Oare îţi mai aduci aminte? Era o zi ca toate altele, poate cu mai mult soare, cu siguranţă cu mai multe emoţii decât la orice alt eveniment de până atunci. Ţi-ai îmbrăcat hăinuţa de sărbătoare şi, abia ieşind din casă, ţi-ai dat seama că totul era schimbat: părinţii şi fraţii radiau o lumină nouă, aerul diafan te îndemna să zbori, florile purtau nişte coliere speciale – zâmbetele celorlalţi copii, reflectate de apa cerului.

Cu inimioara plină de lacrimi ai păşit în scaunul de spovedanie şi ai lăsat în mâna deschisă a părintelui cele câteva păcate atât de regretate şi străine acum, apoi, cu uimire şi cu acea stare specială de plutire, ai înţeles că raiul poate fi găsit şi pe Pământ, acolo, în sânul Bisericii, de mână cu Isus.

Oare îţi mai aduci şi tu aminte? De câte ori ai celebrat cu familia Prima ta Sfântă Spovedanie? De câte ori ai bifat măcar evenimentul pe un calendar sau ai pus un memento pe telefonul tău, ca să primeşti cu o rugăciune aniversarea a atâtea zile de la acel înălţător moment?

„Unde mi-o fi oare diploma aceea de la Părintele? Sau rozarul pe care l-am primit cu atâta bucurie? Dar iconiţa, simplă, dar atât de aproape de sufletul meu?”

Să ne străduim ca, măcar pentru copiii noştri sau copiii copiilor noştri, acest moment capital pentru viaţa lor spirituală să fie unul de împlinire, de apropiere concretă de Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie, de interiorizare a iubirii infinite a lui Isus, prin Jertfa Sa Euharistică, un banchet spiritual dorit şi repetat cu sacralitate.

Noi, credincioşii parohiei Buna-Vestire din Tg. Lăpuş am încercat să fim aproape de cei patru copilaşi ce au făcut, de Rusalii, prima lor spovedanie, însă deplinătatea harului doar Cel de Sus o va putea aşeza în mintea, inima şi fapta lor.

Mia Hodiş