Sărbătoarea Bunei Vestiri la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca

Publicat pe: 27 martie 2012|Secțiunea: Ştiri|Etichete: |

Sărbătoarea Bunei Vestiri celebrată de Biserică duminică, 25 martie 2012, a fost pentru Surorile Congregaţiei Maicii Domnului (CMD) prilejul unei noi bune vestiri, în care de pe buzele unei surori a acestei Congregaţii a răsunat ecoul, reverberat de atunci prin mii şi mii de suflete consacrate lui Dumnezeu, al acelui prim „da” al consacrării depline, rostit la Buna Vestire de către Preasfânta Fecioară Maria. Astfel, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca de către Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş şi Vicar de Bucureşti, sora Maria Dominica – Hârb Mihaela a depus voturile pe viaţă, primind numele de sora Maria Dominica a lui Isus Înviat.

La celebrarea liturgică au participat, împreună cu surorile CMD, pr. Cristian David, capelan al Mănăstirii şi cancelar eparhial; pr. Nicolae Jarda, protopop de Rodna; pr. Călin Bot, rector al Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, împreună cu preoţii formatori şi studenţi seminarişti; părinţi din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare; pr. Vasile Florea, capelan la Mănăstirea Maica Îndurerată din Sighetu-Marmaţiei şi alţi preoţi invitaţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul surorilor CMD, dirijat de prof. Angela David, împreună cu corul studenţilor seminarişti. Între cei prezenţi la sărbătoare a fost un grup de credincioşi, copii şi tineri din parohia Sfântul Gheorghe din Sângeorz-Băi care, în ultimii ani, au fost îndrumaţi prin cateheză şi rugăciune de către sora Dominica.

La momentul rânduit, sora Dominica, îngenunchind în faţa lui Hristos prezent pe masa Sfântului Altar, după un dialog cu Arhiereul în care l-a încredinţat de temeinicia cererii ei, a rostit formula voturilor: „Sub privirea ocrotitoare a Maicii Preacurate, depun, pe viaţă, în mâinile sorei Maria Paula, Superioara Generală, voturile ascultării, castităţii, sărăciei, în sânul Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului, conform Constituţiilor ei”. A primit binecuvântarea sorei Paula, după care a semnat Profesiunea perpetuă. Prin acest legământ, sora a ales „să se lepede de lume şi de cele lumeşti, pentru a petrece în mănăstire şi în asceză până la cea din urmă suflare”. Pentru a-şi aduce aminte de acest legământ şi de cuvintele Mântuitorului, care spune: „aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre bune, să preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Matei 5,16), sora Dominica a primit din mâinile Arhiereului lumânarea sfinţită.

În dialogul cuprins în ceremonialul de depunere a voturilor, Ierarhul a încuviinţat şi binecuvântat alegerea tinerei surori şi a îndemnat-o la bucurie: „Cu bucurie să te bucuri şi cu veselie să te veseleşti fiindcă astăzi te-a ales şi te-a despărţit Domnul Dumnezeu de viaţa cea lumească şi te-a aşezat înaintea Feţei Sale şi în sânul familiei călugăreşti, la înălţimea traiului ce se aseamănă cu al îngerilor”. Cuvântul de învăţătură al sărbătorii, rostit de PS Mihai Frăţilă, a fost tot un îndemn la bucurie, deoarece Buna Vestire este „începutul mântuirii”: „Viaţa omului începe de la concepere şi astăzi sărbătorim conceperea lui Isus în sânul Maicii Sfinte, deci coborârea în trup a lui Dumnezeu. Arhanghelul Gabriel vine să o salute pe Maica Sfântă şi îi spune că ‘puterea Spiritului te va umbri’, cu alte cuvinte Maica Domnului se va putea adăposti la umbra Spiritului Sfânt pentru ca Dumnezeu să coboare în trupul ei, ca să poată veni între noi”.

Pornind de la semnificaţia sărbătorii, PS Mihai a argumentat faptul că, în pofida tendinţelor existente în societatea actuală – eficacitate, rapiditate, preocupare de a obţine un bun randament, o autentică viaţă creştină nu este bazată pe „instinctul de a reuşi”, ci este acea chemare de a consimţi, zi de zi, la harul lui Dumnezeu. Totodată, a arătat că nu există o „reţetă” care să certifice reuşita în viaţa spirituală, ci a făcut trimitere la „felul nostru, al fiecăruia, de a construi un parcurs cu Dumnezeu”: „În societate, când relaţia noastră cu Dumnezeu se mărgineşte la o învăţătură pe care o dăm în şcoli sau în cercuri catehetice, rămâne fără de valoare, pentru că în acest fel nu se poate comunica credinţa, ci credinţa se comunică printr-o viaţă de rugăciune. Dacă surorile acestei Congregaţii sunt astăzi aici, este pentru că surorile în vârstă au pornit un drum de rugăciune, au fost suflete care s-au rugat pentru ele, au această zestre a rugăciunii, care i-a permis lui Dumnezeu să le poată întâlni şi să le poată chema. Lui Moise, Bunul Dumnezeu îi spune: ‘Mergi, şi eu voi fi cu tine’. Deci, înţelepciunea bunului simţ interior, cu tot efortul nostru şi toată străduinţa, nu se poate identifica cu o educaţie, chiar şi foarte rafinată. A fi creştin este mult mai mult decât aceasta! (…) Viaţa consacrată este acea viaţă în care persoanele renunţă la spiritul monden şi mai mult, este o lucrare a lui Dumnezeu – aici nu mai există acest instinct de a reuşi”.

„Pentru viaţa spirituală nu există o metodă. Chiar dacă există reguli şi învăţături, Sfânta Evanghelie nu este o carte de învăţătură, ci este Cuvântul viu al lui Dumnezeu – vom descoperi că se poate trăi în fiecare zi consimţind lui Dumnezeu, la ceea ce El ne cheamă să facem. Societatea se poate schimba doar dacă vom înţelege că generaţiile următoare au nevoie de oameni care să trăiască, nu de oameni care să dăscălească. Se poate vedea în viaţa Mântuitorului – a cuvântat, a mângâiat, dar nu a mântuit lumea prin cuvinte ci a mântuit-o urcându-se pe Cruce. Crucea este adevărul că noi toţi suntem păcătoşi şi că Bunul Dumnezeu ne-a iertat, nu pentru că noi am meritat, ci pentru că El ne-a iubit şi ne iubeşte”. „Aşadar, a consimţi în fiecare zi voinţei lui Dumnezeu, aşa cum o face şi Maica Domnului, este de fapt mărturia zilnică a neputinţei, adevărul că noi ne aruncăm în rugăciune în faţa tainei neînţelese a harului lui Dumnezeu – a darului care ne este oferit din inima Celui care dăruieşte”.

„Victoria este deja a lui Dumnezeu – noi nu facem decât să consimţim la victoria lui Hristos – ca această victorie să ne cucerească pe noi, nu să cucerească lumea. Biserica trebuie să fie într-o tensiune continuă până la sfârşit. Biserica, aparent, poate chiar să fie distrusă în vremurile din urmă, dar, ne spune Hristos: ‘Cel care va îndrăzni şi va avea răbdare până la sfârşit, acela se va mântui’ (cf. Matei 24,13), deoarece mântuirea nu este dată capacităţilor noastre, ci este dată simţului de a ne lăsa complet abandonaţi în mâinile lui Dumnezeu pentru a-I putea consimţi, de a ne lăsa învinşi de prezenţa Lui”.

În încheierea celebrării liturgice, credincioşii au sărutat Sfânta Cruce şi au fost unşi cu ulei sfinţit de către PS Mihai, în atmosfera de înălţare sufletească creată prin rugăciune şi pe acordurile cântărilor intonate de tinerii din Sângeorz-Băi. După celebrare, a urmat un alt moment de comuniune, în curtea mănăstirii, sub razele soarelui de primăvară strălucind asemenea luminii din sufletele reînnoite prin har: aici, tânăra mireasă a lui Hristos a primit felicitări şi flori de la Surorile Congregaţiei, de la rude şi prieteni – o mare familie a Bisericii, reunită „la umbra Spiritului Sfânt”, în Casa lui Dumnezeu.

imagine

imagine

imagine