Continuă prezentările Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, despre lucrările Sinodului Episcopilor care se desfăşoară la Vatican:

Suntem în ziua de miercuri, 15 octombrie, zi în care după ritul latin este sărbătorită Sfânta Tereza de Avilla, Doctor al Bisericii. Ziua a început cu o rugăciune şi o meditaţie; Sfântul Părinte nu a participat la Congregaţia de dimineaţă, pentru că avea audienţa în Piaţa San Pietro, unde au fost peste 200.000 de oameni. În aulă au fost prezenţi 231 de părinţi sinodali, conform prezenţei electronice care se face, şi în plus ni s-a cerut să ne anunţăm cei care participăm pentru întâia oară la un Sinod al Bisericii Catolice. Astfel s-a aflat că părinţii sinodali care participă pentru întâia oară au fost în număr de 144, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate dintre Episcopi participă pentru întâia oară la un astfel de eveniment sinodal. Este un fapt îmbucurător, pentru că se reîmprospătează componenţa Sinodului.

Au urmat alocuţiunile în plen, din nou am fost purtaţi prin toată lumea: au fost alocuţiuni din Italia, Africa, din Ghana, din Malta, Burundi, China, Sri Lanka, Brazilia, Albania, Spania, Grecia, India, Irlanda, Columbia, din Nigeria, Laos şi Cambodgia, din Uganda, din Haiti, Germania, Honduras. Între aspectele mai interesante care au fost abordate se spunea despre faptul că Biblia marchează întâlnirea între două libertăţi: libertatea lui Dumnezeu şi libertatea omului. De asemenea, s-a amintit despre necesitatea de a avea mijloace pentru cei mici şi cei simpli, pentru săraci: atât Biblia cât şi cateheza, formarea unor grupuri mici unde să fie citită Biblia. De asemenea, să se citească Cuvântul lui Dumnezeu în familie, să se ofere familiilor creştine materialele necesare ca să poată face această lectură.

S-a vorbit şi despre necesitatea de a ne îngriji de trei categorii de persoane, şi anume: de cei analfabeţi, săraci, care din punct de vedere intelectual şi cultural sunt foarte reduşi şi care, pentru că nu au acces la Cuvântul lui Dumnezeu, de multe ori trec la secte. A doua categorie de persoane sunt cei care au un anumit nivel intelectual şi cultural dar nu cunosc Sfintele Scripturi, şi citesc fără să înţeleagă şi resping Vechiul Testament, pentru că li se pare că nedreptăţile sunt comandate de Cuvântul lui Dumnezeu, şi ca urmare, nu oferă credibilitate Scripturii. A treia categorie sunt persoanele foarte bogate, care nu reuşesc să se apropie de Dumnezeu chiar dacă, poate, citesc Sfânta Scriptură ca pe un act de cultură, dar rămân departe de o viaţă de credinţă, o viaţă practicantă.

S-a mai vorbit despre apărarea vieţii umane, apărarea instituţiei căsătoriei, despre predicarea şi susţinerea învăţăturilor morale ale Sfintei Scripturi. S-a amintit din nou despre importanţa lectio divina, atenţia în formarea cateheţilor, despre urmarea exemplului primelor comunităţi creştine, s-a vorbit şi despre necesitatea traducerii Sfintei Scripturi în anumite ţări din Africa, unde doar Noul Testament a fost tradus, iar din Vechiul Testament sunt traduşi Psalmii şi Pentateuhul, iar alte traduceri nu există. În multe ţări africane există o mare sărăcie şi analfabetism, ceea ce duce la relativism şi indiferentism şi îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu.

S-a mai amintit despre martirii pentru credinţă din Asia, în particular din Sri Lanka. De asemenea, s-a vorbit despre situaţia din Albania, unde, deşi prima evanghelizare a fost făcută de Sfântul Apostol Pavel, au urmat apoi 500 de ani de dominaţie otomană. În această ţară, după ce s-au cristalizat primele comunităţi creştine, dominaţia otomană şi-a pus amprenta şi apoi, recent, în secolul XX, comunismul ateu a interzis orice fel de credinţă. Astfel, în Albania există o stare de sărăcie, mult şomaj şi lipseşte Sfânta Scriptură. Se construiesc biserici, au nevoie de materiale pentru cateheză şi de cursuri biblice pentru cateheţi.

S-a mai vorbit despre comunicarea socială – mijloacele de comunicare în masă, şi atenţia care trebuie acordată publicului pentru a înţelege care sunt nevoile şi cererile oamenilor. Mijloacele trebuie adaptate acestor cereri, publicul trebuie abordat acolo unde se ştie că poate să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţimea care urmăreşte mijloacele de comunicare în masă este foarte selectivă: dacă nu primeşte ceva care să o intereseze, sigur că are multe alte posibilităţi de a alege. Din acest motiv, trebuie acordată o mare atenţie la instrumentele de comunicare socială şi la cum se utilizează acestea, cum se realizează emisiunile radio-televizate.

De asemenea, s-a vorbit despre ecumenism, s-a adus în atenţie o întrebare care adeseori vine din partea fraţilor ortodocşi, şi anume "cum se pot justifica instituţiile pe care le are Biserica Catolică?" – altfel spus, "care este eficienţa unei diplomaţii cu atâtea ramificaţii?", şi s-a arătat nevoia ca aceste instituţii să fie reexaminate la lumina Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a fi adaptate momentului istoric.

S-a mai vorbit despre îndatoririle Episcopilor. Sigur că prima îndatorire a Episcopului este cea de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu şi, ca urmare, trebuie ca el să se pregătească în primul rând pentru aceasta. Trebuie să iubească Cuvântul lui Dumnezeu şi să facă să fie iubit şi de către preoţi şi de către credincioşii care îl ascultă. Pentru ca într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu să aibă influenţă asupra culturii timpului, trebuie să fie un cuvânt viu, un cuvânt integru şi un cuvânt fecund. Trebuie să existe iniţiative practice la nivelul Diecezelor, la nivel pastoral, Episcopul însuşi trebuie să îşi înceapă ziua hrănindu-se prin Cuvântul lui Dumnezeu, acest Cuvânt să fie o realitate fundamentală a vieţii sale.

S-a amintit faptul că hirotonirea Episcopului, în ritul latin, se face prin aşezarea Cărţii Cuvântului lui Dumnezeu deschis asupra capului celui care este hirotonit. Când am fost hirotonit în Bazilica San Pietro, tot aşa mi s-a făcut şi mie, deci, în mod simbolic, putem spune că întregul nostru minister episcopal este pus sub Cuvântul lui Dumnezeu. Această aşezare a Cărţii lui Dumnezeu deasupra capului ne aminteşte de un acoperiş al unei case. Aceasta – foarte frumos simbol – este casa din care plecăm către poporul lui Dumnezeu, dar este şi acoperişul sub care ne întoarcem seara, este şi acoperişul sub care ne refugiem de fiecare dată când suntem în dificultăţi sau avem probleme; este acelaşi acoperiş al Cuvântului lui Dumnezeu care ne primeşte, care ne oferă viaţă şi tărie pentru a merge înainte.

S-a vorbit deja despre exodul catolicilor; mulţi, în anumite zone care sunt dificile sau zone cu conflicte, pleacă, fără a avea o formare biblică solidă, şi de aceea de multe ori se pierd pe drum. În legătură cu acest subiect, au fost diferite recomandări care ni s-au făcut. Astfel, pe lângă utilizarea mass-media, radio, televiziune, ziare, să se utilizeze şi muzica sau drama, şi dansul şi, acolo unde este posibil, să fie construite case de exerciţii spirituale, de reculegere. O altă problemă abordată a fost tipărirea bibliilor. S-a vorbit şi despre aspectul globalizării care nu întotdeauna are efecte pozitive asupra creştinilor în anumite zone ale lumii.

Într-o alocuţiune foarte frumoasă, s-a spus: "să ne aducem aminte că, înainte de a face orice, Isus a avut 30 de ani de pregătire, 3 ani de apostolat, pentru o zi de patimi din care cele trei ore de chinuri pe cruce", deci iată cât de mult s-a pregătit Isus pentru momentul Răscumpărării. Isus însuşi a trăit Cuvântul lui Dumnezeu prin viaţa lui consacrată şi prin aceasta a atras. La fel şi oamenii de astăzi au sete şi foame de Cuvântul lui Dumnezeu trăit de către persoanele consacrate. Ei vor să-l vadă nu numai predicat, ci trăit. S-a spus foarte frumos: "să trăiască ceea ce predică şi să predice ceea ce trăiesc". S-au mai abordat şi alte aspecte cu caracter filozofic, s-a vorbit despre textele apocrife, despre importanţa convertirii, şi din nou despre lectio divina.

La încheierea alocuţiunilor de dimineaţă, după pauză (pauza este între orele 10.30-11.00), Secretarul General ne-a semnalat un aspect foarte interesant, şi anume faptul că la ora stabilită au încheiat toţi cei care s-au înscris şi au cerut să vorbească. Fără ca cineva să fi fost întrerupt, sau chiar oprit să ia cuvântul, programul s-a încheiat exact la timpul rânduit. Am fost anunţaţi asupra a două evenimente care vor avea loc: în ziua de joi, 16 noiembrie, de la ora 17.30, va fi proiectat un film numit "Mărturia" – un film nou, aflat la prima vizionare, în Aula Paul al VI-lea, despre Papa Ioan Paul al II-lea, care are şi contribuţia Cardinalului Stanislaw Dziwisz, cel care pentru mulţi ani a fost secretarul Papei. De asemenea, am fost anunţaţi că sâmbătă, 18 octombrie, la ora 17, în Capela Sixtină, va avea loc o rugăciune ecumenică în prezenţa Patriarhului ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu I. Este un lucru cu totul deosebit şi unic faptul că Patriarhul ecumenic a acceptat să facă un act de prezenţă, pentru a saluta membrii Adunării Sinodale a Bisericii Catolice.

După masă, Congregaţia Generală a început la ora 16.30; am aplaudat cu toţii prezenţa Sfântului Părinte. După rugăciunea pe care a făcut-o Sfântul Părinte, s-a făcut din nou prezenţa electronică – au fost prezenţi 236 de părinţi sinodali. Am fost anunţaţi de către Secretariatul General că au vorbit 229 de sinodali şi alţi 5 episcopi sinodali au dat numai textul scris, pentru că nu au dorit să vorbească, deci în total au fost 234 de intervenţii, un număr foarte bun, ţinând cont că există foarte mulţi absenţi din motive de sănătate, aşa încât au rămas doar câteva persoane care nu au vorbit. Toţi cei care au dorit să vorbească au putut vorbi, a fost spaţiu pentru toţi, au vorbit 234 de părinţi sinodali, 9 delegaţi fraterni, 22 de auditori.

A urmat aşa numita Relatio Post Disceptationem, adică cuvântarea de după discuţiile în plen, prezentată tot de către relatorul general, Cardinalul Marc Ouellet, Arhiepiscop de Quebec, Canada. Cardinalul a făcut o sinteză de idei din majoritatea alocuţiunilor ce s-au ţinut în plen. O muncă foarte dificilă, pentru care a petrecut o mare parte din noaptea trecută, în încercarea de a sintetiza, împreună cu câţiva experţi relatori, părerile sinodalilor. Ca urmare a acestei sinteze, a rezultat un document dublu în limba latină şi franceză, de circa 40 de pagini fiecare variantă, şi care prezintă o nouă structură, pe numere. La încheierea fiecărui capitol mare sunt puse câteva întrebări concrete, la care noi va trebui să răspundem în cercurile minore. Textul se încheie cu 19 întrebări concrete pentru grupurile lingvistice.

Astfel, trecem acum în faza a II-a, de aprofundare: după ce s-au ascultat alocuţiuni generale pe baza unui document dat, acum deja s-a făcut o primă sinteză, şi de mâine începem lucrul pe cercurile minore. În aceste cercuri sunt grupuri de 24-25 de persoane, care urmează să ia, număr cu număr, acest document şi fiecare persoană să-şi spună opinia concret asupra fiecărui număr, cum este el propus. După această etapă, se vor formula propoziţiile pe care relatorii din fiecare grup le vor aduce în plen, şi va fi o nouă congregaţie în plen cu relaţiile din partea grupurilor şi o nouă sistematizare a acestui document. În continuare, documentul va fi împărţit pe propoziţii, care se vor vota una câte una în parte. După vot, urmează să se redacteze documentul final.

Procedura este complexă, dar este foarte democratică, permite să se adune toate aceste informaţii – sigur, necesită un aparat de redactare şi secretariat foarte bun, care să-i permită traducerea rapidă a documentelor, de pe o zi pe alta, în mai multe limbi. După Relatio Post Disceptationem, s-a dat cuvântul din nou plenului, pentru ca să se facă observaţii despre document. Documentul a fost citit integral, observaţiile s-au putut face din ceea ce s-a auzit şi s-a urmărit pe documentele pe care le-am primit fiecare. Au fost aşadar observaţii de fond, observaţii pe baza unor idei, printre alţii luând cuvântul şi Arhiepiscopul Gyorgy Jakubinyi de Alba-Iulia.

Aş dori să amintesc o întâmplare care mi-a făcut plăcere astăzi: după ce s-a încheiat Congregaţia de dimineaţă, m-am dus să ridic pozele de la întâlnirea pe care am avut-o cu Papa şi la un moment dat, unul dintre fotografii din Vatican m-a întrebat: "sunteţi din Cluj?" Am răspuns afirmativ şi am rămas surprins, pentru că a pronunţat foarte bine numele oraşului Cluj. Am spus: "Dar cum de ştiţi de Cluj?" – şi mi-a răspuns: "Eu ţin cu echipa de fotbal AS Roma şi acum câtva timp a fost aici o echipă din Cluj". Am spus: "Sigur, echipa noastră din Cluj, o cunosc bine". Aşadar, ştia de Cluj tocmai de la echipa CFR Cluj, care câştigase, la Roma, meciul cu AS Roma, şi pot spune că m-am bucurat, pentru că măcar aşa se cunoaşte "de bine" şi de România, aici în Italia.

Atmosfera este în continuare frăţească, o atmosferă bună, de prietenie. Pe măsură ce zilele trec ne cunoaştem mai bine, descoperim noi legături. Ne-am bucurat de roadele acestei zile şi îl rugăm pe Dumnezeu să binecuvânteze Biserica şi lucrările acestui Sinod.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla