Surorile din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (OSBM) au serbat duminică, 22 iulie 2012, hramul Mănăstirii Sfânta Macrina din Cluj-Napoca. Privind spre modelul protectoarei spirituale, Sfânta Macrina, una dintre surorile acestei comunităţi, sora Gabriela, a depus voturile simple, încheindu-şi astfel perioada de noviciat de 2 ani, un timp în care a primit iniţierea în trăirea unei vieţi consacrate autentice. În cadrul ceremoniei de depunere a voturilor, în faţa lui Isus prezent pe masa Sfântului Altar, a Episcopului eparhial şi a întregii comunităţi creştine, sora a primit din mâna Superioarei Provinciale, Maica Valentina, însemnele: crucea patimilor Mântuitorului, vălul iubirii lui Cristos, însemnul regulii, al respectării poruncilor lui Dumnezeu, precum şi lumânarea aprinsă – însemnul Luminii pe care trebuie să o răspândească în lume.

Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în biserica mănăstirii de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu alături de pr. Marius Furtună, capelan al mănăstirii; pr. protoegumen Laurean Daboc, Superiorul Provincial al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, împreună cu alţi părinţi bazilieni; pr. Ioan Brehaiţă, capelan al Mănăstirii surorilor baziliene din Baia-Mare; pr. Florian Virgil, îndrumător spiritual al surorilor baziliene; pr. ceremonier Florin Isac. La sărbătoare, alături de surorile baziliene reunite din toate comunităţile Provinciei „Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria”, au participat şi părinţi iezuiţi, surori din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, membre ale Ordinului Terţiar Bazilian, mulţi credincioşi.

În predica rostită la Sfânta Liturghie, pornind de la textele evanghelice ale duminicii, Evanghelia de la Matei care descrie vindecarea celor doi orbi, PS Florentin s-a oprit asupra semnificaţiei luminii: „Mulţumim lui Dumnezeu care ne oferă din belşug lumina în aceste zile şi chiar dacă lumina dogoritoare uneori devine neplăcută, trebuie să ştim că lumina, între calităţile ei, pe lângă aceea de a încălzi, de a lumina, are şi calitatea de a da viaţă, asemănându-se cu harul Spiritului Sfânt. Adeseori, în literatura patristică, întâlnim această asemănare între lumina soarelui şi harul Spiritului Sfânt care încălzeşte, luminează sufletele, dar mai cu seamă dă viaţă, este izvorul vieţii”.

„Mulţumim lui Dumnezeu în această zi de duminică pentru că putem participa la sfânta jertfă liturgică, adevărat izvor de viaţă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că a oferit Bisericii, pe lângă Sfintele Taine, izvoare de sfinţenie şi alte adevărate oaze de viaţă vie – comunităţile de viaţă consacrată, podoaba Bisericii, prin care izvoarele harului se revarsă asupra noastră, a credincioşilor prin mijlocirea rugăciunilor persoanelor consacrate, a mortificărilor, a ascezei pe care ele o fac în locaşul mănăstiresc. În mod particular îi mulţumim lui Dumnezeu astăzi, în ziua de sărbătoare a hramului acestei mănăstiri, pentru că, în general, orice locaş de cult trebuie să aibă un sfânt care să mijlocească de acolo, din înaltul cerului, asupra locaşului sau persoanelor care îi sunt încredinţate. Provincia Ordinului Sfântului Vasile cel Mare are ca hram al acestei mănăstiri pe Sfânta Macrina”.

Au urmat câteva referinţe din viaţa Sfintei Macrina, „care s-a născut în secolul al IV-lea într-o familie sfântă, în care străluceşte lumina Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigore de Nissa”. A fost descrisă viaţa de sfinţenie a Sfintei Macrina, în a cărei familie slugile au fost puse la acelaşi nivel cu persoanele din casă, constituind o comunitate monastică în care bucuria stătea în rugăciune şi mortificare, în care fiecare persoană încerca să fie un adevărat dar pentru cealaltă persoană. „Dumnezeu a luminat-o pe Sfânta Macrina nu numai cu înţelepciunea Scripturilor ci şi cu puterea de a face miracole, pe care le găsim scrise în biografia ei. (…) Sfânta Macrina a fost unul dintre consilierii principali ai Sfântului Vasile cel Mare”. „Ea şi-a încheiat viaţa aşa cum şi-a trăit-o, în aceeaşi aură a sfinţeniei. Este frumos ca o astfel de persoană să fie aleasă ca patroană a acestei mănăstiri”.

Totodată, Preasfinţia Sa a meditat un aspect al Evangheliei duminicii, „pentru a pătrunde în taina consacrării la care am fost părtaşi”: „Sub privirea blândă a Sfintei Macrina, astăzi, sora Gabriela a săvârşit un pas de apropiere de momentul consacrării definitive în această mănăstire, un moment în care, precum cei care se apropie de Hristos cerând vindecarea iar Hristos îi întreabă ‘Credeţi voi că Eu pot face aceasta?’ şi ei îi răspund ‘Da, Doamne!’, El le spune: ‘Să fie după credinţa voastră’. În mod asemănător sora Gabriela, astăzi, venind în faţa Sfântului Altar, a avut această credinţă că Dumnezeu îi poate lumina sufletul şi Dumnezeu îi spune astăzi: ‘Să-ţi fie ţie după credinţa ta, să-ţi înmulţească această credinţă, să rămâi perseverentă, să poţi face şi pasul deplin la timpul rânduit'”.

În această duminică a vindecării orbilor, o duminică a luminii, PS Florentin a făcut tuturor o invitaţie la a-şi aduce aminte de harurile pe care le-au primit „începând cu chemarea la viaţă, cu harul Botezului, cu harul chemării personale – al drumului pe care îl săvârşim profesional dar şi spiritual în viaţă, toate acestea fiind daruri pe care le primim de la Dumnezeu. La umbra Sfintei Macrina, aici, împreună cu cuvioasele surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, suntem invitaţi să ne deschidem sufletele şi să privim cum soarele Hristos este în sufletele noastre şi luminează – aceea să fie lumina care să însoţească viaţa noastră pentru ca să fim şi noi transformaţi în lumină şi, aşa cum Hristos spune apostolilor Săi, ‘aşa să lumineze lumina voastră în lume, pentru ca ei, privindu-vă pe voi, să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri'”. La încheierea celebrării euharistice, pr. capelan Marius Furtună a mulţumit „Bunului Dumnezeu pentru Jertfa Euharistică celebrată, pentru darul vocaţiilor”, a mulţumit Preasfinţiei Sale Florentin, a cărui prezenţă „face dovada prezenţei Bisericii în mijlocul poporului lui Dumnezeu”.