Vatican – Sinodul Episcopilor – Vecernie în Capela Sixtină în prezenţa Sfântului Părinte şi a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I

publicat la 19 octombrie 2008 în Ştiri

Suntem în ziua de 18 octombrie 2008, zi în care programul Sinodului Episcopilor a început ca de obicei la ora 9 cu rugăciunea în limba latină, Ora a III-a. Corul şi orga au dat tonul pentru cântul gregorian şi a urmat o scurtă meditaţie făcută de unul dintre Episcopii din Australia pe baza cuvântului ascultat. Sfântul Părinte nu a participat la prima parte a Adunării Generale. Au fost prezenţi 235 de părinţi sinodali şi în prima parte s-au făcut votările, electronic, pentru Consiliul General al Secretariatului General. Consiliul General va trebui să colaboreze cu Sfântul Părinte pentru elaborarea documentului post-sinodal: vor fi 12 membri aleşi din totalul de 15, ceilalţi vor fi numiţi.

Este o metodă exigentă, membrii acestui consiliu trebuie să colaboreze la redactarea şi elaborarea documentului şi va fi necesar ca ei să revină adeseori aici, la Roma. S-au făcut votările pe 4 fişe de vot pentru continente: Africa, America, Europa, şi Asia împreună cu Oceania. Trebuie spus că nu s-a ajuns la o majoritate absolută de voturi, după cum se cere prin regulament, aşa că va urma o a doua tură de votare. După momentul de votare electronică, a urmat citirea mesajului care va urma să fie transmis din partea Sinodului către Biserică. Lectura mesajului a făcut-o Excelenţa Sa Gianfranco Ravasi, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură şi unul dintre exegeţii cunoscuţi în Italia. Ne-a fost explicată mai întâi structura acestui document, care se bazează pe cele trei întrebări clasice ale lui Quintilianus în oratorie: "cărui public se adresează acest document?", a doua, "în ce modalitate se adresează" şi a treia, "care este conţinutul pe care trebuie să îl aibă acest document".

A urmat lectura documentului în italiană. Mi s-a părut un document foarte bine făcut, foarte complet şi legat, o adevărată introducere în Sfânta Scriptură, care porneşte de la Geneză şi merge până la actualitate, la lumea contemporană şi la vestirea Cuvântului. Cu lectura acestui document s-a încheiat prima parte a zilei, urmând ca, după pauză, să se reia Adunarea Generală cu observaţiile făcute în plen.

Au intervenit mai multe persoane pentru observaţii pe marginea acestui text, mi-am permis să intervin şi eu cu câteva observaţii punctuale. Am felicitat întâi autorul şi colaboratorii săi pentru această foarte frumoasă şi atât de diversă sinteză. În continuare, am punctat câteva elemente asupra cărora am considerat că trebuie insistat: tradiţia exegezei patristice, deci a părinţilor Bisericii, ca fiind importantă, şi de asemenea ideea celor doi plămâni ai aceleiaşi Biserici Catolice în varietatea de tradiţii orientale şi rituri. Au fost şi alte intervenţii punctuale, s-a cerut să se vorbească despre missio ad gentes, despre problema celor care au fost martirizaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, s-a emis ipoteza să existe un alt document mult mai scurt, tip mesaj, care să poată fi mai bine recepţionat de către publicul larg, tocmai având în vedere că actualul mesaj are 9 pagini, deci este destul de amplu, dar în acelaşi timp şi foarte frumos ca şi redactare. Au fost desigur şi multe alte păreri.

În partea a doua a Adunării Generale a venit şi Sfântul Părinte, el a încheiat adunarea cu rugăciunea Angelus Domini, după care ne-a urat un prânz plăcut, aşa cum face în fiecare zi când participă la adunările sinodale. A urmat să ne întâlnim între orele 16-16.30 la Capela Sixtină pentru rugăciunea Vecerniei, în prezenţa Sfântului Părinte şi a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I.

Capela Sixtină – pentru întâia dată în istorie, un Patriarh ecumenic are ocazia să vorbească în cadrul unui Sinod al Episcopilor în Biserica Catolică

Ne-am dus puţin mai devreme de ora stabilită la Capela Sixtină, tocmai pentru a putea admira lojile cu totul deosebite ale clădirilor pontificale, am făcut numeroase fotografii, şi intrând în Capela Sixtină, unde s-a celebrat rugăciunea, cu emoţie ne-am gândit la toţi Papii care au fost aleşi în acest loc, şi la toţi cei care i-au păşit pragul pentru rugăciune, pentru momente cu totul deosebite din viaţa Bisericii.

A fost o a treia premieră în cadrul Sinodului Episcopilor: dacă întâia premieră a fost invitarea Rabinului Cohen la lucrările sinodale şi faptul de a putea lua cuvântul în cadrul Sinodului, a doua premieră a fost filmul despre care vorbeam, "Mărturia", despre viaţa Servului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, cea de-a treia premieră este faptul că, pentru întâia dată, un Patriarh ecumenic are ocazia să vorbească în cadrul unui Sinod al Episcopilor în Biserica Catolică.

În mijlocul unei atmosfere generale încărcate de emoţie, s-a intrat în procesiune cu crucea şi acoliţii purtând lumânări, de o parte Sfântul Părinte, de cealaltă parte Patriarhul ecumenic, fiecare dintre ei având suitele lor, formate din reprezentanţii diferitelor dicastere sau mitropoliţii care îi însoţeau pe Înalţii Arhierei.

A urmat rugăciunea Vecerniei, care a fost însoţită de un cânt de orgă şi un cor gregorian foarte frumos. În cadrul acestei rugăciuni s-au citit psalmii în limba latină, iar lectura biblică, din Romani 11,33-36, s-a citit numai în limba greacă. La încheierea celebrării, după rugăciunea Tatăl Nostru care a fost cântată în stil gregorian, a urmat rugăciunea finală a Sfântului Părinte şi binecuvântarea. După binecuvântarea Sfântului Părinte a binecuvântat şi Patriarhul, în limba greacă. Întreaga adunare a răspuns "Amin", apoi s-a cântat Ave Maria, tot în stil gregorian. A urmat un scurt cuvânt introductiv al Sfântului Părinte, care i-a salutat pe cei prezenţi, a amintit că ne rugăm pentru ca meditaţia asupra Cuvântului lui Dumnezeu să conducă paşii noştri în aceste zile, şi că avem bucuria de a-l asculta pe Patriarhul ecumenic asupra acestei teme a Cuvântului.

În continuare a luat cuvântul Patriarhul ecumenic, din al cărui discurs redau câteva idei: după partea introductivă de salut, mulţumind pentru invitaţia Sfântului Părinte de a se putea adresa Sinodului Episcopilor la această a XII-a Adunare Generală, a spus: "consider că este o întâlnire istorică a Episcopilor Bisericii Catolice din toate colţurile lumii, adunaţi să mediteze asupra Cuvântului lui Dumnezeu, să discute despre experienţa şi expresia acestei Biserici, despre modul de manifestare a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii". Patriarhul a arătat că "este un gest plin de semnificaţie şi de importanţă această invitaţie şi un eveniment cu adevărat istoric. Este prima oară când unui Patriarh ecumenic i se oferă o posibilitate de a se adresa unui Sinod al Episcopilor din Biserica Catolică Romană şi deci de a participa la viaţa acestei Biserici surori la un nivel atât de înalt. Consider – a continuat – că aceasta este o manifestare a lucrării Spiritului Sfânt, care conduce Bisericile noastre la relaţii mai strânse şi mai profunde şi un pas important pe drumul nostru către deplina comuniune".

"Se ştie", a continuat Patriarhul, "că Biserica Ortodoxă atribuie sistemului sinodal o importanţă mare, fundamentală, care, împreună cu primatul, constituie structura portantă a guvernării şi organizării Bisericii Ortodoxe". A citat apoi din Documentul de la Ravenna, al Comisiei Internaţionale pentru Dialogul Catolic-Ortodox, amintind interdependenţa dintre sinodalitate şi primat atât la nivel local, regional cât şi universal. Deci, "având acest privilegiu de a mă adresa dumneavoastră, Sinodului, cresc speranţele noastre că vom ajunge ziua în care Bisericile noastre să poată converge întru totul asupra rolului primatului şi sinodalităţii Bisericii, aspecte asupra cărora Comisia Teologică Comună lucrează de fapt în prezent".

De asemenea, Patriarhul a vorbit despre importanţa temei care este fundamentală pentru Biserica din timpul nostru: "misiunea şi evanghelizarea rămân în permanenţă datoria Bisericii în orice timp şi în orice loc. Fac parte din natura Bisericii, pentru că ea este numită şi apostolică, atât în sensul de fidelitate faţă de învăţătura apostolilor, cât şi în sensul de proclamare a Cuvântului lui Dumnezeu în orice context cultural şi în orice timp. Biserica are nevoie să redescopere Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare generaţie, să-L facă să izbucnească cu reînnoită vigoare şi perseverenţă pentru lumea contemporană, care în profunzimea inimii ei încă suferă de sete faţă de mesajul lui Dumnezeu, un mesaj de pace, de speranţă şi de caritate".

"Sigur că datoria noastră de evanghelizare ar fi mult intensificată şi întărită dacă toţi creştinii am putea să vorbim într-un unic glas, şi cu o Biserică unită total. De aceea, unitatea Bisericii este indisolubil legată la misiune, aşa cum spune Ioan: ’Pentru ca lumea să creadă’. De aceea, mi se pare foarte corect faptul că acest Sinod a deschis porţile şi delegaţilor fraterni ecumenici, ca să fim cu toţii conştienţi de această îndatorire comună de evanghelizare, dar şi de dificultăţile şi de problemele legate de realizarea acestui deziderat în lumea actuală".

În continuare, Patriarhul a spus că doreşte să împărtăşească cu noi câteva reflecţii asupra temei pe care o dezbatem, luând ca şi resurse tradiţia ortodoxă şi învăţătura patristică greacă. Sunt trei aspecte pe care Patriarhul Ecumenic le-a tratat în discursul său şi anume: "a asculta şi a proclama Cuvântul lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi", al doilea "a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în natura, şi mai cu seamă în frumuseţea icoanelor" şi al treilea, "a atinge şi a împărtăşi Cuvântul lui Dumnezeu în comuniunea sfinţilor şi în viaţa sacramentală a Bisericii".

De asemenea, s-a referit la doctrina celor 5 sensuri spirituale: a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, a contempla Cuvântul lui Dumnezeu şi a atinge Cuvântul lui Dumnezeu, reluând un citat din Origene, care vorbeşte despre modul în care Cuvântul lui Dumnezeu se dezvăluie "a vedea pentru a contempla forme materiale, a asculta pentru a discerne voci, a gusta pentru a simţi pâinea vie, a mirosi această mireasmă de bun miros spiritual şi a atinge Cuvântul lui Dumnezeu, sunt facultăţi care sunt incluse în fiecare inimă".

Sunt mai multe pagini pe care Patriarhul ecumenic le-a rostit în discursul său, circa 5 pagini, în care a detaliat cele trei subiecte, pagini pline de cuvinte de înţelepciune, bazându-se foarte mult pe Părinţii Bisericii, pe experienţa sfinţilor orientali, dezvăluind tuturor acest mare tezaur, teologia orientală, în toată frumuseţea şi splendoarea ei. Revin la încheierea acestui discurs, când Patriarhul ecumenic a spus "şi noi trebuie să fim schimbaţi de acest Cuvânt al lui Dumnezeu; Biserica trebuie să se asemene unei mame care este menţinută în viaţă de hrana pe care o consumă şi cu care îi hrăneşte pe copiii ei. De aceea, trebuie să avem grijă şi noi cu ce ne alimentăm, ce este ceea ce hrăneşte viaţa noastră, ca să ne poată susţine în continuare în viaţă. Trebuie să ştim că victoria este de fapt prezentă în sânul Bisericii de fiecare dată când noi experimentăm harul împăcării şi al comuniunii".

"În timp ce ne luptăm în noi înşine şi în lumea noastră pentru a recunoaşte puterea crucii, să începem prin a aprecia orice act de justiţie, orice scânteie de frumuseţe, orice cuvânt de adevăr care poate să spargă carapacea răului. Totuşi, dincolo de eforturile noastre umane, trebuie să avem certitudinea Spiritului Sfânt care vine în ajutorul slăbiciunii noastre (Romani 8,26) şi este alături de noi ca şi avocat şi consolator (Ioan 14-16), care pătrunde în toate lucrurile şi le transformă, aşa cum spune Sfântul Simion, noul Teolog. Acestea sunt puterea şi harul Spiritului Sfânt pe care le invocăm în timp ce încheiem acest discurs, exprimând Sanctităţii Voastre recunoştinţa noastră şi fiecăruia dintre voi binecuvântările noastre", a încheiat Patriarhul ecumenic, şi apoi a rostit rugăciunea Împărate Ceresc. A fost un discurs îndelung aplaudat de către cei prezenţi şi care a trezit în inimi o dorinţă mai mare de a fi refăcută unitatea despre care şi Patriarhul a vorbit.

Din nou, a urmat un scurt cuvânt de mulţumire al Sfântului Părinte "pentru acest har şi această bucurie spirituală, de a-l fi avut aici, cu noi, pe Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, ca o experienţă vie a comuniunii noastre. Prezenţa Patriarhului ecumenic este într-adevăr un dar pentru noi toţi; el a vorbit cu mare realism despre Spiritul Bisericii, despre Divina Liturghie şi despre situaţiile dificile din lumea de astăzi. Este o experienţă de bucurie, chiar dacă bucuria noastră nu este perfectă, totală, totuşi este un semn de bucurie şi cuvintele dumneavoastră ne vor lumina în continuare pe drumul pe care-l avem de făcut. Vă mulţumim cu recunoştinţă" – a încheiat Sfântul Părinte, după care a urmat, pe acordurile de orgă, ieşirea în procesiune din frumoasa Capelă Sixtină, adevărat monument de artă al secolului al XV-lea, iniţiată de Papa Sixt.

Au fost momente de har cu totul deosebite pentru care mulţumim lui Dumnezeu, şi nu ne rămâne decât ca şi noi să continuăm rugăciunile noastre pentru unitate, aşa cum a spus Ioan, "Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte eşti în Mine, şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis". Amin. Mulţumim lui Dumnezeu.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *