această misiune cu dificultățile ei, dar și cu marile ei satisfacții spirituale. Trebuie să avem încredere în harul lui Dumnezeu lucrător în sufletele noastre. De asemenea, nu trebuie să existe vreun interes material sau de orice alt tip pentru care se caută această demnitate, așa cum îndeamnă Sf. Petru, Corifeul Apostolilor: Păstoriți turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste; Nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi. (1 Pt 5, 2-4)."

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *