PELERINAJUL TRADIŢIONAL

ÎNCHINAT MAICII SFINTE DE LA NICULA  

  Între locurile de pelerinaj europene consacrate Preasfintei Fecioare Maria, se află Sanctuarul marian de la Nicula, localitate situată în inima Transilvaniei, România. Prin tradiţia dezvoltată aici în sânul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice cu acreditarea Romei, sigilată de hotărârile a doi Suverani Pontifi venite în epoci diferite, Izvorul milelor Maria, Mama lui Dumnezeu, a întâmpinat şi binecuvântat multe generaţii de pelerini veniţi de pretutindeni. Ei au sosit an după an pentru a cere, în rugăciune, ajutor în nevoi şi necazuri prin mijlocirea puternică a Maicii Sfinte, pentru a aduce cântari de laudă şi preamărire Părintelui Ceresc.   Prima minune petrecută la Nicula au fost lacrimile izvorâte dintr-o icoană de lemn a Preasfintei Fecioare Maria, în anul 1694, în vechea biserică din sat situată în apropierea locului unde azi se ridică Biserica parohială greco-catolică cu Hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Nicula.
  Spre Biserica parohială din Nicula s-au deplasat, la fel ca în fiecare an, credincioşii greco-catolici veniţi în pelerinaj pentru celebrarea Praznicului „Adormirii Maicii Domnului”. Toate oficiile din programul praznicului s-au desfăşurat în acest loc, iar cei ce au dorit, au urcat împreună cu pelerinii ortodocşi, la ctitoria episcopilor greco-catolici dintre anii 1875-1879, Biserica din piatră a Mănăstirii Nicula, aflată în prezent în administrarea Bisericii Ortodoxe.

   PS Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial, Mons. Mihai Todea, Vicar General, împreună cu preoţi, persoane consacrate şi credincioşi ai Eparhiei de Cluj-Gherla, au străbătut, pe jos, drumul de la fostul centru eparhial, Gherla, până la Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Nicula.
  Luni, 14 august, de la ora 16.00, Preasfinţia Sa Florentin a făcut pelerinajul pe jos de la Gherla la Nicula, ca semn de venerare a Preasfintei Fecioare Maria, dar şi pentru a cinsti memoria întemeietorului primei comunităţi monahale pe aceste meleaguri, Cardinalul Iuliu Hossu, cel care, vreme de 27 de ani (1921 – 1948), a condus şi a binecuvântat pelerinajele zecilor de mii de credincioşi ce invadau, de „Sfântă Mărie Mare”, cărările Niculei.
  Urmându-şi Arhiereul, preoţi, studenţi teologi, călugări, călugăriţe şi credincioşi din întreaga Eparhie, au mers spre Nicula rugându-se Sfântul Rozariu al Preasfintei Fecioare, intonând cântări mariane, repetând imnul Bisericii Române Unite, creaţie a călugărului bazilian Gavril Sălăgeanu: „Nu lăsa măicuţă, să pierim pe cale/Căci noi suntem fiii, lacrimilor tale.”  În jurul orei 18.00 Episcopul şi pelerinii au fost întâmpinaţi de către pr. paroh Patriciu Sălăjan şi credincioşii parohiei Nicula, în biserica lor parohială. După acest moment, a fost celebrată slujba Vecerniei cu un cuvânt de învăţătură rostit de PS Florentin, meditaţie asupra lecturilor citite – o lectură din Cartea Genezei, o lectură din Profetul Ezechiel şi una din Cartea Pildelor, fiecare dintre acestea vorbindu-ne în mod simbolic despre Mama lui Dumnezeu. În prima lectură, Preasfânta Fecioară este simbolizată ca scara sau puntea care a făcut legătura dintre cer şi pământ. „Cea de-a doua lectură ne invită să medităm asupra porţilor Templului. Profetul ne vorbeşte despre acea poartă pe care numai Domnul o a pătruns, acea poartă care a rămas apoi, închisă. Preasfânta Fecioară Maria este Poarta prin care Dumnezeu a pătruns printre noi, a pătruns ca Om în istoria noastră într-un loc precis, pe care-l cunoaştem, într-un timp precis pe care de asemenea îl cunoaştem, pentru că a dorit să ia asupra Sa toate păcatele noastre. (…) De asemenea, în Cartea Pildelor, înţelegem că Preasfânta Fecioară Maria este aceea dăruită cu înţelepciune. Cea dăruită cu înţelepciune, nu acea înţelepciune a oamenilor de ştiinţă, a celor puternici, ci înţelepciunea smereniei. Dumnezeu a ales-o, privind la smerenia roabei sale şi Maria a înţeles care este locul ei – să rămână smerită, un exemplu de sfinţenie în tăcere, fără publicitate, fără discursuri răsunătoare, fără dorinţa de a apare în faţa celorlalţi, ci dimpotrivă, încercând să se retragă de la binele făcut, pentru ca să poată străluci mai bine chipul lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte – a adăugat Preasfinţia Sa – de Nunta din Cana Galileii, acel moment de sărbătoare care era pe cale să se transforme în tristeţe pentru că lipsea vinul bucuriei. Preasfânta Fecioară Maria este aceea care înţelege numai auzind. Nimeni nu-i spune, nimeni nu se plânge ei, ea înţelege prin firea ei de mamă că bucuria va dispare dacă nu este vin. Şi atunci îi spune Fiului ei o singură frază: „Nu mai au vin.” Şi apoi miracolul se întâmplă. Maria ştie că Isus va împlini acest miracol, de aceea le spune servitorilor: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El.” Maria a fost mijlocitoarea acestui miracol, Maria a fost cea care a dorit să continue bucuria.”  Preasfinţia Sa a încheiat prin îndemnul de a urma modelul Mariei, de a împlini şi noi, prin viaţa noastră, Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni, asemenea ei, tabernacole vii.  

  Programul a continuat cu o noapte de priveghere, în cadrul căreia s-a celebrat Sfânta Liturghie bizantină şi s-au făcut rugăciuni specifice Postului Sfintei Marii, mai ales Paraclisul Maicii Domnului.  
  Manifestarea religioasă a primit un caracter de universalitate prin celebrarea, în cadrul nopţii de rugăciune, a Sfintei Liturghii în rit latin, de către oaspeţii Eparhiei de Cluj-Gherla, un grup de tineri din Parohia “San Pietro e Paulo” din Mezzate (lângă Milano), împreună cu preotul lor, Don Luciano Angaroni. Primele oficii ale dimineţii de 15 august au fost Sfântul Rozariu şi Slujba de Sfinţire a Apei.  Încununarea Măritei Sărbători a mutării la ceruri a Preasfintei Fecioare Maria, a fost Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de la ora 10.30. Alături de Episcopul Eparhial au concelebrat 22 de preoţi, dintre care amintim: pr. paroh Patriciu Sălăjan, pr. Anton Crişan, pr. Călin Bot, pr. D-tru Coţe, pr. Vasile Sabo, pr. Dumitru Suciu, pr. Daniel Tintelecan, pr. Marinel Sâmbotelecan, pr. Vasile Vranău, pr. Matei Tarciziu, pr. Gavril Buculei, pr. Teofil Bembea, pr. Edmund Dujardi, pr. Ioan Puie, pr. Marius Mureşan, pr. Florin Şerban şi pr. Gavril Şandor din Eparhia de Oradea. Alţi preoţi s-au pus la dispoziţia credincioşilor pentru spovezi, iar alţii au plecat să celebreze în parohiile lor, după ce au rămas întreaga noapte la rugăciune în biserică: între ei, pr. Ioan Lazea şi pr. Ioan-Florin Oprea.
  Răspunsurile la Sfânta Liturghie precum şi cântările din timpul celebrării, au fost intonate de Corul „Magnificat” al Catedralei Episcopale „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, cor dirijat de prof. Alexandru Suciu.
  Au participat pelerini veniţi din Protopopiatele Cluj, Gherla, Dej, Năsăud, Someş, Ileanda; de asemenea, alţii veniţi din Eparhiile de Oradea sau Maramureş sau de peste hotare. Au fost prezente Surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare şi Surori din Congregaţia Maicii Domnului, persoane consacrate din alte ordine sau congregaţii religioase.  În Predica rostită la Sfânta Liturghie PS Florentin a vorbit despre cel dintâi motiv al prezenţei pelerinilor în acel loc binecuvântat, cea mai mare sărbătoare a Preasfintei Fecioare Maria din cadrul anului liturgic, Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei cu trupul şi cu sufletul la gloria cerească: „Învăţătura Bisericii despre Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei cu trupul glorios la ceruri, datează pentru Biserica noastră, ca şi învăţătură de credinţă dogmatică din anul 1950, prin Dogma sigilată de Papa Pius al XII-lea, în care Pontiful Roman spunea explicit: „nu se putea ca trupul Preasfintei Fecioare Maria, să rămână supus stricăciunii până la a doua venire în glorie a Domnului nostru Isus Hristos, momentul învierii trupurilor”. Tocmai pentru că ea, fiind lipsită de păcat, a fost şi chivotul vieţii, aceea care a cuprins pe Cel de necuprins, aceea care a cuprins Împărăţia Cerurilor în sânul ei, unica creatură care şi-a cuprins Creatorul. De aceea, ne învaţă Biserica, Preasfânta Fecioară Maria, adormind, a fost ridicată la gloria cerească. De aceea o cântăm astăzi ca fiind aceea care este „mai cinstită decât heruvimii şi preamărită, fără asemănare decât serafimii”. Preasfiţia Sa a meditat în continuare despre sfinţenia prin care Preasfânta Fecioară Maria s-a ridicat mai presus decât toţi îngerii şi sfinţii, trecând prin moarte spre viaţă „biruind astfel încă o dată şi confirmând biruinţa Fiului ei, biruinţa finală asupra ghimpelui morţii şi deschizându-ne nouă tuturor poarta spre viaţă.”  
  În ultima parte a predicii, PS Florentin a subliniat faptul că pelerinii greco-catolici au sosit la Nicula pentru a arăta tuturor „că Biserica Greco-Catolică nu a  murit ci a trecut şi ea printr-un moment de linişte, de adormire, a trecut spre o nouă viaţă şi acum reînvie. Suntem conştienţi că aici trebuie să fim, prin tradiţia pe care au statornicit-o înaintaşii noştri.” După prezentarea unui scurt istoric al pelerinajelor la Nicula, Episcopul de Cluj-Gherla a arătat că, deşi istoria este în prezent falsificată şi rolul Bisericii Greco-Catolice la Nicula este nerecunoscut de către actualii administratori ai Mănăstirii, afirmarea adevărului istoric este o datorie, deoarece doar adevărul ne va face liberi. Preasfinţia Sa a enumerat din nou cererile Bisericii Greco-Catolice cu privire la vechiul aşezământ monahal, mai cu seamă nevoia urgentă de a se restaura Biserica de zid a Mănăstirii ridicată de Episcopii greco-catolici. Biserica este în mod voit neîntreţinută, în primejdie de a se nărui din acelaşi motiv al intenţiei ştergerii urmelor greco-catolice la Mănăstire. Pentru credincioşii greco-catolici, această biserică reprezintă unicul lăcaş de cult rămas din timpul strălucirii pelerinajelor greco-catolice la Mănăstirea Nicula.  

  Urmând tradiţiei statornicite la Nicula, de a se dărui Domnului noi fii întru sfântă slujire, în cadrul celebrării liturgice, Biserica şi-a exercitat vocaţia sa de mamă. Astfel, prin impunerea mâinilor Episcopului Florentin, a fost horotesit lector Leonard Tony Farauanu, student doctorand la Institutul Teologic Internaţional pentru Studii despre Căsătorie şi Familie din Gaming–Austria. De asemenea, Presfinţia Sa Florentin, l-a hirotonit întru sfântă preoţie pe Diaconul Vasile Gabriel Man, absolvent (în anul 2005) al Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul” şi al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, cu licenţa în Teologie Dogmatică. Din spusele formatorilor, caracteristica principală a lui Man Gabriel este blândeţea. Tânărul preot va fi numit în Parohia Livada de lângă Turda.  După celebrarea liturgică, Pr. Paroh Patriciu Sălăjan a mulţumit tuturor celor veniţi în pelerinaj la Nicula, arătând importanţa pelerinajului în procesiune pe jos, împreună cu Ierarhul şi preoţii, între Gherla şi Nicula, „fiindcă acest pelerinaj în procesiune în Hristos şi în rugăciune pentru a o preamări pe Preacurata Fecioară Maria, este un punct de legătură între toţi credincioşii şi preoţii Eparhiei noastre”. Pr. Patriciu a menţionat faptul că se împlinesc 10 ani de când, după ce pr. Nistor Vasile a păstorit această parohie, i-a lăsat în grijă să organizeze în continuare pelerinajul la Nicula, împreună cu credincioşii şi cu Episcopia de Cluj-Gherla. Părintele a mulţumit Bunului Dumnezeu şi tuturor preoţilor care au fost prezenţi la deceniul împlinit în această slujbă, pe care o îndeplineşte în numele lui Dumnezeu şi al credincioşilor. O mulţumire specială a fost adresată Corului Magnificat pentru „glasurile frumos şi duios răsunătoare a cântărilor pe care ei le cântă, preamărind pe Dumnezeu şi pe Preacurata Fecioară”.   Împlinindu-se şi pentru anul 2006, Pelerinajul tradiţional închinat de preoţii şi credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla, Maicii Sfinte de la Nicula, Episcopul Eparhial Florentin Crihălmeanu, mulţumind tuturor pentru participare, a arătat că, în urma rugăciunilor făcute, „şi soarele a răsărit, aşa cum trebuie să plecăm noi de la acest loc de pelerinaj, cu sufletul plin de lumină, de lumina Preasfintei Fecioare Maria, cea care este şi va rămâne pentru veşnicie în strălucirea gloriei eterne a lui Dumnezeu.” 

  În încheiere, Preasfinţia Sa a închinat Preasfintei Fecioare, împreună cu toţi cei prezenţi, o frumoasă rugăciune din tradiţia patristică: 

  „Preaplină de har, Preamărită Stăpână,  Din acea abundentă strălucire a luminii dumnezeieşti de care tu te bucuri acum, stând de-a dreapta gloriei Fiului Tău Unul Născut, trimite şi aici pe pământ, evlavioşilor tăi robi, o rază de strălucire şi o lumină în întunecata noastră minte şi o flacără, pentru împietrita noastră voinţă, ca să vedem să umblăm cu vrednicie în calea dumnezeieştilor dreptăţi.  Noi, după Dumnezeu, la tine, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră, avem speranţa mântuirii noastre. De la tine, Mijlocitoare, sperăm biruinţele stăpânirii, câştigul cucerniciilor regilor, întărirea Bisericii, încrederea poporului binecredincios, acoperământul evlaviosului tău popor închinat ajutorului tău nebiruit. Da, Preasfântă Fecioară Maria, al cărei nume este bucurie, înviere şi lauda creştinilor, primeşte ca pe o tămâie bine-primită postul şi rugăciunea sfinţilor din aceste zile, pe care le-am săvârşit spre cinstea ta şi învredniceşte-ne pe noi, atât aici, cât şi în Biserică, cu evlavie să sărutăm sfânta şi făcătoarea de minuni a ta Icoană şi astfel şi acolo în rai, să vedem preafericitul tău chip, căruia acum ne închinăm. În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit în vecii vecilor. Amin.” 

Viorica Sabo, redactor
Departamentul Mass-Media