Duminica Tuturor Sfinţilor, 19 iunie 2011, a fost o zi de înălţare sufletească pentru parohia Sf. Anton din Orman – în această zi, un vis de multă vreme al acestei comunităţi a început să devină realitate, prin aşezarea pietrei de temelie la edificiul unui nou locaş de cult. Slujba Vecerniei şi sfinţirea pietrei de temelie a bisericii cu hramul Sf. Anton a fost celebrată, în prezenţa credincioşilor parohiei, de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, împreună cu pr. Marius Mureşan, protopop de Someş, pr. Pop Sorin, administrator parohial în Orman, şi preoţii, diaconii şi studenţii teologi invitaţi la acest moment de sărbătoare. De la Cluj a venit un grup de studenţi seminarişti însoţiţi de pr. rector Călin Bot, precum şi pr. Florea Gheorghe, paroh în Gheorgheni.

Preotul şi credincioşii din Orman îşi desfăşoară programul liturgic într-o casă veche, unde s-a celebrat slujba Vecerniei, în capela cu pereţi de lut şi frumoase icoane ce poartă amprenta multor generaţii. În acest cadru deosebit, PS Florentin şi-a exprimat bucuria pentru mult-aşteptatul eveniment din viaţa acestei parohii, reamintind însă că zidirea cea mai importantă este cea spirituală, sufletească. „Spre aceea să încercăm să tindem, pentru că nu avem mult timp la dispoziţie, sunt doar 85 – 90 sau chiar 100 de ani şi trebuie să ne înălţăm pentru a obţine edificiul dorit. Aceasta este lecţia pe care sfinţii ne-o oferă, oameni ca şi noi care au colaborat cu harul lui Dumnezeu şi prin viaţa lor au lăsat o mărturie a lui Hristos”. A fost dat exemplul sfinţilor care au depus mărturie prin puterea primită de la Hristos: „vă voi da putere de sus, pentru ca voi să-mi fiţi martori până la marginile lumii”. „Mărturia aceasta au dat-o primii creştini în timpul persecuţiilor, aceia care au fost aruncaţi la fiare, au fost arşi de vii sau omorâţi prin tortură pe cruce, după modelul Mântuitorului. Această mărturie au oferit-o jertfindu-şi viaţa”.

A fost oferit mai ales exemplul celor care au murit pentru credinţă în zona Europei de Est, în timpul comunismului, „numai pentru că erau de o credinţă care nu plăcea regimului totalitar. Era suficient să semneze o singură hârtie de abandonare a credinţei sau de trecere la o altă confesiune şi ar fi fost eliberaţi imediat, poate şi puşi în demnităţi importante în alte Biserici. Ne amintim răspunsul pe care l-a dat Cardinalul nostru Iuliu Hossu atunci când a fost invitat la aşa ceva; şi înainte de a intra în detenţie, şi în timpul detenţiei, a spus: ‘nu pot, pentru că, credinţa noastră este viaţa noastră’. Astfel, prin viaţa sa, ne-a arătat credinţa de neclintit pe care o avea. A dus lupta cea bună până la sfârşit fără a face vreun pact cu duşmanii credinţei, de aceea, a putut spune cu conştiinţa împăcată în momentul trecerii la Domnul: ‘Ştiu cui am crezut! Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă'”.

Fiind amintit momentul Rusaliilor şi comuniunea dintre primii creştini – despre care se spunea: „priviţi-i cum se iubesc!” -, PS Florentin a încheiat prin îndemnul: „Să nu uităm că aceleaşi haruri le-am primit şi noi, acelaşi Spirit al Rusaliilor a coborât şi asupra noastră şi coboară în continuare, de fiecare dată când ne apropiem de izvoarele de har care sunt Sfintele Taine şi avem Spiritul Adevărului, dar oare cum colaborăm cu El? Să îi deschidem astăzi lui Dumnezeu poarta sufletelor noastre şi să punem această piatră binecuvântată nu doar la temelia unui edificiu, ci să o punem la temelia sufletelor noastre. Această piatră, în mod simbolic, să însemne o viaţă nouă pentru fiecare dintre noi”.

După cuvântul de învăţătură s-a trecut la citirea şi semnarea Hrisovului, care a fost sigilat la temelia noii biserici. Episcopul, preoţii, studenţii seminarişti şi credincioşii s-au deplasat în procesiune spre locul rânduit din apropiere, unde s-a făcut ceremonialul sfinţirii şi s-a depus piatra de temelie pe terenul cumpărat de parohie încă în anul 1993.

V.S. – DIRMM